Piața imobiliară din România intră într-o etapă în care nu mai este suficient să identifici o oportunitate. În 2026, diferența o face capacitatea de a o susține financiar.

După o perioadă de ajustări legislative și creșteri de costuri, accesul la creditare a devenit mai restrictiv.

Dezvoltatorii se confruntă cu o nouă realitate.

Proiectele nu mai sunt evaluate doar prin potențial, ci prin structură financiară și capacitate de execuție.

Real-Sol, companie activă în coordonarea proiectelor imobiliare în România și pe piețe internaționale, observă o schimbare clară de paradigmă.

Finanțarea devine principalul criteriu de selecție.

Proiectele bine structurate nu mai sunt un avantaj, ci o condiție de bază pentru a rămâne relevante.

„Creșterea costurilor de finanțare, criteriile mai stricte ale băncilor și presiunea constantă asupra costurilor de construcție schimbă modul în care se vând și se structurează proiectele rezidențiale. Accesul mai limitat la creditare influențează direct dimensiunea pieței și ritmul tranzacțiilor”, explică Shimon Galon, Partner & CEO Real-Sol.

Anul 2025 a funcționat ca un punct de inflexiune. Modificările de TVA, condițiile mai stricte de finanțare și incertitudinea generală au determinat atât dezvoltatorii, cât și cumpărătorii să își recalibreze așteptările. Cumpărătorii au devenit mai selectivi și mai precauți. Procesul decizional este mai lent, iar criteriile legate de preț și accesul la finanțare cântăresc mai mult ca niciodată.

În 2026, această recalibrare începe să producă efecte. Piața nu mai este definită de volum, ci de selecție.

Segmentul rezidențial  rămâne cel mai rezilient, dar cu un ritm de absorbție mai temperat, susținut de cererea constantă din marile orașe. În schimb, sectorul office și spațiile comerciale continuă să fie influențate de transformările structurale ale pieței. De la extinderea muncii remote, până la creșterea accelerată a comerțului online.

În acest context, finanțarea nu mai este doar o etapă a dezvoltării, ci factorul care determină existența proiectului. Fără o structură financiară solidă și fără o strategie clară, chiar și proiectele cu potențial pot rămâne blocate.

„Cea mai mare provocare este finanțarea proiectelor mari. Va fi nevoie de baze financiare solide și proiecte bine structurate, capabile să susțină investiții pe termen lung. Vor merge mai departe cei care pot demonstra stabilitate și claritate financiară”, subliniază Shimon Galon.

Pe măsură ce proiectele devin mai complexe, abordările fragmentate își pierd relevanța. Coordonarea integrată, de la analiza terenului și structurarea investiției până la execuție și livrare, devine esențială pentru a menține controlul asupra costurilor, termenelor și riscurilor.

În această nouă etapă a pieței, diferența nu mai este făcută de cine intră primul, ci de cine poate gestiona întregul proces coerent, de la început până la final.

Real-Sol operează tocmai în această zonă, unde strategia, finanțarea și execuția trebuie aliniate încă din faza inițială. Prin integrarea acestor procese, compania oferă dezvoltatorilor un cadru mai clar de decizie și un nivel mai ridicat de predictibilitate într-un mediu economic volatil.

Acest model integrat se vede în fiecare etapă a proiectului.
De la consultanță tehnică și planificare, unde sunt analizate terenul și direcția de dezvoltare.

Continuă cu suportul legal și documentația, care asigură un parcurs fără blocaje.

Componenta financiară este esențială.
Bugetele sunt monitorizate constant. Costurile sunt controlate. Proiectul rămâne sustenabil și predictibil.

Totul este coordonat prin servicii de property și project management.
Echipele, furnizorii și termenele sunt aliniate într-un flux clar și eficient.

Într-o piață în care accesul la capital devine din ce în ce mai selectiv, dezvoltarea imobiliară nu mai este despre oportunitate, ci despre structură.

Iar în 2026, această diferență va deveni vizibilă.

Către:

Ministerul Sanatatii

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Stimate Domnule Ministru / Secretar De Stat, Dr. Stela Firu

Stimate Domnule Președinte CNAS, Conf. Univ. Dr. Horațiu Moldovan

Situația pacienților cu afecțiuni cronice continuă sa se degradeze în haosul politic creat nu mai devreme de ziua de ieri!

Așa cum, atât organizațiile de pacienți cronici, cat si organizațiile profesionale din sănătate au sesizat în perioada recentă probleme legate de diagnosticarea, tratamentul și monitorizarea pacienților, se amplifică.

