Connect with us

Stiri economice

ANALIZĂ ​Rată sau chirie, cum e mai avantajos? Cum influențează Airbnb piața chiriilor, care mai sunt prețurile din principalele orașe și câte locuințe sunt date în chirie în România – Finante & Banci

Publicat

pe

”Și eu și soția avem peste 60 de ani. Am vândut ce aveam în țară, am plecat în Belgia unde am stat 20 de ani iar anul trecut ne-am întors în țară. Avem ceva bani economisiți, dar am vrea să vizităm lumea și să avem și o rezervă pentru situații medicale urgente. Pe scurt, nu am imobiliza banii într-un apartament ca să fim nevoiți să ne descurcăm din puținul care rămâne. Partea proastă e că în România, sistemul este în favoarea proprietarului, nu a chiriașului”, spune Flaviu D., unul dintre românii întorși în țară ”să moară acasă”, după cum spune chiar el. Flaviu este unul dintre cei 7% de chiriași din București, media pe țară fiind puțin peste 2%.

”Securitatea oferită de contractul de închiriere e minimă, iar apartamentele sunt deseori vechi și de proastă calitate. Cât timp am stat în Belgia – tot cu chirie- îndatoririle și responsabilitățile erau foarte clar stabilite de ambele părți. Creșterea chiriilor era indexată doar la inflație. În București chiriile sunt în euro, ceea ce e absurd, întrucât proprietarul nu achită impozite sau reparații în euro”, mai spune spune Flaviu D.

”Vreau să-mi imaginez că voi rămâne aici, în Franța. Mometan sunt student, stau în chirie cu un coleg, închirierea unui apartament fiind opțiunea ideală pentru mine. Cu siguranță își are dezavantajele sale – chiar și cu o bursă bună, trebuie să împarți apartamentul cu încă cineva și asta nu e deloc confortabil psihic. Nu toată lumea are același standard cu privire la ceea ce înseamnă să fii curat și ordonat. Dacă ar fi să închiriez doar pentru mine un apartament, costul ar fi exorbitant, iar din bursa mea de 1500 de euro n-aș rămâne cu mare lucru. Am prieteni în România care și-au cumpărat apartamente cu credite ipotecare, cei mai mulți că așa le-au spus părinții să facă. E drept, să ai casa ta, să poți să ți-o aranjezi cu mobilierul preferat, să ți- faci cum vrei tu, poate însemna mult pentru confortul psihic. Poate că, dacă mă voi întoarce în România, voi proceda la fel ca ei, nu știu de pe-acum. Dar gândul că poate izbucnește naibii vreun război monedial, că suntem din punct de vedere climatic destul de amenințați, că albinele mor într-un ritm alarmant, toate acestea mă fac nesigur în a-mi lega restul vieții de o ipotecă la bancă”, explică Andrei P., originar din nordul țării, student la Politehnica pariziană.

Un alt student venit în București e aproape furios. Marian P., care ocupă o garsonieră în zona Vergului, spune că proprietarul i-a pus în vedere să se mute în 3 luni, întrucât își va pune spațiul locativ la dispoziția rețelei Airbnb. ”Sunt foarte multe firme care adminsitrează asemenea spații locative. Practic, dacă ai un apartament și vrei să-l dai prin Airbnb, nu mai stai să-ți cauți clienți, ci îl lași firmei care se ocupă ea de tot iar tu îți încasezi banii fără niciun efort. La un preț de 25 de euro/noapte, chiar dacă-l ocupă doar 3 nopți pe săptămână ai 75 de euro săptămânal, adică 300 de euro lunar. Practic, poți să-ți iei prin credit altă garsonieră, că rata ți-o plătește clientul Airbnb. Foarte mulți bucureșteni fac asta, ceea ce pe noi ne afectează grav”, mai spune Marian.

  • Nivelul chiriilor. Prețul mediu cerut de închiriere lunar pentru un apartament cu 2 camere, confort 1, construit între 1980-2000

Întoamna lui 2019, piața închirierilor de apartamente a fost mai dinamică decât de obicei: prețurile medii solicitate de catre proprietari au înregistrat majorări în toate marile centre regionale, dar și în alte reședine de județ, potrivit datelor furnizate de imobiliare.ro și analizeimobiliare.

