Uncategorized
Proliferarea în mediul online a imaginilor ce înfățișează abuz sexual asupra copiilor, în creștere îngrijorătoare
| „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe”, campanie-avertisment: Proliferarea în mediul online a imaginilor ce înfățișează abuz sexual asupra copiilor sau cele care prezintă conținut dăunător, în creștere îngrijorătoare Peste 90.000 de link-uri individuale raportate în 45.245 de sesizări primite prin linia esc_Abuz privind materiale de exploatare a minorilor în 2025Organizația Salvați Copiii România avertizează asupra faptului că proliferarea în mediul online a imaginilor ce înfățișează abuz sexual asupra copiilor sau cele care prezintă conținut dăunător a crescut față de anul trecut cu 133%. O serie de personalități publice – Simona Halep, Cristina Neagu, Dana Rogoz, SORE, Tily Niculae, Alexandra Ungureanu, Alex Zlăvog, Bianca Adam, Constantin Popovici, Gabriel Fereșteanu, Iulia Ionescu, MIRA și Răzvan Moței – se alătură astfel campaniei „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe”, pentru a reaminti că, în mediul digital, responsabilitatea nu se oprește la cel care apasă pe declanșator. La linia de raportare esc_ABUZ a Organizatiei Salvați Copiii, care vizează conținutul ilegal sau dăunător pentru copii din mediul online, au fost primite, în perioada 01.01- 03.12.2025, 45.245 de raportări conținând peste 90.000 de link-uri individuale. |
| Aceste cifre arată o nevoie crescută de a conștientiza riscurile online la care sunt expuși copiii și subliniază nevoia de strategii eficiente pentru protecția acestora în mediul digital. Inițiativa „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” aduce în prim-plan riscurile distribuirii necontrolate a datelor personale și îi invită pe tineri să privească altfel gesturile aparent inofensive din online. Printr-un mesaj direct și ușor de reținut, campania propune un criteriu simplu de decizie: dacă o fotografie nu ar putea fi pusă într-o ramă, atunci nu ar trebui să fie văzută de alții și, cu atât mai puțin, distribuită. În același timp, campania evită orice ton de culpabilizare: adolescentele nu sunt învinovățite sau reduse la statutul de victime, ci încurajate să spună „nu” atunci când sunt puse sub presiune și să ceară ajutor atunci când simt că nu mai au control asupra situației. |
| Demersul început în această toamnă continuă printr-o expoziție fotografică, construită ca o celebrare a fotografiilor care merită să fie înrămate și privite de o lume întreagă. Imagini rare din adolescența unor persoane publice, admirate pentru parcursul lor, reamintesc o vârstă complicată, dar memorabilă. Fotografii cu voluntarii Salvați Copiii România spun povestea dorinței de a face bine fără a aștepta nimic la schimb, iar instantanee din activitățile organizației surprind inițiativele care au produs schimbare în comunități. Fiecare fotografie poartă o poveste și, prin așezarea ei în ramă, trece simbolic pragul de a fi expusă, asumată și împărtășită în siguranță.Expoziția de fotografie poate fi vizitată în perioada 10–17 decembrie 2025, la Galeria Kulterra (București), în intervalul orar 12:00–18:00. |
![]() |
| În acest contrast stă mesajul central al expoziției: există imagini prețioase care pot fi celebrate și există imagini care nu ar trebui împărtășite cu nimeni, pentru că pot afecta profund adolescențe. Expoziția devine, astfel, un gest-simbol care continuă și întărește mesajul campaniei Salvați Copiii România. Printre persoanele publice care au ales să susțină această expoziție-manifest se numără Simona Halep, Cristina Neagu, Dana Rogoz, SORE, Tily Niculae, Alexandra Ungureanu, Alex Zlăvog, Bianca Adam, Constantin Popovici, Gabriel Fereșteanu, Iulia Ionescu, MIRA și Răzvan Moței. “În spatele fiecărei imagini care ajunge online se află un copil real, cu rușinea, frica și vulnerabilitatea lui. Iar atunci când o fotografie nu e de pus în ramă, nu e nici de trimis pe internet. A opri distribuirea nu este doar un gest de responsabilitate, ci un act de protecție. De aceea, avem nevoie de politici actualizate, de resurse reale și de implicarea companiilor tech, pentru ca adolescenții să fie sprijiniți să aleagă responsabil și curajos. Prevenția începe cu noi toți, cu un singur gest care poate opri un abuz.”