Masurile legislative și administrative adoptate îngreunează și limitează accesul pacienților la servicii medicale. Peste toate acestea, se suprapune problema suportării costurilor primei zile de concediu medical pentru cronici, problema nerezolvată de peste patru luni de zile, in ciuda promisiunilor si angajamentelor asumate de autorități.

În cazul pacienților oncologici, dorim să vă sesizăm problema accesului la servicii de radioterapie, exemplificând-va un caz concret, generat de motive pe care nu le putem înțelege.

Condițiile generale în care a apărut și se derulează cazul pe care urmăm să îl expunem sunt următoarele:

• conform tuturor analizelor și prognozelor instituțiilor de profil ale Organizației Mondiale a Sănătății, Uniunii Europene și Romaniei, cazuistica oncologică este în continuă creștere, la nivel mondial, al Uniunii Europene și al României;
• un procent important (50-60%) dintre pacienții diagnosticați au indicație de radioterapie;
• în România, distribuția resurselor de radioterapie este inegală, regiunile SUD-MUNTENIA și SUD-EST înregistrând un deficit major de infrastructură de radioterapie, in ciuda concentrării din zona București-Ilfov.
• resursele din zona Bucuresti-Ilfov sunt suprasolicitate, deoarece deservesc o parte importanata a tarii, asa cum am mentionat mai sus.
• București și Ilfov funcționează ca centru oncologic regional și național, diagnosticând și tratând pacienți din Ilfov, județele limitrofe și alte județe din zona sudică a României lipsite de infrastructura de radioterapie și specialiști.

Pe baza incidenței afecțiunilor deja diagnosticate și a proporției de 55% pacienți cu indicație de radioterapie, necesarul anual de tratament doar în aria București–Ilfov și județe limitrofe este de minim 10.000 pacienți/an.

Spunem minim, deoarece doar în primele trei trimestre din anul 2025, centrele de radioterapie din această zona au tratat peste 9.000 de pacienți in cadrul programului național de radioterapie.

Așadar, nevoia de tratament prin radioterapie este mare și va fi și mai mare. Capacitatea de tratament, indiferent daca este in centre publice sau în centre private, nu poate fi considerată suficientă din niciun punct de vedere.

Autorităţile susțin că serviciile de radioterapie in București-Ilfov sunt furnizate prin aproximativ 25 de acceleratoare, dintre care 13 sunt în centre publice. Adică mai mult de jumătate din servicii ar trebui sa fie acordate pacienților in centre publice, în condiții de celeritate și calitate crescută a actului medical.

Realitatea ne arata însă că această capacitate este doar pe hârtie și centrele publice din zona București-Ilfov acoperă la ora actuală doar puțin peste 10% din necesarul de servicii de radioterapie, raportat la valoarea decontărilor din programul național. Acest procent a fost în continuă scădere în ultimii ani, cu 15% in 2023 si 12% in 2024.

In plus, baza teritorială și demografică deservită de centrele din București-Ilfov este mult mai extinsă. In județele Călărași, Ialomița, Giurgiu și Dâmbovița, care cumulat au o populație de peste 1.300.000 de persoane (peste 50% din populația Municipiului București), nu există centre de radioterapie.

În aceste condiții, orice resursă suplimentară care poate să fie folosită în cadrul Programului național de oncologie este vitală pentru pacienţii care au indicație de radioterapie, indiferent dacă aceasta vine din sectorul public sau cel privat.

Facem apel pe această cale să luați act de situația reală a necesarului de radioterapie și să cooptați în cadrul programului toate resursele disponibile în sistemul de sănătate, fără a ține cont de proveniența acestora – publică sau privată.

Renunțați la judecata conform căreia serviciile sunt furnizate de numărul de aparate pe hârtie.

Capacitatea tehnică a unor centre publice este discutabilă. De ce au o proporție așa de redusă a numărului și valorii serviciilor acordate? De ce au activitate raportată în spitalizare continuă pe secții de radioterapie dar servicii efective la un nivel minimal?

În tot acest timp, un centru oncologic modern din Sectorul 3 al Municipiului București, cu servicii de radioterapie, rămâne în afara Programului Național de Oncologie – Subprogramul de radioterapie. Situația este justificată administrativ prin ideea că sectorul public nu și-a depășit capacitatea, deși, în realitate, acesta acoperă doar aproximativ 10% din necesarul de servicii, evidențiind un deficit major.

