Evenimente
”Culisele statului paralel”| Istoria distrugerii Sidex Galați – privatizare care a îmbogățit baronii. Combinatul – JEFUIT de sute de firme-căpușă
Realitatea Plus continuă dezvăluirile despre ”băieții deștepți”. Luni, în emisiunea ”Culisele statului paralel”, Anca Alexandrescu a arătat cum a fost vândut pe nimic Sidex Galați, perla siderurgiei românești. Aflați detalii incendiare despre cum a fost distrus din interior combinatul și ce baroni s-au îmbogățit de pe urma privatizării păguboase. Mii de oameni au rămas fără locuri de muncă după ce Sidex a fost jefuit de sute de firme-căpușă. Printre cei implicați s-au aflat și politicieni.
77 de milioane de dolari ar fi trebuit să încaseze România în anul 2001 pentru cel mai mare combinat siderurgic construit vreodată în țară. Suma ar fi însemnat doar 10% din fierul vechi pe care îl deținea Sidex Galați în toate halele sale, scria într-un editorial analistul economic Petrișor Peiu. În realitate, combinatul de la Galați a fost vândut pe nimic, au susținut ani buni specialiștii în domeniu sau chiar politicienii.
Fostul colos siderurgic Sidex a fost construit între anii „60. La Plenara Partidului Muncitoresc Român, în 1958, s-a discutat pentru prima dată despre colosul care avea nevoie de acces la Dunăre. Atunci, mai-marii partidului au decis ca, după refuzul URSS de a finanţa combinatul, România să caute bani în Occident. Cel care a visat la un oraș siderurgic a fost Gheorghe Gheorghiu Dej. Şi-l imagina construit la Galaţi, locul de unde se trăgeau strămoşii lui. A murit însă cu un an înainte de finalizarea construcţiei.
Proaspăt ales Secretar general al Partidului, Nicolae Ceauşescu este cel care a tăiat panglica combinatului, în anul 1966. Sidex se întindea pe o suprafață de aproximativ 1.600 de hectare, cam cât măsura la vremea aceea un mic oraş. În anii „70, Galațiul asigura 70% din producţia naţională de oţel şi exporta pe tot globul.
Vârful a fost înregistrat în 1988, când producția a ajuns la opt milioane de tone de oțel. În anul revoluției, combinatul avea 50.000 de angajați, adică un gălăţean din șase lucra aici. Orașul era al doilea mare furnizor de tablă în blocul statelor comuniste.
În perioada de după 1990 a scăzut constant capacitatea de producţie. De la zece milioane de tone în 1993, Sidex a ajuns la puțin peste patru milioane de tone în 2002, adică în primul an de după privatizare. Ulterior, producția a fost de aproape două milioane de tone.
Decăderea combinatului a început la scurt timp după Revoluție. Guvernul condus de Petre Roman a transformat atunci combinatul în societatea comercială Sidex SA. Atunci a fost și momentul în care a început marele jaf, care ar fi avut loc chiar sub atenta supraveghere a directorilor combinatului. Aceștia s-ar fi folosit de pretextul că nu pot vinde singuri produsele și au adus astfel, cu acte în regulă, firme căpuşă – intermediari care vindeau oţelul în străinătate, în schimbul unui comision.
La zece ani distanță de la Revoluție, sute de firme-căpușă s-au îmbogățit pe urma combinatului. Multe dintre societățile intermediare au aparținut unor afaceriști sau chiar politicieni.
Nu doar intermediarii au păgubit Sidex-ul, ci şi proprii directori care ar fi furat tablă. Ulterior, aceasta era vândută la preţuri mai mici decât costul de producţie. Firmele căpuşă nu făceau decât să cumpere această tablă si să o revândă la preţuri mult mai mari. Profitul intra în buzunarele lor, iar tranzacţia se făcea chiar din depozitele combinatului.
