Evenimente
Se poate constata existenta si persistenta unor decizii/hotarari la nivelul CSAT in afara cadrului legal aplicabil in Romania
Primul exemplu, primul act neconstituțional
La inițierea legilor și actelor normative cu impact social deosebit (cum este si domeniul financiar, al salarizării și pensiilor), conform art 30 alin 1 lit. d din legea 24/2000, sunt obligatorii studiile de impact. Art. 33 alin 1 din aceeași lege spune că studiile de impact sunt necesare pentru a estima costurile și impactul economic și SOCIAL precum și DIFICULTĂȚILE care ar putea apărea în aplicarea legii.
În continuarea legea, la art. 32 alin 2, arată că aceste studii trebuie întocmite de ministerele de resort, la solicitarea comisiilor de specialitate comune din Parlament.
Întrebare: A fost solicitat și înaintat acest raport din partea MApN la emiterea ordonanțelor 57/2015, 59/2017 și 114 2018? Dacă da, care a fost opinia SPECIALIȘTILOR din MApN privind impactul social și –mai ales- operativ al Ordonanței 59, care a decimat efectiv structurile MApN PÂNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL, unul din efecte fiind chiar criza privind prelungirea mandatului Șefului SMAp? Avizele respective nefiind secrete, ar trebui publicate să vedem și noi cine, ce și cum a avizat aceste proiecte de lege. Dacă aceste avize nu au fost cerute sau date, înseamnă că actele respective sunt ilegale, chiar neconstituționale, prin prisma art. 1 (5) din Constituție, care prevede că în România respectarea Constituției și a legilor este obligatorie.
Al doilea exemplu, a două încălcare a legii și Constituției
O altă lege, Legea 346/2006 prevede la art 5(3) că ”elaborarea proiectelor de acte normative din domeniul său de competență” intră în atribuțiunile și responsabilitatea MApN.
În același timp, Legea 223/2015 , la art 2(e) în enunțarea principiului autonomiei, specifică faptul că acest principiu se bazează pe ”organizarea, conducerea și administrarea, DE SINE STĂTĂTOARE a sistemului PENSIILOR MILITARE DE STAT de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.”
Întrebare : au fost ordonanțele 57/2015, 59/2017 și 114/2018, în întregimea lor, sau măcar în articolele și capitolele cunoscute care se referă la pensiile militare, întocmite de unul din ministerele menționate în legea 223? Dacă da, vrem să se spună cine le-a inițiat și întocmit, iar dacă nu, ne confruntăm cu aceeași ilegalitate și neconstituționalitate, în formă continuată, comisă de un grup infracțional.
Statistici alarmante
Mai sunt câteva aspecte de lămurit de către domnii din conducerea ministerului și Casa de Pensii a MApN. De exemplu, în noiembrie 2019, Casei de Pensii Sectorială a MApN, răspunzând unei întrebări, prezintă o situație cu primele 5 pensii, pe categorii de personal din MApN. După cum se vede din foto, la acea dată MApN, avea în plată un număr de 79676 pensii, din care 64204 de serviciu.
Pe 16.05.2019 însă, dintr-un răspuns dat unei solicitări de informații, cerute de președintele Sindicatului ”Diamantul” de către aceeași Casă de Pensii, aflăm că la data respectivă, în evidența CPS a MApN se aflau un număr de 34624 de ofițeri și 19585 subofițeri, ceea ce duce la un total de 54109 de pensionari militari, adică cu 10000 mai puțin asta în situația în care datele nu cuprind și pensiile de invaliditate și de urmaș. Se pune întrebarea absolut logică, unde au dispărut cel puțin 10000, dacă nu cumva 25000 de pensii, dacă includem și pensiile de urmaș și invaliditate. Să înțelegem că în 6 luni au trecut ”în rezerva” pensiile a 10000 de militari ? Tare aș vrea să cunosc de unde e această diferență și care este la ora aceasta suma pensionarilor pentru că dacă trec pe lumea cealaltă 1700 de pensionari militari situația este gravă pentru ei, dar înfloritoare pentru bugetul MApN și Guvernului și nu m-ar mira să aud la sfârșitul anului că MApN a donat BOR o sumă uriașă, reprezentând pensiile ce au fost ”economisite” din bugetul pentru pensii, pentru a se cumpăra tămâie. Deci care este situația exactă a pensiilor militare, câți pensionari nu mai sunt pe ani, începând din 2017 încoace și care este suma totală economisită la bugetul CPS prin decesul pensionarilor, anual din 2010 ?