Urgentați accesul la serviciile de care pacienţii au nevoie, și nu condiționați pe criterii pur administrative accesul acestora la tratament. Nu ne interesează de și unde îl primim, în sectorul public sau in sectorul privat, atât timp cât îl primim când avem nevoie, în condiții de siguranță și de calitate a actului medical.

Cu toata considerația,

Cezar Irimia,

0723240223

România are o tradiție iconografică bogată – mănăstiri cu fresce de secole, iconari care au păstrat vie o artă sacră, comunități întregi care au trăit în jurul icoanei și prin icoană. Și totuși, în multe magazine și platforme online, găsim astăzi icoane importate din China sau produse la scară industrială, fără nicio legătură cu această tradiție. Alegerea unui atelier românesc nu este doar o opțiune de consum. Este o decizie cu sens.

Tradiția iconografică românească — o moștenire vie

Iconografia românească s-a format la confluența mai multor tradiții: cea bizantină, adusă prin filieră greacă și sârbă, cea athonită, prin legăturile strânse ale mănăstirilor moldovene cu Muntele Athos, și cea rusă, care a influențat mai ales iconografia din Moldova și Bucovina. Din această întâlnire de tradiții s-a născut un stil propriu, recognoscibil: căldura culorilor, expresia blândă a chipurilor, fundalul auriu care simbolizează lumina dumnezeiască.

Un atelier românesc serios nu imită această tradiție — o prelungește. Lucrează cu modele autentice, respectă canoanele iconografice și tratează fiecare icoană ca pe un obiect de evlavie, nu ca pe o marfă.

Un atelier de familie: autenticitate prin dimensiune mică

La Pangar este un exemplu concret al acestui model: o afacere de familie din satul Chicerea, județul Iași, în care icoanele sunt produse cu grijă, nu la bandă rulantă. Numele însuși trimite la pangarul din biserică — locul unde credincioșii găsesc lumânări și obiecte de cult — și este un nume ales cu sens. Tot ceea ce iese din acest atelier este gândit ca un obiect de evlavie.

Dimensiunea mică a atelierului este un avantaj real, nu o limitare. Înseamnă că fiecare icoană primește atenție individuală. Înseamnă că cei care le produc le văd ca pe obiecte sfinte, nu ca pe unități de producție. Înseamnă că dacă ai o cerere specială — un model anume, o dimensiune neobișnuită, icoana unui sfânt mai puțin cunoscut — poți vorbi direct cu oamenii care fac icoana, nu cu un operator de call center.

Cum este realizată o icoană la La Pangar

Procesul de lucru urmează pași bine stabiliți, fiecare contribuind la calitatea finală a icoanei.

Totul începe cu alegerea imaginii iconografice — la rezoluție înaltă, selecționată cu grijă din surse autentice, editată dacă este nevoie pentru a fi pregătită corect pentru imprimare. Nu orice imagine găsită pe internet este potrivită. Un iconar serios știe să deosebească un prototip autentic de o reproducere slabă.

Urmează imprimarea pe materialul ales: carton aplicat pe blat MDF pentru dimensiunile mici și medii (A5 și A4), pânză canvas aplicată pe MDF pentru dimensiunile mari (A3, A2, A1). Diferența de material aduce o diferență reală de aspect și de rezistență — pânza canvas dă icoanei o textură mai bogată și o greutate vizuală potrivită formatelor mai ample.

Apoi vine finisajul manual, etapa care face cu adevărat diferența față de un produs comercial obișnuit: șlefuirea lemnului și a icoanei în patru rânduri, lacuirea în trei straturi cu lac pe bază de apă pe față, finisaj în culoare palisandru pe laterale și pe spate, agățătoare aurie bătută manual la final. Icoana este apoi ambalată în plic anti-șoc și etichetată cu numele sfântului reprezentat.

Nu este un proces rapid. Este un proces corect. Iar diferența se simte atunci când ții icoana în mână.

Prețuri accesibile, calitate reală

Un argument frecvent în favoarea icoanelor de import este prețul. Dar atunci când calculezi corect — calitatea materialelor, durabilitatea în timp, semnificația obiectului — o icoană din atelier românesc este o alegere incomparabil mai bună decât una ieftină care se decolorează sau se deformează în câțiva ani.

La La Pangar, prețurile pornesc de la 65 de lei pentru dimensiunea A5 și ajung la 400 de lei pentru formatul A1 — un interval accesibil pentru orice buzunar, cu calitate constantă pe toată gama. Icoanele din stoc se livrează în aproximativ 3 zile lucrătoare, iar cele realizate la comandă în aproximativ 3 săptămâni.