Dosarele facute pe interceptari dispuse in baza art. 3 lit. f) din Legea 51/1991 pentru amenintari impotriva “altor asemenea interese ale tarii” sunt nule.
CCR: “Dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice” (Decizia)
Dosarele facute in baza interceptarilor dispuse pentru amenintari impotriva “altor asemenea interese ale tarii” sunt nule. Asta intrucat masurile de supraveghere puse in practica de Serviciul Roman de Informatii in baza mandatelor de siguranta nationala (MSN) emise pentru existenta unor actiuni care pot aduce atingere “altor asemenea interese ale tarii” sunt ilegale. CCR a facut publica miercuri, 6 martie 2019, motivarea Deciziei 802 din 6 decembrie 2018, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea sintagmei „ori altor asemenea interese ale tarii”, cuprinsa in dispozitiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, conform celor de la Lumea Justitiei.
Inainte de a prezenta motivarea CCR, iata ce prevede art. 3 lit.f) din Legea nr.51/1991:
„Constituie amenintari la adresa securitatii nationale a Romaniei urmatoarele: […] f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale”.
Ei bine, Curtea Constitutionala a decis ca sintagma “altor asemenea interese ale tarii” este una extrem de larga, ce permite introducerea sau eliminarea, in si din aceasta categorie, a unor elemente considerate de catre autoritati ca fiind unele ce tin de interesele tarii. Iar asta fara ca destinatarul legii, persoana supusa masurilor de supraveghere, sa poata cunoaste limitele de aplicare a dispozitiei, si fara sa isi poata corecta conduita. “Asadar, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice”, arata CCR. Or, Curtea subliniaza ca, avand in vedere caracterul intruziv al activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, este obligatoriu ca aceste actiuni sa fie realizate intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata. In caz contrar, exista riscul incalcarii in mod abuziv a drepturilor fundamentale ale omului privind viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei.
Trebuie spus ca practica interceptarilor realizate in baza unor mandate de siguranta nationala emise pentru amenintari impotriva „altor asemenea interese ale tarii” a fost utilizata la scara larga atat in dosare cu infractiuni economice, cat si in dosare de coruptie (desi coruptia nu se incadreaza conform CCR printre amenintarile la siguranta nationala), mai ales in anii de glorie ai „Binomului SRI-DNA” condus de Florian Coldea (foto stanga) si Laura Kovesi (foto dreapta).
Decizia CCR a fost luata la sesizarea Curtii de Apel Brasov, in urma unei exceptii ridicate de avocatul Flavius Radu din Baroul Bucuresti (click aici pentru a citi mai multe detalii despre exceptia avocatului Flavius Radu).
Iata fragmente din Decizia CCR pe care o atasam integral la finalul articolului:
“71. (vi) In ceea ce priveste sintagma ‘altor asemenea interese ale tarii’, Curtea observa ca, in jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr.91 din 28 februarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.348 din 20 aprilie 2018, paragrafele nr.46-53, si Decizia nr.451 din 28 iunie 2018, publicata in 28 Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.646 din 25 iulie 2018, paragrafele 72 – 83), a constatat ca notiunii de ‘securitate nationala’ nu i se poate atribui o definitie, aceasta fiind un concept plurivalent, cu implicatii in varii domenii. Curtea a constatat ca exista concepte pentru care oferirea unei definitii abstracte, atotcuprinzatoare, este un deziderat imposibil de realizat. Aceasta deoarece, in functie de materia in legatura cu care conceptul este analizat, elementele luate in considerare vor fi diferite (Decizia nr.551 din 13 iulie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.977 din 8 decembrie 2017, paragraful 28). In acest context, Curtea observa ca notiunea de ‘interes al tarii’ nu beneficiaza de o definitie la nivel legislativ sau constitutional. Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, a apreciat, de exemplu, ca dezideratul de aderare a Romaniei la structurile euroatlantice este legitimat de interesul tarii (a se vedea Decizia 148 din 16 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.317 din 12 mai 2003).