Militari sau civili?
Tot un document statistic scoate în relief o altă ciudățenie. Pe ”Știri pe surse” a fost publicat un document privind evoluția primelor 100 de pensii plătite de Casa de Pensii Sectorială a MApN din 2011 până în 2017. De acolo aflăm un lucru interesant.
Nu mă refer la acela că primele 25 locuri au fost întotdeauna ocupate de ”magistrații militari” la diferențe incomensurabile față de plebe, iar celelalte cu sume peste 10000 sunt formate de piloți, dar nu neapărat de pe avioanele de luptă. Nu! Foarte interesant și ciudat este faptul că MApN plătește unele pensii magistraților care au optat pentru altă lege a pensiilor, care nu are nici o legătură cu armata. Păi dacă domnii magistrați au decis să iasă la pensie pe legea 303/2004, ce treabă au ei cu Casa de Pensii Sectorială a MApN, de ce le plătește Armata pensiile dacă ei se consideră civili, se supun principiilor de calcul civil (acele pensii speciale) și pensiile le sunt calculate pe cu totul alte baze? De ce să plătească armata pensii speciale? Ca să se poată spune că pensiile militarilor sunt pensii speciale? Și de aici pleacă confuzia, și de aici suntem priviți drept beneficiari ai unor pensii speciale nesimțite. Ar trebui ca aceste pensii să fie plătite de Casa Națională de Pensii, cea care plătește celelalte pensii, nemilitare. Magistrat militar sau nu, dacă a optat pentru pensia civilă, să îi fie plătită din fondul de pensii civile, ca să nu se mai creeze confuzia dintre pensiile militare de stat și cele speciale. Mâine, când primarii care provin din cadre militare în rezervă sau retragere, abia blagosloviți cu pensii (indemnizații) speciale vor beneficia de noua OUG dată de Veorica pentru a fi votată șef de partid, parcă văd că și acele pensii vor fi plătite de MApN și vor fi dați exemple militarii că au pensii nesimțite, fără a se preciza în baza cărei legi și pentru care fapte au acele pensii.
Explicația
În seara zilei de 06.07.2019, la Antena 3, la emisiunea domnului Gâdea, doamna Viorica Dăncilă, premierul României și președintele partidului aflat la guvernare, a declarat că ” SUA ESTE PARTENERUL NOSTRU STRATEGIC, CARE NE ASIGURĂ SIGURANȚA NAȚIONALĂ”. Aș dori să știu dacă noi mai avem doctrină națională, dacă mai avem Armată sau structuri care să aibă în atribuțiuni siguranța națională, dacă ARMATA SUA ȘI STRUCTURILE DE SECURITATE ALE ACESTEIA sunt component ale sistemului de securitate națională a României, unde este prevăzut acest lucru și eventual ce rost mai are să dăm bani pe aceste structuri naționale, dacă SUA le asigură? Trebuie să admit că abia acuma, după această declarație a doamnei Dăncilă înțeleg și eu de ce de 10 ani guvernele României își bat joc de militari. Este clar, considerând că SUA ne asigură Siguranța națională, guvernanții au decis să desființeze armata, să distrugă industria de apărare, să decimeze rezerva armatei, să vândă resursele strategice ale țării, să desființeze rezerva armatei și să își bată joc pe pensionarii militari. Doamna prim-ministru și toată clasa politică nu vor să înțeleagă că prezența americană în zonă nu asigură securitatea României ci apără interesele SUA, folosindu-se de România, nu asigurându-i securitatea sau apărându-i granițele. Americanii vor interveni doar pentru a-și apăra propriile baze, oameni și interese. Doamna prim ministru și politicienii români nu vor să țină cont de avertismentele atâtor politicieni și analiști politico-militari printre care George Friedman, care au anunțat românii în diverse ocazii că ” nimeni nu vă va apăra granițele”. Iată ce spune Friedman în 2014: „O armată pe hârtie nu vă va salva. Nu spun că ruşii au de gând să invadeze România, spun că nu am idee cum se vor desfăşura lucrurile. Iar în istoria României, de obicei cel mai rău dintre lucruri se întâmplă.” Ei bine, toți știu asta, numai Viorica Dăncilă și guvernanții români, nu .
