Actualul sistem de taxare a exploatărilor de ţiţei şi gaze este neschimbat din 2004. Trebuia regândit în 2014 de către guvernul Victor Ponta, care însă a amânat decizia. Aşa că noul sistem de redevenţe a prins contur abia anul trecut. Iar, în realitate, cel puţin pentru gazul şi ţiţeiul extras din perimetrele de uscat, nimic nu se schimbă. Astfel, pragurile de taxare, stabilite ca procente din valoarea producţiei, rămân aceleaşi.

La ţiţei, acestea sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc trimestrial sub 10.000 de tone, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000 şi 20.000 de tone, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 şi 100.000 de tone şi 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone. La gaze naturale, redevenţele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care, trimestrial, produc sub zece milioane de metri cubi, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 10 şi 50 milioane de metri cubi, 9% pentru zăcăminte care produc între 50 şi 200 de milioane de metri cubi şi 13% pentru zăcăminte care produc peste 200 de milioane de metri cubi.

În schimb, anumite modificări au fost făcute pentru exploatările offshore, din largul Mării Negre. Astfel, noua modalitate de taxare impune praguri fixe şi praguri mobile, dar acest sistem va fi aplicat strict pentru noile concesiuni. De asemenea, o noutate este termenul de plată a redevenţei, care va fi lunar, nu trimestrial, ca până acum.

La petrol, Ministerul Economiei propune o cotă fixă de 8% pentru întreg volumul extras şi una variabilă: 4,5% pentru cantităţi cuprinse între 100 şi 150.000 de tone pe trimestru, 5%, pentru cantităţi între 150.000 şi 200.000 de tone, şi 5,5%, pentru cantităţi extrase de peste 200.000 de tone. 

În ceea ce priveşte gazele offshore, cota fixă, aplicabilă întregului volum,  este de 10%, pentru întregul volum extras, 2%, pentru cantităţi trimestriale între 200 şi 250 de milioane de metri cubi, 2,5%, pentru 250-300 de milioane de metri cubi şi 3%, pentru peste 300 de milioane de metri cubi. 

„Adăugarea unei cote variabile la cea fixă a fost făcută pentru ca să se evite situaţia cu blocarea unui zăcământ, în care, după legea veche, un concesionat putea extrage doar cantităţi reziduale, plătind 3,5% redevenţă până când preţul de piaţă al resursei creşterea suficient de mult încât să aducă profituri consistente“, spune o sursă din ANRM, pentru Capital.

Cuantumul redevenţei, atât în offshore cât şi în onshore, va fi făcut aplicând următoarea formulă: Redevenţa = Valoarea producţiei brute extrase x Cota procentuală stabilită de lege, unde: Valoarea producţiei brute extrase = Producţia brută extrasă x Preţul de referinţă.

Preţul de referinţă va fi comunicat de autoritatea competentă – ANRM şi va avea ca bază de calcul preţul ţiţeiului Brent (în ciuda faptului că petrolul românesc este de tipul nord-african Gulf of Suez, mai ieftin), respectiv cotaţia gazelor naturale pe piaţa de la Baumgarten, Viena, aferente perioadei de referinţă pentru care titularii de contracte de concesiune/acorduri petroliere datorează redevenţa petrolieră.

Exploatarea gazelor din Marea Neagră, neafectată de noul sistem

Foarte important, pentru exploatările de gaze din Marea Neagră care vor începe de anul viitor, cazul Black Sea Oil&Gas, respectiv 2020-2021, Exxon-Petrom, nu se aplică noul sistem de redevenţe aflat acum în dezbatere publică, ci acel sistem care era în vigoare la momentul primirii concesiunilor, cu ani în urmă.

Cele două amintite, plus, posibil, cea a LukOil-Romgaz (încă nedeclarată comercială), vor plăti redevenţe după legea veche, adică la pragurile 3,5, 7,5, 9 şi 13%. Având în vedere dimensiunea estimate a zăcămintelor submarine, este de presupus că toate firmele implicate vor plăti 13%.

„Titularii concesiunilor/licenţelor/acordurilor aflate în vigoare la data prezentei legi rămân supuşi plăţii redevenţelor astfel cum sunt reglementate prin contractele încheiate, pe toată durata acestora, cu excepţia adoptării unor reglementări mai favorabile titularilor sau obligatorii Uniunii Europene“, este scris în lege. Ori, toate concesiunile din Marea Neagră sunt făcute pe o durată lungă de timp, între 15 şi 49 de ani.