În București, chiria medie solicitată pentru un apartament cu două camere se situează acum la 410 euro pe lună, în al doilea trimestru al anului. Același tip de locuință (confort 1, din perioada 1980-2000, cu o suprafață utilă de 50-60 de metri pătrați) poate fi închiriată, în Cluj-Napoca, cu 420 de euro pe lună – în creștere de la același nivel de 400 de euro pe lună.

Chiriile solicitate pe segmentul apartamentelor cu două camere au înregistrat, în celelalte centre regionale din clasament, o egalizare, așteptările proprietarilor ajungând acum la 350 de euro pe lună în Timișoara, Brașov și Iași. Spre comparație, trimestrul trecut, o semenea unitate locativă putea fi închiriată, în aceleași orașe, cu 340, 325 și, respectiv, 300 de euro pe lună.

Interesant este că alte doua orașe reședințe de județ, Târgu Mureș și Tulcea, au o chirie medie foarte apropiată: 320 de euro pe lună. În Constanța, pe de altă parte, un apartament cu două camere poate fi închiriat cu 300 de euro pe lună, orașul de la malul mării fiind urmat îndeaproape de Sibiu, cu 290 de euro pe lună.

Și orașele cu cele mai ieftine apartamente de închiriat au consemnat, în general, creșteri ale chiriilor medii solicitate pentru două camere. Excepția de la regulă o reprezinta Reșița, unde proprietarii cer tot 180 de euro pe luna, la fel ca trimestrul anterior. În Râmnicu Vâlcea, însă, chiria solicitata a ajuns la 210 euro pe luna (185 de euro pe luna), astfel ca acest oraș este precedat, în clasamentul celor mai mici chirii, de o serie de capitale de județ cu o valoare medie de listare de 200 de euro pe lună: Târgoviște, Târgu Jiu, Baia Mare, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin și, respectiv, Piatra Neamț.

În cel de-al treilea trimestru din 2019, numarul ofertelor de apartamente și case disponibile spre închiriere în cele șase mari orașe ale țării (proprietăți finalizate înainte de anul 2000) s-a cifrat la 23.370 – ceea ce marcheaza o creștere sensibilă, de aproape 33%, față de trimestrul anterior (când pe piață existau 17.600 de asemenea anunțuri). Acest avans este cât se poate de firesc, având în vedere că începutul toamnei aduce, în mod tradițional, o intensificare a activității pe piața închirierilor din marile centre universitare.

Orașul cu cele mai multe locuințe de închiriat ramâne, bineîneles, Bucureștiul, unde cei interesați au avut de ales, trimestrul trecut, între 10.420 de asemenea anunțuri; la o distanță considerabilă, dar apropiindu-se de jumătate din volumul ofertelor existente în Capitală, se situeaza Cluj-Napoca, cu 4.870 de anunțuri. În Timișoara, numărul total al ofertelor de închiriat s-a cifrat, în perioada iulie-septembrie, la 2.760, orașul de pe Bega fiind urmat de Constanța (cu 1.990 de anunuri), Iași (1.950) și Brașov (1.380).

Față de perioada similara a anului trecut, oferta de închirieri a fost, la nivelul celor șase mari centre regionale, cu 8,1% mai mare, tendința general ascendentă fiind resimțită în toate orașele analizate. Interesant este ca patru dintre aceste reședine de județ au consemnat creșteri anuale de două cifre, respectiv 19,5% în Brașov, 12,9% în Constanța, 11,4% în Cluj-Napoca și 11,2% în Iași.

În București, pe de alta parte, oferta totală a fost suplimentată cu 5,3% pe acest segment de piață, în timp ce, în Timișoara, a avut loc un avans de 2,9%.

Cât despre anunțurile de închiriere nou-introduse pe piață în trimestrul trecut, datele arată un avans mai ușor, respectiv de 3,6%, față de perioada similară din 2018. În acest caz, creșteri au avut loc doar în cinci din șase centre regionale, respectiv în Brașov (+16,3%), Iași (+9,2%), Cluj-Napoca (+7,8%), Constanța (+5,1%) și București (+1,1%). Timișoara reprezintă, din acest punct de vedere, excepția de la regula, aici fiind înregistrat un declin de 5,1% la 12 luni.