- Pe de alta parte, Curtea observa ca, la nivel constitutional, legiuitorul constituant a utilizat termenul de ‘interes national’, Legea fundamentala facand referire la acest concept dupa cum urmeaza: art.87 alin.(1) dispune ca ‘Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situatii’, art.90 dispune ca ‘Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national’, art.135 alin.(2) lit.b) si d) prevede ca statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara, precum si exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national, art.136 alin.(3) se refera la ‘apele cu potential energetic valorificabil, de interes national’. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca cele doua notiuni – ‘interes al tarii’ si ‘interes national’ – sunt echivalente, din punct de vedere semantic si au aceeasi sfera de cuprindere. Curtea constata ca ‘interesul tarii’/’interesul national’ reprezinta el insusi un concept plurivalent, care nu comporta o definitie abstracta, ci se determina prin circumstantierea elementelor ce il compun.
- In acest context, Curtea constata ca, in ceea ce priveste materia activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, legiuitorul trebuie sa reglementeze cu atentie sfera elementelor a caror afectare determina existenta unei amenintari la adresa securitatii nationale. Acestea, in conditiile imposibilitatii definirii obiective, trebuie sa poata fi cel putin determinabile prin stabilirea concreta a elementelor componente. Pe de alta parte, Curtea constata ca notiunea de ‘securitate nationala’ este indisolubil legata de elementele prevazute de art.3 din Legea nr.51/1991, sfera de cuprindere a acestei notiuni fiind determinata si de acestea. Or, in ceea ce priveste dispozitia de lege criticata, Curtea constata ca legiuitorul a ales sa utilizeze o notiune – ‘interese ale tarii’ – a carei sfera de cuprindere necesita ea insasi identificarea elementelor ce o compun. Cu alte cuvinte, legiuitorul a ales sa determine limitele unei notiuni generice prin utilizarea unei alte notiuni care este caracterizata, de asemenea, prin generalitate.
- In continuare, Curtea constata ca, in cadrul sintagmei criticate, legiuitorul utilizeaza adjectivul ‘asemenea’, care are semnificatia de ‘asemanator; care seamana cu cineva sau cu ceva’. Astfel, Curtea apreciaza ca, din modul de redactare, rezulta ca sintagma criticata trebuie analizata si in corelatie cu sintagma ‘capacitatii de aparare’.
- Curtea constata ca notiunea de ‘capacitate de aparare a tarii’ are o sfera de cuprindere care inglobeaza elementele necesare definirii si determinarii ei. Cu alte cuvinte, activitatile prevazute de art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 care pot aduce atingere capacitatii de aparare presupun in mod necesar posibilitatea producerii unui efect negativ cel putin asupra unui element dintre cele care concura 30 la definirea si determinarea ‘capacitatii de aparare’. Or, acest fapt presupune ca toate elementele care tin de capacitatea de aparare sunt in sfera de cuprindere a acestei notiuni, neputandu-se pozitiona in cadrul ‘altor interese ale tarii’.
- Asa fiind, Curtea apreciaza ca folosirea adjectivului ‘asemenea’ este utilizata de legiuitor pentru a sublinia, eventual, o alta caracteristica a ‘intereselor tarii’. Curtea apreciaza ca acest lucru presupune ca exista deja o clasificare a ‘intereselor tarii’, ‘institutiile democratice ale statului’ si ‘capacitate de aparare’ apartinand aceleiasi categorii, astfel ca folosirea sintagmei ‘altor asemenea interese ale tarii’ ar determina aplicarea celorlalte elemente continute de aceasta categorie. Or, o astfel de clasificare nu exista la nivel legislativ, pentru a putea fi aplicata in coroborare cu dispozitiile de lege criticate. Totodata, Curtea apreciaza ca determinarea continutului unei astfel de categorii nu poate fi realizata nici prin coroborarea anumitor dispozitii legislative. Astfel, continutul si limitele sintagmei ‘altor asemenea interese ale tarii’ raman la libera apreciere a organului abilitat sa aplice legea, in/din aceasta categorie putand fi, astfel, introduse sau excluse elemente, care desi se circumscriu ‘intereselor tarii’ nu pot fi cunoscute de destinatarul normei.
- Pe de alta parte, Curtea retine ca analiza existentei amenintarilor la adresa securitatii nationale a Romaniei, in cazul dispozitiei de lege criticate, trebuie sa se realizeze prin corelarea formei/modalitatii de manifestare a activitatilor prevazute de art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 cu scopul urmarit/valoarea lezata prin acea activitate.