Lovitura finală a fost dată între anii 1997 și 1999 când, printr-o inginerie bine calculată, Sidex a fost practic luat ostatic. S-au parafat atunci cele mai păguboase afaceri cu firma Sidex International. Această casă de comerț creată la Londra a fost înființată declarativ cu scopul de a ajuta combinatul. Firma îi furniza materii prime şi îi vindea produsele în străinătate, în schimbul unui comision.
Sidex International Ltd, în care 60 la sută din acţiuni erau deţinute de grupul Balli, fondat la Londra de un milionar iranian, aducea materii materii prime din Brazilia şi din Rusia, cu mult peste preţul pieţei. Pentru serviciul făcut, combinatul îi achita un comision de 3%, dublu faţă de cât plătea celorlalţi intermediari. Pe măsură ce afacerile continuau, Sidex International Ltd creștea, iar compania românească strângea pierderi, ajungând într-un final să vândă oțelul la un preț de nimic.
Directori la Sidex International erau cuscrul fostului preşedinte Traian Băsescu, Gheorghe Ionescu, zis Bebe, şi prietenul său Dan Drăgoi, mâna dreaptă a generalului Victor Stănculescu. Fiul lui Dan Drăgoi a fost, pentru o scurtă perioadă, ministru al Finanţelor, dar și consilier prezidenţial pentru mediul de afaceri. Un alt director, Raymond de Rubeis, avea legături tot cu familia Drăgoi. Era partener de afaceri.
Aranjamentul a durat peste doi ani, după care afacerea a intrat în blocaj. În 1999, combinatul gălățean ajungea în situația în care nu-și mai putea plăti datoriile către băncile străine și nici comisioanele către Sidex International Ltd, potrivit unei anchete Rise Project. Întreprinderea pierdea 1 milion de dolari pe zi. Datoriile la bănci și la firma londoneză era, în 1999, de peste 100 de milioane de dolari. După doi ani de dispute, Sidex International Ltd. s-a adresat Curții Internaționale de Arbitraj de la Londra pentru a obține aproximativ 50 de milioane de dolari de la societatea gălățeană.
După afacerea cu Sidex International, combinatul devine cea mai mare gaură neagră la bugetul statului, cu 3 miliarde de dolari datorii istorice şi pierderi.
În anul 2000 Sidex Galaţi intra în moarte clinică. Guvernul Adrian Năstase decidea să vândă combinatul. Aşa-zisa salvare a venit de la indianul Lakshmi Mittal, deţinătorul Mittal Steel, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. La privatizare a mai participat o firmă românească şi una din Franţa. Competitorii s-au retras însă, iar Mittal a câştigat. În 2001, Sidexul devine Arcelor Mittal.
Condiţia pusa de Mittal Steel statului român a fost să plătească pentru început o tranşă de 25 de milioane de dolari.
Restul banilor din înțelegerea de 77 de milioane de dolari ar fi urmat să fie plătiţi doar în situaţia în care combinatul ar fi câştigat un proces mai vechi cu Sidex International Ltd, fostul său partener de afaceri. Acesta pretindea combinatului 52 de milioane de dolari, în contul unei datorii. Combinatul a pierdut procesul cu Sidex International Ltd, aşa că indianul Mittal nu a mai plăteşte statului român diferenţa de 52 de milioane de dolari. Banii au mers de la Mittal direct la firma londoneză, după ce soluția Curții Internaționale de Arbitraj a fost favorabilă acesteia.
Dan Drăgoi s-a retras în iulie 2002 din poziția de director al Sidex International Ltd – Londra. A rămas în urmă un contract păgubos de tip căpușă, de pe urma căruia s-au îmbogățit mai mulți oameni de afaceri și un litigiu internațional care a faultat privatizarea strategică a combinatului din Galați. Și fostul cuscru al lui Traian Băsescu, influentul om de afaceri Gheorghe Ionescu, cel care a condus, printre altele, Fondului Proprietăţii de Stat, a ieșit din actele companiei londoneze în iunie 2000, la un an după ce întreprinderea de stat a intrat în incapacitate de plată.