De regulă, în luarea deciziei de cumpărare trebuie avut în vedere că urmează o perioadă de dobânzi mici la euro, ca și la lei, pe măsura temperării inflației. Dacă nu ai un serviciu sigur și un venit care să îți permită plată ratei bancare fără să îți afecteze serios consumul, nu te arunca să iei credit. Gândește-te că pentru următorii 10-20-30 de ani tu deții un CONTRACT DE CREDIT, nu o casă.

Psihologic, e mai confortabil să știi că ești “la casa ta”. Dar asta presupune eforturi financiare pe care doar o atentă analiză a veniturilor o poate recomanda.

  • Chiria- dezavantaje și avantaje

Ambele variante- chiriaș sau proprietar își au avantajele și dezavantajele lor. În cazul chiriei, avantajele sunt legate de faptul că te poți muta ori de câte ori primești o ofertă de muncă mai bună în altă parte a țării. Nu e nevoie să dispui de economii importante pentru a închiria. Nu ai cheltuieli cu reparațiile, dacă ți se defectează ceva- de cele mai multe ori acestea cad în sarcina proprietarului. Nu mai dai banii pe mobilier sau alte accesorii (deși inconvenientul că nu ai poate televizorul pe care ți-l dorești sau marca preferata de mașină de spălat).

Nu mai puțin adevărat este însă că nu ai casa ta. Banii pe care îi dai pe chirie nu se încadrează nicicum în categoria “investitie imobiliara” Nu poți re-decora când și cum ai chef. La bancă vei avea un scor mai mic atunci când vei aplică pentru un card de credit și va trebui să fii pregătit ca din timp în timp să te muți. Ceea ce, dacă ai familie și copii, e mai dificil.

  • Proprietarii- plusuri și minusuri

Nici proprietarii nu sunt în mod necesar mai fericiți. E drept, au casa lor. Sunt, cum ar veni, “in rând cu lumea”. Vor fi mai bine priviți de bănci atunci când vine vorba să ia un împrumut pentru o excursie. Pot face din proprietatea lor spațiul pe care și l-au visat. Dar…

Vor fi îndatorați pe o perioadă de 10-20 sau chiar 30 de ani. Asta înseamnă sacrificii financiare și o presiune psihologică deloc de neglijat. În următorii 20 de ani (sau pe cât timp s-au împrumutat) vor trebui să se prezinte lunar la bancă cu 2-300 de euro, fie că au serviciu fie că și l-au pierdut. Fie că sunt sănătoși fie că sunt bolnavi. Dacă vrei să te muți s-ar putea să fii nevoit să aștepți câteva luni. O casă nu se vinde de pe o zi pe alta. Pe lângă rată, mai vine impozitul, vin cheltuielile legate de diversele reparații absolute necesare

Mai jos, lista orașelor din România cu numărul de locuințe de închiriat, potrivit INS, la solicitarea HotNews.ro:

  • Până unde ar putea crește prețurile?

Nu foarte mult, oricum. O corecție a pieței va veni cândva, dar mai trebuie urmărit și ce se petrece pe piețele din jurul României.

„Piața imobiliară românească e departe de a forma o bulă în acest moment. Prețurile în România cresc mai lent decât în țările din jur. Contrastul cu Cehia și Ungaria de pildă e foarte puternic. La ei, creșterea vine din altă parte. Mai exact, dintr-un transfer de avere financiară- cehii și ungurii își scot banii din bănci și își cumpără locuințe. Însă în România averea financiară e la jumătate că procent din PIB și asta ne face cea mai săracă țară din regiune, mai jos chiar decât bulgarii”, explică un specialist român care lucrează în Citi-ul londonez.

Un alt semn că nu există presiuni mari pe piața imobiliară este raportul între prețurile apartamentelor din Capitală și cele din restul țării. Doar în România și Cehia acest raport e în scădere, spune expertul consultat de HotNews..

Asta nemaivorbind de faptul că în România, încetinirea programului Prima Casă se vede imediat în creditarea nouă pentru locuințe. ”Până și creditul de consum, dacă îl ajustăm cu salariul, nu e pe creștere”, mai spune economistul român.