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România. Uneori, abuzul nu începe cu un agresor, ci cu un simplu “trimite mai departe”. Materialele încadrate în categoria celor de abuz sexual asupra minorilor, care au fost produse chiar de către victimele copii (autogenerate – Self-Generated Child Sexual Abuse Material) reprezintă conținut cu caracter sexual care implică un minor și care este produs direct de copil, de regulă prin intermediul propriului telefon inteligent. Conform INHOPE, chiar dacă materialele explicite au fost inițial trimise de către minor, odată ce copilul pierde controlul asupra lor, acestea sunt descărcate – prin metoda capturii de ecran, iar ulterior distribuite, iar situația devine de exploatare. Totodată, INHOPE subliniază că producerea voluntară a materialelor nu reduce caracterul abuziv al acestora, deoarece pierderea controlului transformă situația într-o formă clară de exploatare digitală. Conform definiției IWF (Internet Watch Foundation), materialele autogenerate se referă la imagini sau videoclipuri cu minori care produc singuri conținut cu caracter sexual, imagini ce pot fi ulterior exploatate în scopuri sexuale. Acest punct de vedere este împărtășit și de alte organizații internaționale, precum We Protect Global Alliance, care consideră că mediul digital a agravat fundamental riscurile pentru copii. Fenomenul materialelor autogenerate care implică abuz sexual asupra minorilor (SG-CSAM) a înregistrat o creștere bruscă începând cu perioada pandemiei, când izolarea, trecerea la mediul online și timpul îndelungat petrecut de copii în spațiul digital au creat condiții favorabile pentru interacțiuni nesigure și contact cu persoane necunoscute. Această creștere nu a fost temporară. Nivelul conținutului de tip SG-CSAM continuă să se mențină ridicat și să se amplifice, pe fondul utilizării masive a dispozitivelor mobile, expunerii constante la diferite rețele sociale, funcțiilor de mesagerie criptată și anonimizării crescute a interacțiunilor online. Necesitatea înlocuirii sintagmei „pornografie infantilă” cu „materiale de abuz sexual asupra copiilor” Legislația română, prin Codul Penal (Legea nr. 286/2009, art. 374, folosește sintagma „materiale pornografice cu minori” pentru a defini și sancționa producerea, deținerea, distribuirea și promovarea oricărui material ce prezintă un minor în ipostaze sexuale explicite. Deși articolul interzice toate formele de creare și circulație a acestor materiale, considerăm că denumirea infracțiunii este inexactă. În context uzual, termenul „pornografie” este folosit pentru a descrie activități sexuale legale, consensuale între adulți sau materiale destinate exclusiv adulților, produse fără existența unei victime. Copiii nu pot consimți la un act sexual și nu pot participa legal la realizarea de conținut sexual, astfel că „pornografie” și „pornografie infantilă” sunt termeni incompatibili și se exclud reciproc. De aceea, considerăm că materialele care arată minori în contexte sexuale nu sunt produse pornografice, ci probe ale unei infracțiuni grave, ce documentează un abuz sexual asupra unui copil. Folosirea termenului „pornografie” în relație cu abuzul asupra minorilor minimizează gravitatea faptelor, estompează diferența fundamentală dintre conținutul sexual legal și cel ilegal și riscă să normalizeze sau să banalizeze victimizarea copiilor. Organizațiile internaționale recomandă în mod constant înlocuirea termenului „pornografie infantilă” cu sintagme care descriu precis această formă de abuz, precum „materiale de abuz sexual asupra copiilor” și „exploatare sexuală a copiilor”, deoarece acestea reflectă cu acuratețe natura infracțională a faptelor și statutul de victimă a copilului. Terminologia actualizată pune accent pe definirea abuzului, respectiv manipularea la care este supus minorul și pe traumele psihice și fizice asociate. Înlocuirea sintagmei „pornografie infantilă” cu „materiale de abuz sexual asupra copiilor” nu este doar o modificare terminologică, ci o aliniere necesară la standardele europene și internaționale, care recunoaște natura reală a acestor materiale: nu produse destinate consumului, ci dovezi ale unei infracțiuni severe, imprescriptibile și cu efecte profund traumatizante asupra minorului victimă. |