Pe lângă privatizarea pe gratis, guvernul a mai rupt aproape 3 miliarde de dolari din bugetul statului și i-a dat tot lui Mittal Steel Galaţi, sub formă de ajutoare, ştergeri de datorii, anulări de penalităţi şi credite fiscale. În martie 2007, guvernul român anunța că a ajuns la un acord cu Mittal ca AVAS să plătească 24 de milioane de dolari în contul datoriilor către Sidex International Ltd. și al celor constatate de auditor. Suma pe care Mittal o primește astfel nu diferă foarte mult de cea pe care același holding a plătit-o direct pe acțiunile combinatulului Sidex, acea primă tranșă de 25 de milioane de dolari. Restul banilor, adică 49,3 de milioane, au fost înghițiti de compania engleză condusă de Dan Drăgoi și Gheorghe Ionescu. La vremea aceea, secretar de stat în Ministerul de Finanţe era nimeni altul decât Bogdan Drăgoi, adică fiul unuia dintre directorii Sidex International Ltd.
Mari semne de întrebare a ridicat și contractul de privitizare al combinatului. Desecretizarea contractului de privatizare a fost cerută încă din toamna anului 2001, adică momentul semnării. Cererile erau perfect justificate, pentru că, în avântul încheierii contractului cu grupul de companii deținute de Lakshmi Mittal, Guvernul Năstase oferise la pachet multinaționalei și mina de la Mahmudia, priza de apă de la Dunăre, terenurile Grupului Școlar Metalurgic, Stadionul Oțelul, Baza sportivă Siderurgistul, blocuri de locuințe, grădinițe, până și acțiunile la o televiziune locală. Nu s-a întâmplat. Documentul este și acum la secret. În plus, pe lângă anularea penalităților de sute de milioane de dolari, Guvernul Năstase a acceptat şi alte înlesniri, printre care preluarea de către Executiv a costurilor restructurării de personal: 200 de milioane dolari pentru ajutorul de şomaj pe 2 ani şi alte 20 de milioane dolari pentru indemnizaţii de completare a ajutorului de şomaj.
Restructurarea a costat statul român cu mult mai mult. În primii ani de după privatizare, prin concedierile susținute financiar de către stat, numărul angajaților a scăzut cu zeci de mii. Din cei 28.000 de angajați care lucrau în 2001 pe platforma siderurgică au dispărut două treimi.
Nemulțumiți, sindicaliştii de la Sidex Galaţi au depus la Comisia Europeană chiar și un memoriu legat de privatizarea combinatului. Ei au cerut Comisiei să facă verificări cu privire la respectarea procedurilor de privatizare, în special la acordarea ajutoarelor de stat, acuzând o serie întreagă de nereguli în această privinţă. Nemulțumiri soldate cu proteste au fost și în legătură cu obligațiile conducerii prevăzute în contract, acelea care au vizat salarizarea și asigurarea condițiilor de muncă.
Chiar dacă au fost făcute investiții, în anul 2008 combinatul intra din nou în colaps din cauza crizei şi a preţului mare al energiei. A pierdut pieţe, a scăzut producţia de otel, s-au îngheaţat salariile, s-a închis o uzină şi au fost trimiși acasă 4.500 de oameni.
Odată cu căderea combinatului se prăbuşeşte şi unul dintre cele mai mari oraşe ale ţării. Galaţiul avea o întreagă industrie care depindea de combinat, transformată acum în ruine sau înlocuită de spaţii comerciale.
Privatizarea SIDEX s-a dovedit astfel o afacere păguboasă pentru statul român. Nu de aceeași părere e fostul premier, Adrian Năstase, în mandatul căruia s-a parafat înțelegerea. Luna trecută, la 20 de ani de la acel moment, Năstase a susținut că statul român a obținut un preț corect din vânzarea Sidex Galați.
Investitorul nu a reușit să păstreze cele 28.000 de locuri de muncă, din momentul cumpărării. În plus, nu a adus nici bani la bugetul de stat, așa cum arătau previziunile autorităților. Criza oţelului l-a făcut pe investitorul indian să îşi restrângă afacerea în fiecare zi. Ca în final să decidă să vândă Sidex.
În anul 2018, ArcelorMittal a anunțat că vinde combinatul de la Galați în contextul unor tranzacții care îi vor permite să preia Oțelăria Ilva din Italia. Tot atunci, reprezentanții Autorității pentru Administrarea Activelor Statului au avut o serie de întâlniri cu cei ai companiei ArcelorMittal, pentru analizarea modului în care au fost îndeplinite obligațiile din contractul semnat în anul 2001 și pentru închiderea monitorizării post-privatizare. Nu se știe însă care au fost concluziile analizei. Cert este că în 2019 compania britanică Liberty Steel, controlată de omul de afaceri indian Sanjeev Gupta, a cumpărat combinatul Sidex Galați. Liberty Steel a plătit 740 de milioane de euro pentru a prelua oţelării din România, Republica Cehă, Macedonia de Nord, Italia şi Belgia de la ArcelorMittal. Iar planurile de viitor sunt mărețe. Liberty Steel intenţionează să investească în aceste oțelării, în următorii șapte ani, 400 milioane de euro, din care jumătate în combinatul de la Galaţi, scrie Bloomberg.
Compania a fost zguduită recent și de un alt scandal. Bogdan Grecu, directorul general al Liberty Galaţi, a fost pus sub acuzare de DNA pentru dare de mită şi delapidare, în dosarul fostului ministru al Mediului, Costel Alexe. Grecu este acuzat că i-ar fi dat mită fostului ministru 22 de tone de tablă în valoare de 103.000 de lei. În schimb, Alexe ar fi trebuit deblocheze alocarea de către Comisia Europeană a peste 5 milioane de certificate de carbon către combinatul siderurgic Galaţi. La jumătatea lunii, Bogdan Grecu și-a dat demisia din funcția de director.
2018 a fost primul an din ultimul deceniu în care Sidex a fost pe profit, după ce a adunat mai bine de 2 miliarde de lei pierderi între 2012 şi 2017. Cifra de afaceri raportată de ArcelorMittal Galaţi a fost în 2018 de 5,1 miliarde de lei, cu un profit de aproape 190 milioane de lei. În 2019, cifra de afaceri a companiei a fost de cinci miliarde dei lei cu un profit de 28,8 milioane de lei. Cu toate acestea, numărul de angajați a scăzut, în prezent, compania are doar 5.000 de angajați.
Evenimente
Cum te înscrii la o competiție de alergare populară, pas cu pas
Pentru a te înscrie la o alergare populară alegi proba potrivită, citești regulamentul, completezi formularul online și achiți taxa de participare, dacă există una. Apoi îți ridici numărul de concurs. La Oltenia Sport găsești materiale pentru alergători, de la pregătire la recuperare.
Pasul 1: alege competiția potrivită
Începe cu distanța. Dacă nu ai alergat niciodată într-o competiție, o probă scurtă, de câțiva kilometri, este o alegere bună. Verifică traseul, ora de start și cât de ușor ajungi la locul de întâlnire. O cursă apropiată de casă îți reduce emoțiile din ziua startului.
Pasul 2: citește regulamentul
Regulamentul spune cine are voie să participe, ce vârstă minimă se cere și cât durează cursa. Mai găsești acolo reguli despre ceasul de la sosire, abandon, reguli de siguranță și condițiile în care taxa poate fi returnată sau transferată. Câteva minute de citit te scutesc de surprize.