Alți brokeri independenți de credite confirmă teoria unei bule în contracție. ”Vânzătorii țin foarte mult la preț, dar asta se va mai întâmpla cel mult un an, pentru că sunt și ei la curent cu ipoteza noii crize care ar putea avea loc prin 2020. Drept pentru care vor să profite și întind coarda cât timp mai au ocazia”, spune proprietarul unei companii care face brokeraj de credite.

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Stiri economice

Investițiile și adaptarea companiilor devin factori cheie într-o economie în schimbare

Publicat

pe

De

Economia globală trece printr-o perioadă de transformări accelerate, iar companiile sunt nevoite să își regândească strategiile pentru a rămâne competitive. Evoluțiile tehnologice, schimbările în comportamentul consumatorilor și incertitudinile economice creează un mediu în care investițiile și capacitatea de adaptare devin esențiale pentru succesul pe termen lung. În acest context, firmele care reușesc să anticipeze schimbările și să răspundă rapid la noile condiții de piață au șanse mai mari să își mențină poziția și să își extindă activitatea.

Într-o economie aflată într-o continuă evoluție, companiile nu mai pot conta doar pe modele tradiționale de afaceri. Strategiile trebuie ajustate constant, iar investițiile în tehnologie, inovare și dezvoltarea resurselor umane devin elemente decisive pentru creșterea economică.

Transformările economiei globale

Economia mondială este influențată de numeroși factori care schimbă modul în care funcționează piețele. Printre cele mai importante se numără digitalizarea, tranziția energetică, schimbările demografice și nivelul ridicat al datoriilor publice și private. Aceste transformări determină apariția unor noi modele economice și obligă companiile să își regândească strategiile de dezvoltare.

În plus, creșterea economică globală este estimată să rămână moderată în următorii ani, ceea ce înseamnă că firmele trebuie să fie mai eficiente și mai inovatoare pentru a rămâne competitive.

În acest context, investițiile strategice și capacitatea de adaptare devin instrumente esențiale pentru menținerea stabilității și pentru identificarea unor noi oportunități de dezvoltare.

Rolul investițiilor în dezvoltarea companiilor

Investițiile reprezintă unul dintre principalele mecanisme prin care companiile își pot consolida poziția pe piață. Fie că este vorba despre extinderea capacităților de producție, modernizarea echipamentelor sau dezvoltarea unor produse noi, investițiile pot contribui la creșterea competitivității.

În multe industrii, companiile investesc tot mai mult în tehnologii digitale și în automatizarea proceselor. Aceste investiții pot reduce costurile operaționale și pot crește eficiența, permițând firmelor să reacționeze mai rapid la cerințele pieței.

De asemenea, investițiile în cercetare și dezvoltare pot conduce la apariția unor produse inovatoare sau la îmbunătățirea serviciilor existente. Într-un mediu economic competitiv, inovația devine un factor important pentru diferențierea companiilor.

Adaptarea la schimbările pieței

Pe lângă investiții, adaptarea rapidă la schimbările pieței este esențială pentru succesul unei afaceri. Adaptabilitatea presupune capacitatea unei organizații de a modifica strategiile, procesele și structura internă pentru a răspunde noilor condiții economice.

Companiile care reușesc să identifice rapid schimbările din mediul economic pot profita de oportunități înaintea competitorilor. În același timp, adaptarea eficientă poate reduce riscurile asociate cu fluctuațiile pieței sau cu schimbările legislative.

Un exemplu frecvent este tranziția către comerțul digital. Multe companii care activau exclusiv în mediul fizic au fost nevoite să își extindă prezența online pentru a răspunde cererii consumatorilor.

Tehnologia ca motor al transformării

Tehnologia joacă un rol central în transformarea mediului de afaceri. Automatizarea, analiza datelor și inteligența artificială oferă companiilor instrumente noi pentru a îmbunătăți procesele interne și pentru a înțelege mai bine comportamentul consumatorilor.

Utilizarea tehnologiilor moderne permite firmelor să optimizeze lanțurile de aprovizionare, să reducă timpul de producție și să îmbunătățească experiența clienților. În același timp, digitalizarea creează oportunități pentru apariția unor modele de afaceri complet noi.

Companiile care adoptă rapid aceste tehnologii pot obține un avantaj competitiv important. În schimb, organizațiile care întârzie să se adapteze pot pierde teren într-o piață tot mai dinamică.

Importanța leadershipului și a culturii organizaționale

Succesul procesului de adaptare depinde în mare măsură de modul în care este condusă organizația. Liderii care înțeleg tendințele economice și care pot lua decizii strategice rapide contribuie la menținerea stabilității în perioadele de schimbare.

În același timp, cultura organizațională are un rol important în modul în care companiile răspund la provocări. O organizație care încurajează inovarea și învățarea continuă poate reacționa mai eficient la schimbările pieței.

Angajații care sunt implicați în procesul de dezvoltare și care au acces la programe de formare profesională pot contribui la crearea unor soluții inovatoare și la îmbunătățirea performanței organizației.

Globalizarea și competiția economică

Globalizarea a intensificat competiția între companii. Firmele nu mai concurează doar cu organizații locale, ci și cu companii din alte regiuni ale lumii. Această competiție globală determină companiile să investească mai mult în eficiență și inovare.

În același timp, globalizarea creează oportunități pentru extinderea pe piețe noi. Companiile care reușesc să își adapteze produsele și serviciile la cerințele diferitelor regiuni pot beneficia de oportunități importante de creștere.

Cu toate acestea, extinderea internațională implică și provocări, precum diferențele culturale, reglementările locale sau fluctuațiile economice.

Importanța informațiilor economice

Într-o economie complexă și dinamică, accesul la informații economice devine esențial pentru luarea deciziilor strategice. Analizele pieței, studiile economice și monitorizarea tendințelor pot oferi companiilor o imagine mai clară asupra mediului în care operează.

Antreprenorii și managerii care urmăresc constant evoluțiile economice pot identifica mai ușor oportunitățile și pot evita riscurile asociate schimbărilor de pe piață. Pentru cei interesați de evoluțiile economice, sociale și politice, pot fi utile și sursele de informare cu știri actualizate, unde sunt analizate frecvent schimbările care influențează mediul de afaceri.

Accesul la informații relevante contribuie la luarea unor decizii mai bine fundamentate și la dezvoltarea unor strategii eficiente.

Un mediu economic în continuă evoluție

Economia modernă este caracterizată de schimbări constante și de o competiție tot mai intensă. În acest context, investițiile și adaptarea rapidă devin elemente esențiale pentru succesul companiilor.

Firmele care reușesc să investească în tehnologii moderne, să dezvolte produse inovatoare și să răspundă rapid la schimbările pieței pot transforma provocările economice în oportunități de dezvoltare. În același timp, leadershipul eficient, cultura organizațională orientată spre inovare și accesul la informații relevante pot contribui la consolidarea poziției unei companii pe piață.

Pe termen lung, capacitatea de a se adapta la un mediu economic în continuă schimbare va continua să fie unul dintre factorii decisivi care separă companiile de succes de cele care întâmpină dificultăți în menținerea competitivității.

Citeste in continuare

Finante personale

Când a fost deschis Xanadu Makadi Bay și cât de nou este resortul?

Publicat

pe

Când a fost deschis Xanadu Makadi Bay și cât de nou este resortul?

Când auzi numele Makadi Bay, mintea face un salt mic, aproape involuntar, spre Marea Roșie, cu albastrul ei care pare uneori pictat, nu trăit. E o zonă din apropierea Hurghadei unde resorturile au crescut în timp ca o mică colonie de vacanță, fiecare cu ambiția lui de a fi mai „luminos”, mai „în stil”, mai aproape de ideea de răsfăț.

În peisajul ăsta, Xanadu Makadi Bay a apărut relativ recent, și tocmai de aceea întrebarea „când s-a deschis și cât de nou e?” nu e moft. E genul de întrebare practică pe care o pui când vrei să știi dacă te așteaptă o cameră cu miros de mobilier proaspăt sau una cu urme discrete de generații de turiști care au tras aceleași draperii.