![]() |
| Ora de Net (Safer Internet) este un program sprijinit de Comisia Europeană, care cuprinde centre naţionale active în Uniunea Europeană, având ca obiectiv comun promovarea utilizării în condiţii de mai mare siguranţă a Internet-ului şi a noilor tehnologii online de către copii.Pentru a combate fenomenul imaginilor şi materialelor video care înfățișează abuz sexual asupra copiilor, Organizația Salvaţi Copiii coordonează la nivel național, din anul 2008, proiectul Ora de Net (Safer Internet), în cadrul căruia funcţionează linia de raportare esc_ABUZ (www.oradenet.ro/esc-abuz), unde utilizatorii de Internet pot raporta conţinutul ilegal. Punctul de raportare operat de Salvați Copiii face parte din rețeaua globală INHOPE și se derulează în parteneriat cu Inspectoratul General al Poliției Române. Acesta are ca scop protejarea copiilor de conținutul ilegal accesibil pe internet, respectiv combaterea abuzului și exploatării sexuale a copiilor prin mijloace informatice, prin înaintarea rapoartelor primite către autorităţile competente.Mai multe informații detaliate despre Organizația Salvați Copiii și proiectul Ora de Net sunt disponibile pe www.oradenet.ro şi www.salvaticopiii.ro. |
| Despre Organizaţia Salvaţi Copiii: De 35 de ani, Salvați Copiii România construiește programe sociale, politici publice și practici solide în beneficiul copilului din România. Expertiza și complexitatea proiectelor la nivel național fac din organizație o instituție socială esențială, al cărei rol este medierea între societate și autoritatea publică, în beneficiul copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvați Copiii a intervenit activ în societate, identificând soluții concrete pentru protejarea și sprijinirea copiilor vulnerabili, și a militat, în același timp, pentru o colaborare viabilă cu autoritățile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvați Copiii și-a asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităților publice, în așa fel încât acestea să implementeze politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată, organizația a reușit să creeze rețele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilității sociale a companiilor și a societății, în sens larg. În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară în prezent programe în 108 ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. Peste 4.150.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii. |
Uncategorized
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Uncategorized
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
Uncategorized
Cum să alegi undița ideală pentru pescuitul în Delta Dunării
Mulți dintre voi vă întrebați probabil cum să alegeți undița ideală pentru pescuitul în Delta Dunării. De la pescuitul la somn, ținta numărul 1 (încă în viață) pe Dunăre, la știucă, biban sau crap, fiecare tehnică de pescuit are nevoie de undița potrivită. Deci cum alegi undița ideală pentru pescuit in delta? Citește mai departe pentru a afla.
Alegerea undiței potrivite este un pas esențial pentru orice partidă reușită de pescuit in delta. Diversitatea apelor, speciile diferite de pești și stilurile variate de pescuit fac ca echipamentul să joace un rol decisiv. O undiță bine aleasă îți poate transforma experiența din una frustrantă în una cu adevărat memorabilă.
Ține cont de tipul de pescuit practicat
Primul criteriu de care trebuie să ții cont în alegerea undiței ideale pentru pescuit in delta este stilul de pescuit. Cel mai adesea, în Delta Dunării se practică pescuitul staționar. Pentru pescuitul staționar, o undiță telescopică sau o lansetă de feeder este o alegere inspirată. În schimb, pentru pescuitul la biban sau la știucă, lansetele de spinning sunt cele mai potrivite deoarece oferă control și sensibilitate sporită.