- Astfel, forma/modalitatea de manifestare a activitatilor prevazute de art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 ramane fara semnificatie, din perspectiva existentei unei amenintari la adresa securitatii nationale, daca nu este realizata cu scopul de a inlatura prin forta institutiile democratice ale statului sau daca nu poate aduce atingere capacitatii de aparare a tarii. Acest lucru nu semnifica insa ca faptele respective nu pot intra sub incidenta raspunderii penale sau a altor forme de raspundere.
- In acest context, Curtea reitereaza cele retinute in Decizia nr.91 din 28 februarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.348 din 20 aprilie 2018. Cu acel prilej, instanta de contencios constitutional a constatat ca modul de reglementare a sintagmei ‘aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani’, cuprinsa in dispozitiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991, determina o sfera larga de aplicare a acesteia, ceea ce contravine art.1 alin.(5) care consacra principiul legalitatii, art.26 referitor la viata privata si art.53 care reglementeaza conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Curtea a retinut ca, din analiza dispozitiilor art.3 din Legea nr.51/1991, amenintarile la adresa securitatii nationale sunt privite fie din perspectiva faptelor concrete savarsite de catre o persoana, fie din perspectiva subiectului care poate suferi o vatamare/atingere ca urmare a unei fapte. Astfel, se poate afirma ca amenintarile la adresa securitatii nationale se obiectivizeaza, pe de-o parte, in acele actiuni/fapte care, indiferent de faptuitor, prin efectul lor sunt prezumate absolut a avea un impact direct asupra societatii, in ansamblu, si, pe de alta parte, in acele actiuni/fapte care prin efectul lor au un impact direct asupra anumitor persoane determinate si un impact mediat asupra societatii, in ansamblu. Curtea a retinut ca, in esenta, amenintarile la adresa securitatii nationale mentionate in art.3 din Legea nr.51/1991 pot fi circumscrise fie din perspectiva faptelor concrete savarsite de catre o persoana, fie din perspectiva subiectului care poate suferi o vatamare/atingere ca urmare a unei fapte.
- Or, Curtea constata ca sfera de cuprindere a sintagmei ‘altor asemenea interese ale tarii’ ramane la libera apreciere a organului abilitat sa aplice legea, fara a putea fi circumstantiata de destinatarul normei. Astfel, prin corelarea intre forma/modalitatea de manifestare a activitatilor prevazute de art.3 lit.f) din Legea 32 nr.51/1991 cu scopul urmarit/valoarea lezata prin acea activitate, in acest caz posibilitatea aducerii atingerii ‘altor interese ale tarii’, nu se mai poate determina limita de aplicare a dispozitiei de lege criticate. Caracterul deschis al sintagmei criticate determina posibilitatea introducerii sau excluderii de elemente in/din aceasta categorie, actiune care se rasfrange si asupra limitelor de aplicare a dispozitiei de lege criticate. In acest mod, limitele de aplicare a dispozitiei de lege criticate nu mai pot fi cunoscute de destinatarii normei, care, astfel, nu-si pot corecta conduita si nu pot fi capabili sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat.
- Asadar, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice.
- Avand in vedere aceste aspecte si caracterul intruziv al activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, Curtea constata ca este obligatoriu ca acestea sa se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata. In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esentiale intr-un stat de drept, privind viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei. Este indeobste admis ca drepturile prevazute la art.26 si art.28 din Constitutie nu sunt absolute, insa limitarea lor trebuie sa se faca cu respectarea dispozitiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura masurilor intruzive reglementate (a se vedea, in acelasi sens, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitata, par.48). 33
- Pentru toate aceste argumente, Curtea constata ca sintagma ‘ori altor asemenea interese ale tarii’, cuprinsa in dispozitiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, incalca prevederile constitutionale cuprinse in art.1 alin.(5) care consacra principiul legalitatii, art.26 referitor la viata privata si art.53 care reglementeaza conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”. (Irinel I.).
N.R – Reamintim cititorilor ca, incepand cu anul 2015, directorul general al ziarului nostru, a devoalat ilegalitatea acestor mandate atat in declaratii de presa cat si in emisiunile tv de la B1 si Nasul Tv.