Această ultimă declarație a Vioricăi Dăncilă explică mai bine decât orice alte declarații, de ce politicienii români din 89 încoace au dus această politică criminală la adresa Armatei, a militarilor, a Sistemului Național de Apărare. EI SE CRED APĂRAȚI DE AMERICANI AȘA CĂ NU MAI AU NEVOIE DE ARMATĂ.
Un prieten mi-a atras atenția că în statistica dată de CPS a MApN președintelui sindicatului ”Diamantul”, sunt trecuți doar ofițeri și subofițeri, lipsind celelalte categorii de militari, respectiv maiștri militari, generali( care au capitol aparte) și militari angajați. Cum numărul MM este destul de mare, este mai mult decât probabil ca acea diferență de 10000 de oameni dintre Octombrie 2018 și Aprilie 2019, să fie dată tocmai de aceste pensii care lipsesc din statistică, deci nu ne prăpădim chiar așa cum vor câinii. (Neacsu Marin).
„Flora intestinală distrusă” este un termen popular şi din ce în ce mai frecvent în motoarele de căutare și pe Social Media. Medical, vorbim mai corect despre disbioză, care este o modificare a diversității și funcției microbiotei intestinale, influențată de dietă, medicamente (în special antibiotice), infecții, inflamație, stres și factori de stil de viață.
De ce este important să cunoști statusul florei tale intestinale? Pentru că intestinul nu este un simplu „un tub digestiv”, cum tindem să minimalizăm. La nivel intestinal se află o proporție foarte mare din celulele sistemului imunitar (în literatura de specialitate este frecvent menționat intervalul 70–80%), iar microbiota are un rol activ în educarea și modularea imunității. În plus, tulburările funcționale digestive sunt comune la nivel populațional. Spre exemplu, într-un studiu pe baza criteriilor Rome IV, prevalența tulburărilor funcționale intestinale a fost raportată la ~17%.
De ce „se dereglează” rapid microbiomul și ce ne arată studiile despre dietă, antibiotice și schimbările bruște
Un punct important (și adesea ignorat în social media) este viteza cu care microbiota răspunde la schimbări. Un studiu clasic publicat în Nature a arătat că o modificare alimentară majoră (dietă exclusiv animală vs exclusiv vegetală) poate schimba structura comunității microbiene în câteva zile. În literatura de sinteză se discută inclusiv despre modificări foarte rapide ale activității metabolice microbiene, uneori observabile în aproximativ 24 de ore, în funcție de substratul alimentar și de context.
Un alt aspect este impactul antibioticelor. În cazul în care vă întrebați, pot produce modificări ale microbiotei care persistă săptămâni până la luni după un tratament, iar recuperarea poate fi incompletă pentru anumite specii la unele persoane, mai ales după cure repetate sau antibiotice cu spectru larg. Asta explică de ce un pacient poate spune „de atunci nu mai sunt ca înainte” după o infecție tratată antibiotic, acesta este răspunsul.