Alege undița pentru pescuit in delta în funcție de locul de pescuit
Atunci când vine vorba despre locuri de pescuit in delta, trebuie să știi că Delta oferă o mare varietate de locuri, de la canale înguste și lacuri liniștite, până la zone mai largi ale Dunării. Pentru canale și zone cu vegetație abundentă, se recomandă o undiță de pescuit mai scurtă, ușor de manevrat. În lacuri sau pe brațele principale ale Dunării, o lansetă mai lungă permite lansări precise și la o distanță mai mare.
Lungimea și puterea undiței contează
Lungimea undiței influențează direct confortul și eficiența pescuitului. O undiță de 2,4–3 metri este versatilă și potrivită pentru majoritatea situațiilor întâlnite în Delta Dunării. Puterea undiței trebuie aleasă în funcție de speciile urmărite: una mai ușoară pentru pești pașnici și una mai puternică pentru răpitori sau capturi de talie mare, precum somnul.
Materialul și greutatea undiței
Undițele moderne sunt realizate din carbon sau compozit, materiale care oferă rezistență și greutate redusă. În Delta Dunării, unde partidele de pescuit pot dura multe ore, o undiță ușoară face diferența în ceea ce privește confortul. De asemenea, sensibilitatea materialului ajută la detectarea trăsăturilor fine, mai ales în pescuitul staționar.
Alege echilibrul, nu doar prețul
Deși prețul este un criteriu important, nu trebuie să fie decisiv. O undiță bine echilibrată, adaptată stilului tău de pescuit și locurilor de pescuit din Delta Dunării, îți va oferi rezultate mai bune decât un model scump, dar nepotrivit. Este recomandat să testezi undița înainte de utilizare și să ceri sfaturi de la pescari cu experiență.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac pescarii atunci când aleg și utilizează undițe pentru pești prădători pe Dunăre?
Alegerea și utilizarea undițelor pentru pescuitul peștilor prădători pe Dunăre implică o serie de aspecte tehnice specifice, iar greșelile comise în acest proces pot afecta negativ experiența de pescuit și succesul acesteia. Iată câteva dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac pescarii în acest sens:
Alegerea unei undițe nepotrivite pentru specia vizată: Fiecare specie de pește prădător are particularități în ceea ce privește lupta după capturare, iar undița trebuie să fie adaptată pentru aceasta. De exemplu, pentru știucă este necesară o undiță cu o acțiune mai dură, în timp ce pentru biban sau avat este de preferat o undiță cu o acțiune mai lină.
Neglijarea importanței lungimii undiței: Lungimea undiței afectează atât distanța de aruncare, cât și precizia aruncării. O undiță prea scurtă poate limita distanța de aruncare, în timp ce una prea lungă poate fi dificil de manevrat, mai ales în spații înguste.
Alegerea greutății nepotrivite: Undițele sunt concepute pentru a fi utilizate cu anumite greutăți de năluci sau momeli. Utilizarea unei greutăți prea mari sau prea mici față de cea recomandată poate afecta acțiunea nălucii și sensibilitatea undiței.
Alegerea undiței ideale pentru pescuitul în Delta Dunării presupune înțelegerea mediului, a speciilor vizate și a stilului de pescuit preferat. Cu echipamentul potrivit, fiecare ieșire pe apă devine mai eficientă și mai plăcută, iar experiența pescuitului în Delta Dunării se transformă într-o adevărată plăcere.
-
Uncategorizedacum o ziCum să alegi undița ideală pentru pescuitul în Delta Dunării
-
Uncategorizedacum 19 oreReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Featuredacum 15 oreImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Uncategorizedacum o ziAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
acum o ziParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
acum 4 oreOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa






