Istoria Cazinoului din Con­stanţa, monument de marcă al arhitecturii româneşti, este una zbuciumată. Clădirea, cea mai apreciată operă a arhitectului Daniel Renard, a fost construită în stil Art Nouveau. Alegerea a fost probabil influenţată atât de modul în care arătau cazinourilor celebre ale epocii, cât şi de formaţia academică a lui Renard, care a urmat studii la Paris. De la început, construcţia a mers prost. Din cauza schimbării politice, arhitectul a fost înlocuit, pentru o scurtă perioadă, de Petre Antonescu, un reputat specialist care însă avea o cu totul altă viziune. Cert este că lucrările au durat mult, iar costurile au depăşit de câteva ori estimarea iniţială. Totuşi, inaugurarea a avut loc în 1910. În primul război mondial, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roşie pe post de spital de campanie. În cel de-al doilea război mondial, aici au fost cazate trupe germane. Mai mult, clădirea a avut de suferit de pe urma bombardamentelor. În perioada comunistă, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar apoi a aparţinut de ONT Litoral. 

Adevărata catastrofă

Nici bombele şi nici comunismul nu au făcut atâta rău Cazinoului din Constanţa cât au reuşit să realizeze nepăsarea şi prostia autorităţilor din zilele noastre. Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută în anii ’80. Acum, după mai bine de trei decenii, clădirea este într-o degradare greu de descris. De pe faţadă cad bucăţi de tencuială, iar turiştii sunt sfătuiţi de paznici să nu se apropie. Chiar dacă a fost mult timp în curtea Primăriei Constanţa sau, în prezent, în portofoliul Companiei Naţionale de Investiţii (CNI), nimeni nu s-a implicat în a derula lucrări serioase de conservare, iar clădirea a rămas închisă publicului de mai bine de 20 de ani. „Primăria municipiului Constanţa vă informează că au fost demarate procedurile pentru conservarea clădirii Cazinoului până la începerea lucrărilor de consolidare şi restaurare“, susţin reprezentanţii primăriei, care mai precizează că toate informaţiile cu privire la situaţia actuală trebuie să le ofere CNI. Cert este că, pentru a fi salvat, Cazinoul are acum nevoie de investiţii rapide şi consistente. Deşi, teoretic, bani ar fi, din păcate, ei nu pot fi folosiţi. Asta deoarece, plimbat de-a lungul timpului între autorităţi, simbolul oraşului Constanţa este blocat în caruselul birocratic al licitaţiilor contestate şi anulate.

Un joc cu mize mari

De ceva timp, mingea este în terenul CNI. Asta deoarece, din anul 2014, Cazinoul din Constanţa a trecut din administrarea Primăriei Constanţa în subordinea Companiei Naţionale de Investiţii, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În urmă cu patru ani, Liviu Dragnea, pe atunci ministru al Dezvoltării, anunţa  reabilitarea clădirii până cel târziu în toamna lui 2016. Între timp, oficialii CNI au derulat trei licitaţii, dar toate acestea proceduri au fost contestate şi anulate. Prima licitaţie a fost organizată în urmă cu trei ani, firmele participante nu s-au calificat, iar oficialii CNI a decis anularea procedurilor. Două firme care au participat la licitaţie au contestat decizia, procedura de anulare a licitaţiei fiind amânată cu aproape un an.  În urmă cu doi ani, reprezentanţii CNI au demarat o nouă licitaţie, a existat o firmă câştigătoare, dar procedura a fost din nou contestată. Anul trecut, reprezentanţii CNI au ajuns la a treia licitaţie, iar firmele au contestat şi această procedură. Consiliul Naţional pentru Soluţioare a Contestaţiilor şi Curtea de Apel şi Tribunalul Bucureşti au judecat contestaţii la contestaţii până când, la începutul acestui an, s-a decis anularea şi a celei de-a treia licitaţii. Miza acestor licitaţii este destul de importantă, pentru modernizarea Cazinoului fiind alocate aproape 10 milioane de euro.