Doar că, la un resort mare, „deschiderea” nu e mereu un moment unic, clar, ca tăiatul panglicii la un magazin de cartier. Aici lucrurile se întind, se așază, se ajustează, iar între soft opening și inaugurarea „completă” se pot scurge luni bune. De aceea, merită să punem datele pe masă, dar și să le traducem în ceva mai omenesc, adică în senzația concretă de noutate.

Data deschiderii, pe scurt, dar fără graba aceea care strică povestea

Xanadu Makadi Bay a fost inaugurat pe 15 aprilie 2022. Asta este data de referință pentru începutul efectiv al funcționării resortului, momentul în care au început să vină primii oaspeți, iar hotelul a intrat, ca să spun așa, în viața reală.

În același timp, chiar documentele oficiale ale resortului vorbesc despre 2022, dar menționează și o etapă în aprilie 2023, ceea ce, tradus pe limba turismului de resort, înseamnă că proiectul a avut o dezvoltare pe faze. Nu e ceva rar. Complexele mari, cu sute de camere, restaurante, piscine, zone tematice, spa, aquapark, cluburi pentru copii și tot felul de „colțuri” gândite să te țină în interior ca într-un mic oraș de vacanță, se deschid adesea în trepte.

Uneori pornesc cu zonele principale, cele care pot susține experiența de bază, și apoi completează treptat, fără ca oaspetele să simtă că a intrat pe un șantier. Aici e tot jocul: să pară gata și să fie, în același timp, în creștere.

Dacă ai auzit pe cineva spunând că „s-a deschis în 2023”, e foarte posibil să se refere la etapa de completare, la acel moment când totul a intrat pe deplin în ritm, cu mai multe facilități pornite și cu resortul trăind la capacitate mai apropiată de intenția lui inițială.

Ce înseamnă, de fapt, că un resort „s-a deschis”

Un hotel mic, urban, se deschide într-o zi și gata. La un resort, mai ales la unul cu pretenții de „high class”, deschiderea e, de fapt, o trecere de la proiect la rutină. E clipa când recepția începe să lucreze cu valize, nu cu planșe, când bucătăriile se umplu de mirosuri, nu de discuții despre instalații, când primele prosoape sunt folosite, spălate și puse la loc în ritmul acela care, pentru turist, e invizibil, dar pentru hotel e un fel de puls.

În cazul Xanadu Makadi Bay, ideea de deschidere are două straturi. Primul este cel din aprilie 2022, când resortul a început să primească oaspeți. Al doilea este cel al maturizării rapide, accelerată în 2023, când proiectul s-a apropiat de forma lui completă. Unii îi spun grand opening, alții îl privesc ca pe o „a doua deschidere”, mai ales dacă au prins primele luni, când funcționau prioritar anumite zone.

Nu e un detaliu tehnic, e un detaliu de experiență. Pentru că dacă mergi într-un loc în primele luni, ai șansa de a găsi totul impecabil de nou, dar și riscul unor mici ajustări, genul acela de lucruri care, într-un hotel vechi, sunt deja rodate. În schimb, dacă mergi după un an, ai avantajul unei echipe care și-a intrat în mână, dar păstrezi încă noutatea clădirilor și a dotărilor.

Cât de nou este Xanadu Makadi Bay azi, în termeni simpli

Suntem pe 20 februarie 2026. Dacă luăm ca reper data de 15 aprilie 2022, rezultă că resortul are aproape patru ani de funcționare. Spun „aproape” fiindcă sunt trei ani și zece luni, cu ceva zile în plus, și aici intervine partea aceea omenească: sub patru ani, un resort bun încă se simte nou. Nu chiar ca în prima vară, când totul lucește aproape teatral, dar suficient de nou încât să nu ai impresia de uzură.

Dacă, în schimb, te raportezi la etapa din aprilie 2023, atunci vorbim de aproape trei ani. Diferența nu e doar aritmetică. Este și diferența de percepție: un hotel de trei ani e, în mentalul turistului, „foarte nou”, în timp ce unul de patru ani începe să fie „nou, dar deja testat”. Iar asta, sincer, sună bine. Înseamnă că nu ești cobai, dar nici nu intri într-un loc obosit.