Mi-aș dori totuși să clarific faptul că disbioza nu înseamnă automat „boală gravă”, dar poate fi un teren care întreține simptome și sensibilități digestive, mai ales când se combină cu stres, somn deficitar, dietă săracă în fibre, sedentarism sau inflamație de fond.
„Flora intestinală distrusă”: care sunt cele mai frecvente simptome
Aici e partea care creează multă confuzie: simptomele disbiozei sunt frecvent nespecifice. Nu există un „set unic” care confirmă diagnosticul doar din poveste. Cel mai des, pacienții descriu:
Balonare, gaze, disconfort postprandial, alternanță constipație-diaree sau scaune neformate, senzația de digestie „lentă”, intoleranțe alimentare care apar „din senin”. La unele persoane apare hipersensibilitate viscerală: intestinul reacționează exagerat la stimuli normali, iar pragul de toleranță scade.
Pe lângă ce se întâmplă la nivelul sistemului digestiv, pot exista manifestări extraintestinale: oboseală, fluctuații de energie, somn mai slab, „ceață mentală”. Aici trebuie păstrată prudența, întrucât aceste simptome pot avea multiple cauze (deficit de fier/B12, disfuncții tiroidiene, anxietate, tulburări de somn, inflamație), deci nu e corect să le punem automat pe seama microbiomului fără o evaluare minimă.
Așadar, disbioza este adesea o piesă dintr-un puzzle, nu întregul puzzle. De aceea, un articol bun trebuie să includă și partea de diferențiere: când e doar o tulburare funcțională și când există semne că trebuie căutată o cauză organică.
Când vorbim de „disbioză” și când trebuie excluse alte diagnostice
Este important de subliniat că „flora intestinală distrusă” nu este un diagnostic în sine, ci descrie un mecanism funcțional. De aceea, în practică, nu orice balonare, disconfort digestiv sau tranzit neregulat înseamnă automat disbioză.
Disbioza este mai probabil mecanismul dominant atunci când simptomatologia apare în contextul unui factor declanșator cunoscut, precum un tratament antibiotic recent, o infecție digestivă acută, o perioadă de stres intens, privare de somn sau o schimbare alimentară majoră. În aceste situații, tabloul clinic este de obicei funcțional: balonare postprandială, gaze, disconfort abdominal difuz, alternanță constipație–diaree, intoleranțe alimentare apărute recent și o variabilitate importantă a simptomelor în funcție de dietă și context emoțional. În aceste cazuri, mucoasa intestinală este structural intactă, dar mediul microbian și funcția digestivă sunt dereglate.
În schimb, este mai probabil să existe o altă patologie de fond atunci când apar semne de alarmă precum scăderea ponderală involuntară, anemia, rectoragiile, scaunele negre, diareea nocturnă, febra sau durerea abdominală progresivă, ori când simptomatologia este constantă, severă și independentă de alimentație. În aceste situații, este obligatorie excluderea unor afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală, boala celiacă, neoplasmul colorectal, infecțiile persistente sau tulburările endocrine, înainte de a atribui simptomele unui dezechilibru al microbiotei.
Există, de asemenea, un număr mare de situații în care disbioza nu este cauza primară, ci apare secundar unei alte afecțiuni. De exemplu, în boala celiacă netratată, inflamația mucoasei modifică mediul intestinal și duce la disbioză; în hipotiroidism, tranzitul intestinal lent favorizează modificări ale florei; în SIBO, dezechilibrul bacterian este localizat predominant în intestinul subțire; iar în stresul cronic, dereglarea axei intestin–creier modifică motilitatea și secrețiile digestive, cu impact secundar asupra microbiomului. În aceste situații, reechilibrarea florei este necesară, dar insuficientă dacă nu este tratată și cauza de fond.
Din perspectivă clinică, abordarea corectă nu este să „etichetăm” simptomele ca disbioză, ci să înțelegem dacă disbioza este mecanismul principal, un factor agravant sau doar un epifenomen. Această diferențiere este esențială pentru ca intervenția să fie eficientă și durabilă.
Concluzie
Dezechilibrul florei intestinale este o expresie a modului în care intestinul reacționează la dietă, stres, inflamație, medicație și contextul general al organismului. De aceea, simptomele atribuite frecvent „florei distruse” nu pot fi interpretate izolat și nu ar trebui tratate prin soluții universale sau intervenții empirice.
Pentru unii pacienți, disbioza este mecanismul central al simptomelor și răspunde bine la ajustări nutriționale, corectarea stilului de viață și, atunci când este cazul, intervenții microbiotice țintite. Pentru alții, disbioza este secundară unei alte afecțiuni (inflamatorii, endocrine, autoimune sau funcționale) care trebuie identificate și tratate pentru ca echilibrul digestiv să se poată reface durabil.
Abordarea corectă este, așadar, una integrativă și personalizată. Scopul nu este să urmărim doar „să reparăm flora”, ci să înțelegem contextul în care aceasta s-a dezechilibrat. Este singura alternativă prin care simptomele digestive pot fi ameliorate real, iar intestinul își poate recăpăta rolul său esențial în reglarea metabolismului, imunității și stării generale de bine.
Timp de ani de zile, marketingul din food & beverage a fost construit pe promisiune: „fresh”, „artizanal”, „handmade”, „premium”, „ca la mama acasă”. Toate frumoase, toate corecte uneori, dar toate invizibile până nu deschideai ambalajul. Clientul nu le putea verifica. Le putea doar crede. În industria de ambalaje/packing, pentru a remedia și această problemă ridicată de multe ori de consumatori, au apărut ambalaje HoReCa cu fereastră sau complet transparente.
Devine transparența ambalajelor de unică folosinţă noul standard? Ce spun consumatorii europeni
De ce apar aceste schimbări? Pentru că oamenii au devenit mai expuși. Văd sute de produse pe zi, mii de imagini, zeci de mesaje comerciale. În acest context, încrederea nu se mai construiește prin afirmații, ci prin transparență, iar transparența, în sens literal, începe să devină un avantaj competitiv.
Inclusiv datele confirmă acest lucru. Studiile europene din ultimii ani arată că aproximativ 70-75% dintre consumatori declară că ambalajul influențează direct percepția asupra calității produsului. Nu este vorba doar despre estetică, ci despre ceea ce ambalajul semnalează: siguranță, claritate, onestitate. În perioadele aglomerate sau în contexte cu multă ofertă, oamenii folosesc aceste semnale ca scurtături mentale pentru a decide rapid ce merită ales. Cu cât ambalajul transmite mai clar ce este produsul și ce nu este, cu atât fricțiunea din decizie scade.
Această logică a fost înțeleasă de mult de marile branduri. Dacă te uiți la marii jucători precum Starbucks, Pret A Manger sau Whole Foods, vezi același tipar: vizibilitate, claritate, confirmare vizuală. Starbucks îți arată produsul înainte să îl primești. Pret folosește ambalaje care permit să vezi produsul proaspăt, făcut în ziua respectivă. Whole Foods își construiește reputația pe ideea de „nothing to hide”, afișând ingredientele, originea și aspectul produselor. Nu pentru că este frumos, ci pentru că reduce anxietatea deciziei. Clientul nu mai trebuie să creadă, vede.
În 2026, 64% ar plăti mai mult pentru ambalajele de unică folosinţă sustenabile și transparente
Aceeași logică se aplică în offline și în delivery, doar că acolo ambalajul devine interfața principală dintre brand și client. Ambalajul este primul obiect pe care îl atinge, îl vede și îl judecă. Dacă acel obiect confirmă ceea ce clientul se așteaptă să primească, apare satisfacția înainte chiar de consum. Dacă nu, apare dezamăgirea, chiar dacă produsul este obiectiv bun. Este un mecanism psihologic documentat: contextul în care primești ceva influențează direct evaluarea acelui lucru.
