Italiei îi sună ceasul!

0
108

Impulsul de creditare, principalul indicator al băncii, e la minus 2% din GDP, adică la cel mai scăzut nivel din 2013 încoace. În pofida politicii monetare mai flexibilă a BCE, Italia nu a reuşit să revină la normalitate. Creşterea PIB ar putea ajunge la aproape 1% în următorii ani, limitând astfel posibilitatea unei politici fiscale expansioniste.

Christopher Dembik notează că politicile iresponsabile de cheltuieli publice, în contextul politic actual, nu par să se îndrepte spre moderaţie, ceea ce ar duce datoria Italiei faţă de PIB la 137% până în 2022.

Cu posibile alegeri anticipate la 9 septembrie a.c. – dominate, cel mai probabil, de Ligă, care are acum 24% în sondaje – şi fără răspunsuri din partea UE si BCE, Italia ar putea „contamina” doar pe termen scurt alte economii din UE, întrucât situaţia de acum e diferită faţă de cea din 2012, crede Dembik.

Redăm mai jos perspectiva lunară macro a Italiei, întocmită de Christopher Dembik , directorul strategiei macro la Saxo Bank.

În pofida a ceea ce auziţi ici şi colo, economia italiană rămâne fragilă. Creditul ieftin a alimentat economia după criza globală, dar Italia rămâne un stat lipsit de competitivitate. Reformele structurale, în special cele implementate de Renzi, nu s-au dovedit încă benefice. Lipsa competitivităţii e observabilă şi când analizăm balanţa comercială cu alte state ale UE sau din afara Uniunii. Cum putem vedea în graficul de mai jos, cea mai semnificativă parte a balanţei are ca sursă comerţul cu ţări din afara UE, iar în interiorul Uniunii schimburile comerciale sunt mai reduse. Dacă Italia şi-ar fi recăpătat competivitatea, am fi văzut exact situaţia inversă. Italia a beneficiat de un euro slab în ultima vreme: i-a stimulat balanţa comercială, dar nu a ajutat-o să recâştige competitivitatea pe termen lung.

Are Italia forţa financiară să impulsioneze consumul? Răspunsul scurt şi evident: nu! 

Am intrat într-o eră a cheltuielilor iresponsabile. O parte a partidelor populiste din Europa, fie că sunt de extremă dreapta sau stânga, au mai multe lucruri în comun decât diferenţe. Euroscepticism, politici anti-imigraţie, naţionalism uneori. Aceste elemente explică legătura dintre formaţiunile Liga şi Mişcarea 5 Stele din Italia. Întrebarea nu e dacă pieţele sunt gata să finanţeze un deficit mai mare al Italiei, ci care este preţul. Observăm că, în timp ce ţara se pregăteşte să-şi arunce în aer deficitul, traderii de obligaţiuni cer dobânzi pozitive la titlurile de stat pe 2 ani. Dacă luăm în calcul un scenariu conservator – o creştere a cheltuielilor publice cu 75 de miliarde de euro, un indice PMI mai mic, inflaţie stabilă şi scăderea ritmului de creştere a PIB – datoria faţă de PIB ar putea atinge 135% din PIB în 2022, faţă de estimarea FMI de 107% bazată pe creştere continuă şi politici fiscale responsabile.


 

Riscul ca Italia să renunţe la euro e adevărat? Nu, dar investitorii privaţi încep să se panicheze şi asta nu e bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here