De ce contează noutatea, mai ales în Egipt

Egiptul are resorturi splendide, dar are și hoteluri care au fost cândva splendide și acum trăiesc din amintirea propriei gloriei. Clima, sarea din aer, nisipul fin, soarele care nu iartă vopseaua, toate astea îmbătrânesc repede un loc, mai repede decât ne închipuim din pozele lucioase de pe internet. Un resort nou are avantajul materialului încă proaspăt, al instalațiilor încă tinere, al mobilierului care nu scârțâie, iar asta se simte în lucruri mici.

Se simte în felul în care se închide o ușă, în felul în care curge apa la duș, în mirosul camerei când intri prima dată și nu te lovește nici parfum de „acoperire”, nici un amestec de detergent cu aer închis. Se simte și în faptul că echipa, dacă este bine condusă, are energia aceea de început, un soi de mândrie discretă. Nu mereu se întâmplă, dar când se întâmplă, te prinde.

Mai e ceva. Hotelurile vechi din zonele turistice mari au, uneori, un verde matur, grădini crescute, umbră adevărată. Un resort nou are grădini frumoase, dar încă tinere, cu palmieri care nu au încă acea autoritate de copac bătrân. Asta nu e neapărat un minus. Uneori, spațiul nou, aerisit, cu alei curate și lumină multă, îți dă senzația de prospețime. Doar că e bine să știi la ce să te aștepți.

Xanadu Makadi Bay și „vârsta” lui, privită ca o poveste în două acte

Dacă ar fi să-l privesc ca pe un personaj, aș zice că Xanadu Makadi Bay a avut o copilărie scurtă și o adolescență grăbită. În aprilie 2022, a început să trăiască, cu o parte din teritoriu pregătită să susțină vacanțe adevărate. În 2023, a intrat într-o etapă de consolidare, în care lucrurile s-au completat și s-au uniformizat.

De aceea, când întrebi „când a fost deschis?”, răspunsul corect este aprilie 2022, iar când întrebi „cât de nou este?”, răspunsul e că, în 2026, rămâne un resort tânăr, cu o infrastructură recentă și cu o identitate încă proaspătă. Nu e un hotel din generația veche a Hurghadei, construit într-o perioadă când estetica era, să fim cinstiți, mai degrabă funcțională decât rafinată.

În plus, Xanadu are și acel aer de brand care vine cu o anumită disciplină a detaliului. Dacă vrei să vezi cum se leagă povestea asta de restul portofoliului, există o prezentare utilă despre Xanadu Resorts în Egipt, care te ajută să înțelegi de ce unii turiști caută numele ăsta ca pe o garanție.

„Nou” nu înseamnă doar an de inaugurare, ci și starea în care îl găsești

Aici e un mic paradox. Un resort poate fi nou pe hârtie și obosit în realitate, dacă a fost suprasolicitat, dacă întreținerea a rămas în urmă sau dacă managementul a economisit fix unde nu trebuie. La fel, un resort mai vechi poate fi impecabil dacă a investit constant în renovări, în echipă și în acea rutină a curățeniei care, în industria asta, e aproape o artă.

În cazul Xanadu Makadi Bay, faptul că e deschis abia din 2022 îl pune automat într-o categorie favorabilă. Chiar și fără să intrăm în detalii de audit, simpla logică a timpului spune că nu a avut suficienți ani ca să acumuleze uzura adâncă, aceea care nu se rezolvă cu o vopsea nouă și o perdea schimbată. La patru ani de funcționare, problemele, dacă apar, sunt de obicei mici și reparabile, nu structurale.

Și mai e ceva, destul de personal. Mi se pare că hotelurile noi au un tip de liniște diferită. Nu știu cum să explic fără să par prea sentimental, dar se simte că spațiul a fost gândit recent, cu o altă înțelegere a confortului. Prizele sunt unde trebuie, luminile sunt mai bine așezate, băile au un aer mai contemporan. Nu e mereu luxul acela strident, e mai degrabă o comoditate care nu te agresează.