Această dinamică este cu atât mai importantă în perioadele de după sărbători. În decembrie, oamenii cumpără emoțional, impulsiv, festiv. În ianuarie și februarie, intră într-un mod mult mai rațional. Devin mai atenți la valoare, la consistență, la diferența dintre promisiune și realitate.
Un alt insight major: sustenabilitatea nu mai e doar nice to have. Era în care oamenii își alegeau doar produsul a trecut. Astăzi aproape 64% dintre consumatori ar fi dispuși să plătească un preț mai mare pentru un ambalaj care este:
- reciclabil
- biodegradabil
- clar (fără să ascundă produsul)
- ergonomic
- estetic
Materialele precum cartonul natur și structurile cu fereastră câștigă teren nu doar pentru că sunt eco-friendly, ci pentru că transmit transparență și siguranță alimentară, exact atunci când consumatorul și-o dorește cel mai mult. Pentru HoReCa și retail, asta înseamnă un lucru: ambalajele nu trebuie doar să arate bine, ci să vorbească despre calitate, siguranță și responsabilitate, toate trei fiind criterii de selecție explicit menționate de publicul modern.
Evamar – Ambalaje HoReCa construite pe cercetare de piață
Fiecare produs din portofoliul Evamar pornește dintr-un proces de cercetare de piață reală: discuții cu antreprenori din HoReCa, feedback de la clienți finali, observații din delivery, retail și consum. Nu ne uităm doar la ce „se poartă”, ci la ce funcționează, ce se rupe, ce enervează și ce încântă oamenii în viața reală. Așa a apărut și cutia takeaway cu fereastră din carton natur, ca un răspuns la o nevoie clară: vizibilitate, stabilitate și o experiență mai bună pentru client, fără a complica operațional lucrurile pentru business.
Pentru antreprenori, asta înseamnă ambalaje care nu încurcă fluxul de lucru, nu creează fricțiune în livrare și nu adaugă costuri ascunse. Pentru consumatori, înseamnă transparență, încredere și sentimentul că știu ce primesc încă dinainte să deschidă cutia. Pentru brand, înseamnă ceva mult mai important decât un ambalaj estetic: înseamnă coerență între promisiune și realitate.
Evamar construiește viitorul industriei incremental, din ce spune piața astăzi. De aceea, produsele să performeze bine în utilizare zilnică. Cutia takeaway cu fereastră este un exemplu simplu de ambalaj care rezolvă o problemă reală și care, prin repetare, devine parte din experiența pe care clienții o asociază cu un brand bun.
Deși majoritatea oamenilor cunosc faptul că au o anumită grupă de sânge, puțini înțeleg ce înseamnă aceasta din punct de vedere biologic și medical. Grupele de sânge, dincolo de o convenție de clasificare, sunt o caracteristică genetică fundamentală, care joacă un rol esențial în transfuzii, transplanturi, sarcină și, în anumite contexte, chiar în riscul unor boli.
Înțelegerea sistemelor de grupe sanguine este una dintre pietrele de temelie ale medicinei moderne și a salvat milioane de vieți de la descoperirea lor până astăzi.
Ce sunt grupele de sânge?
Începem în primul rând cu componentele sângelui uman, acesta fiind alcătuit din celule roșii (eritrocite), celule albe (leucocite) și trombocite. În mod tradițional, când discutăm despre grupa de sânge, facem referire la tipul de sânge pe care îl avem.
Din perspectivă medicală, o grupă de sânge (sanguină) este definită de prezența sau absența unor molecule numite antigene pe suprafața globulelor roșii. Antigenele funcționează ca niște „markeri biologici” care spun sistemului imunitar dacă o celulă este proprie sau străină. Totodată, antigenele sunt prezente și pe leucocite, dar, din ceea ce se cunoaște până acum, numai eritrocitele sunt importante pentru determinarea grupelor sanguine.