Deschiderea din 2022 și etapa din 2023, cum se reflectă în experiența turistului

Dacă ai fi fost acolo în primăvara lui 2022, ai fi prins un resort la început de drum. În astfel de momente, atmosfera poate fi chiar plăcută: mai puțină aglomerație, personal atent, o senzație că ești printre primii care descoperă locul. Pe de altă parte, e posibil ca unele zone să fi funcționat cu program ajustat sau să fi fost deschise gradual. Asta se întâmplă în multe resorturi noi, nu e un defect moral, e un mod de a porni fără să compromiți calitatea.

În 2023, când proiectul a ajuns la o formă mai completă, resortul a început să semene mai mult cu imaginea lui ideală. Aici, experiența se stabilizează. Restaurantele intră în ritm, divertismentul se așază, se definesc obiceiurile locului. Și da, pentru turiștii care se întorc, apar acele mici repere afective: barul preferat, terasa unde lumina cade frumos seara, colțul acela de plajă unde vântul e mai blând.

Cât de „nou” îl simți, comparativ cu alte resorturi din Makadi Bay și Hurghada

Makadi Bay are resorturi de toate vârstele, de la hoteluri care au trecut prin epoci diferite ale turismului egiptean, până la proiecte recente. În comparație, Xanadu Makadi Bay este, fără discuție, în zona „proaspătă”. Când îl pui lângă resorturi construite în anii 2000 sau chiar mai devreme, diferența de generație se vede. Nu doar în design, ci și în modul în care sunt gândite spațiile comune.

Resorturile mai vechi au uneori holuri mari, grele, cu marmură rece și o estetică ușor solemnă, ca o sală de ceremonii. Resorturile noi tind să fie mai aerisite, mai luminoase, cu zone de relaxare care nu te obligă să stai drept, ci îți dau voie să te așezi ca acasă, cu o cafea în mână și cu gândul că nimeni nu te judecă dacă porți sandale la prânz.

În plus, dacă îți pasă de aquapark, de cluburile pentru copii, de facilități moderne, e bine de știut că resorturile noi investesc mult în aceste zone. Uneori exagerează, recunosc, și ai impresia că se luptă să-ți ocupe fiecare oră. Dar, dacă alegi bine ritmul vacanței, poți să iei ce ai nevoie și să ignori restul. Un resort bun nu te obligă, te invită.

Dacă te interesează strict întrebarea, răspunsul, fără ocol

Xanadu Makadi Bay a fost deschis pe 15 aprilie 2022. Din perspectiva anului 2026, este un resort foarte nou, cu o vechime de aproape patru ani. Există și o etapă importantă în aprilie 2023, asociată completării și consolidării funcționării, ceea ce face ca unele persoane să-l perceapă ca fiind „deschis” atunci, în sensul de fully operational.

Îmi place să-l văd ca pe un loc care a trecut deja de emoția începutului, dar nu a apucat încă să îmbătrânească. Are acea tinerețe practică, în care totul încă arată bine, dar și acea experiență minimă care face serviciul mai sigur pe el.

Un detaliu final, ca o recomandare de bun-simț

Când vrei să judeci cât de nou e un resort, anul de inaugurare e un indiciu bun, dar nu e singurul. La fel de important este când mergi și ce așteptări ai. Dacă vrei liniște, poate alegi o perioadă mai calmă, pentru că locurile noi se umplu repede când intră în modă. Dacă vrei energie, spectacole și atmosfera aceea de vacanță cu multe voci și lumini, atunci sezonul plin îți va arăta resortul la maximum.

Iar dacă întrebarea ta era, în esență, „e nou sau e din generația veche?”, răspunsul e simplu: e nou. Și, în Egipt, noutatea asta are o valoare foarte concretă, pe care o simți în cameră, la piscină, pe alei, în detalii aparent mărunte, dar care, într-o vacanță, ajung să conteze mai mult decât îți imaginezi acasă.

Citeste in continuare

Evenimente

acturile la gaze „bubuie” de la 1 aprilie după ce expiră plafonarea – CALCULE

Publicat

pe

Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.

Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.

Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare

Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.

Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.

Haosul legislativ și „factura” incertitudinii

Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).

Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.

Imagine

Cât ne costă neatenția?

Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.

Estimările costurilor suplimentare pe an:

  • Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
  • Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
  • Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Citeste in continuare

TOP ARTICOLE