Sistemele de clasificare a grupelor sanguine
Determinarea grupei sanguine se bazează pe două sisteme principale: sistemul ABO și sistemul Rh, ambele fundamentale pentru siguranța transfuzională și pentru monitorizarea anumitor situații medicale, precum sarcina. Restul sistemelor au, de obicei, importanță practică numai în cazurile de stabilire a paternității.
Sistemul ABO
Sistemul ABO clasifică sângele în funcție de prezența a două tipuri de antigene pe suprafața eritrocitelor: antigenul A și antigenul B, precum și de anticorpii corespunzători din plasmă: anti-A și anti-B.
Astfel, se definesc patru grupe principale:
- Grupa O (OI)
Nu prezintă nici antigen A, nici antigen B pe globulele roșii, dar conține ambii anticorpi (anti-A și anti-B) în plasmă.
- Grupa A (AII)
Are antigen A pe eritrocite și anticorpi anti-B în plasmă.
- Grupa B (BIII)
Are antigen B pe eritrocite și anticorpi anti-A în plasmă.
- Grupa AB (ABIV)
Prezintă ambele antigene (A și B) pe eritrocite și nu are anticorpi anti-A sau anti-B în plasmă.
Această clasificare este esențială pentru stabilirea compatibilității între donator și receptor în cazul transfuziilor, deoarece prezența unor antigene „străine” poate declanșa reacții imune severe.
Sistemul Rh
Al doilea sistem major este sistemul Rh (Rhesus), care clasifică sângele în funcție de prezența sau absența unei proteine specifice pe suprafața eritrocitelor, numită antigen D.
- Dacă antigenul D este prezent, persoana este considerată Rh pozitiv (Rh+).
- Dacă antigenul D lipsește, persoana este considerată Rh negativ (Rh−).
Deși sistemul Rh include peste 40 de antigene diferite, antigenul D este cel mai important din punct de vedere clinic. Peste 80% din populație este Rh pozitiv.
Cele opt grupe sanguine
Combinarea sistemului ABO cu sistemul Rh duce la apariția a opt grupe sanguine:
- A Rh pozitiv (A+)
- A Rh negativ (A−)
- B Rh pozitiv (B+)
- B Rh negativ (B−)
- AB Rh pozitiv (AB+)
- AB Rh negativ (AB−)
- O Rh pozitiv (O+)
- O Rh negativ (O−)
De ce este important factorul Rh
Cunoașterea factorului Rh este esențială din două motive majore:
1. Siguranța transfuzională
Dacă o persoană Rh negativ primește sânge Rh pozitiv, organismul său poate produce anticorpi anti-Rh. La o transfuzie ulterioară, acești anticorpi pot distruge globulele roșii transfuzate, ducând la reacții hemolitice severe.
2. Compatibilitatea în sarcină
Incompatibilitatea Rh devine critică atunci când mama este Rh negativ și fătul este Rh pozitiv. Dacă mama dezvoltă anticorpi anti-Rh, aceștia pot traversa placenta și pot distruge globulele roșii ale fătului, provocând boala hemolitică a nou-născutului, cu anemie severă, icter sau chiar risc vital dacă nu se intervine medical.
De aceea, gravidele Rh negativ sunt monitorizate atent și primesc profilaxie imunologică (imunoglobulină anti-D) atunci când este necesar.
Cum se moștenesc grupele de sânge și factorul Rh
Grupa de sânge și factorul Rh sunt determinate genetic și se transmit de la părinți la copil conform unor reguli bine definite ale eredității. Fiecare persoană moștenește jumătate din materialul genetic de la mamă și jumătate de la tată, iar acest lucru este valabil și pentru genele care determină tipul de sânge.
Genele responsabile de grupa sanguină fac parte din sistemul ABO și există sub trei variante genetice principale (alelice): A, B și O.
- Alela A determină apariția antigenului A pe globulele roșii.
- Alela B determină apariția antigenului B.
- Alela O nu determină niciun antigen.
Fiecare părinte transmite copilului o singură alelă, iar combinația celor două alele primite determină grupa sanguină finală a copilului:
- A + A sau A + O → grupa A
- B + B sau B + O → grupa B
- A + B → grupa AB
- O + O → grupa O
A și B sunt codominante (se exprimă ambele dacă sunt prezente), iar O este recesivă. De aceea, un copil poate avea o grupă diferită de cea a părinților, în funcție de combinația de gene moștenită.
Pe de altă parte, factorul Rh este determinat în principal de prezența sau absența genei pentru antigenul D, despre care am discutat anterior. Și aici fiecare părinte transmite o alelă copilului:
- Dacă ambii părinți sunt Rh negativi, copilul va fi întotdeauna Rh negativ.
- Dacă unul sau ambii părinți sunt Rh pozitivi, copilul poate fi fie Rh pozitiv, fie Rh negativ, în funcție de combinația exactă a genelor moștenite.
Așadar, deși regulile de moștenire sunt clare, rezultatul final este influențat de combinația aleatorie a genelor transmise de părinți. Acesta este motivul pentru care doi părinți cu aceeași grupă sanguină pot avea copii cu grupe diferite, sau de ce într-o familie pot exista mai multe grupe de sânge diferite.
Cea mai rară grupă de sânge din lume
Grupa sanguină „aurie”, cunoscută medical ca Rh-nul, este cea mai rară grupă de sânge din lume, fiind identificată la mai puțin de 50 de persoane la nivel global. Această particularitate se caracterizează prin absența tuturor antigenelor din sistemul Rh de pe suprafața globulelor roșii. Din acest motiv, persoanele cu Rh-nul nu pot primi sânge de la aproape nimeni, deoarece orice antigen străin poate declanșa o reacție imună severă. În practică, acești pacienți sunt sfătuiți să își stocheze propriul sânge pentru situații de urgență, deoarece compatibilitatea cu alți donatori este extrem de limitată.
În același timp, sângele Rh-nul are o valoare excepțională pentru medicină, deoarece poate fi transfuzat unui număr foarte mare de pacienți fără risc major de reacție imunologică legată de sistemul Rh. Această combinație rară îl transformă într-un instrument critic în urgențe transfuzionale și în cercetarea imunologică, fiind considerat un „model biologic” ideal pentru studierea reacțiilor imune. Astfel, deși este o condiție extrem de rară și vulnerabilă pentru purtători, grupa Rh-nul reprezintă un veritabil „tezaur” pentru medicina modernă.
Determinarea grupelor de sânge și Rh
În practica medicală curentă, determinarea rapidă și corectă a grupei sanguine și a factorului Rh este un pas critic pentru siguranța pacientului, fie că vorbim despre transfuzii, intervenții chirurgicale, sarcină sau situații de urgență. Metodele clasice, directă și indirectă, rămân baza imunhematologiei, însă în contextul actual al medicinei moderne este esențial ca aceste determinări să fie nu doar corecte, ci și rapide, standardizate și ușor de integrat în fluxurile clinice zilnice. Timpul de răspuns, riscul de eroare umană și nevoia de trasabilitate a probelor sunt factori care pot influența direct decizia clinică și, implicit, prognosticul pacientului.
În acest context, kitul DDS Diagnostic pentru determinarea grupelor sanguine AB0 și a antigenului Rh-D oferă o soluție practică și fiabilă pentru uz profesional, reunind într-un singur test determinarea completă a tipului de sânge, cu un timp de citire de aproximativ un minut și o acuratețe de peste 99,9%. Simplitatea utilizării, interpretarea vizuală clară, lipsa necesității unor echipamente suplimentare și posibilitatea de identificare și trasabilitate a probei îl fac un instrument adaptat atât cabinetelor medicale, cât și unităților spitalicești sau laboratoarelor.