Pasul 3: completează formularul
- numele complet, exact ca în actul de identitate;
- data nașterii și categoria de vârstă;
- un număr de telefon la care poți fi găsit în caz de urgență;
- mărimea tricoului, dacă pachetul de participare include unul;
- acordul privind regulamentul și, la nevoie, declarația medicală.
Verifică datele înainte de trimitere. O greșeală în nume sau în data nașterii poate cauza probleme la ridicarea numărului sau la afișarea rezultatelor.
Pasul 4: plătește și păstrează confirmarea
Dacă se cere taxă, plătește doar prin metodele indicate pe pagina oficială a organizatorilor. Păstrează confirmarea primită pe e-mail sau în cont. Ea face dovada înscrierii și îți va fi cerută când îți ridici pachetul.
Pasul 5: pregătește ziua cursei
Ridică numărul de concurs la timp, cu actul de identitate asupra ta. Fixează numărul pe tricou, vizibil în față, și testează încălțămintea într-un antrenament, nu abia în ziua cursei. Planifică și încălzirea, ca să nu pornești rece.
Pregătirea nu se oprește la înscriere. Dacă te întrebi cum se leagă de mobilitate și recuperare, citește articolul despre stretching înainte sau după efort, util pentru alergătorii care vor să-și protejeze mușchii.
Greșeli frecvente ale începătorilor
Cele mai multe probleme apar din graba de ultim moment: înscriere făcută după închiderea listelor, încălțăminte nouă în ziua cursei sau pornire prea rapidă. Alege un ritm confortabil, la care poți vorbi, și bucură-te de atmosferă.
Ce iei cu tine în ziua cursei
- actul de identitate și confirmarea înscrierii;
- o haină ușoară sau o pelerină de ploaie, pentru așteptarea de dinaintea startului;
- apă și o gustare ușoară, pe care le-ai mai testat la antrenamente;
- un schimb de haine uscate pentru după sosire.
Ajunge la locul de start cu timp suficient, ca să nu alergi nici la propriu, nici la figurat. Un sfert de oră în plus îți permite să te încălzești fără grabă și să găsești zona de start potrivită ritmului tău.
După linia de sosire, nu te opri brusc. Mergi câteva minute, bea apă și mănâncă ceva. Păstrează numărul și fotografiile din ziua respectivă; ele te vor motiva să te înscrii și la următoarea competiție. Cine caută motivație poate urmări și noutățile de pe Oltenia Sport.
Recomandare practică
Înscrie-te cu câteva săptămâni înainte, ca să ai timp de pregătire, și notează în calendar toate termenele importante. Citește apoi în continuare sfaturi pentru alergători pe Oltenia Sport, ca să ajungi la start cu încredere.
Evenimente
De ce rivalitatea dintre cluburile din același oraș vine din istorie
Rivalitatea dintre două cluburi din același oraș pornește aproape întotdeauna din istoria locală: diviziuni sociale, dispute de proprietate, cartiere diferite și identități construite una împotriva celeilalte. Ca să o înțelegi, citește orașul, nu doar clasamentul. Un punct de plecare pentru asta este impressions-of-liverpool.co.uk.
Rivalitatea începe cu orașul, nu cu terenul
Când două cluburi se nasc în același loc, ele rareori reprezintă același public. Unul poate fi legat de un cartier muncitoresc, altul de o instituție, de o comunitate religioasă sau de o clasă socială. Meciul devine astfel continuarea unei discuții mult mai vechi, purtate pe străzi, în fabrici și în cafenele.
Exemplele abundă. La Glasgow, disputa dintre cele două mari cluburi s-a legat de apartenența comunitară și religioasă. La Milano, fiecare echipă a fost asociată multă vreme, în imaginarul public, cu un alt mediu social. La București, Steaua și Dinamo au fost cunoscute ca echipe ale unor instituții diferite ale statului, iar asta a hrănit confruntarea generații la rând.
Disputele de la început lasă urme lungi
De multe ori, scânteia a fost una banală: o chirie, un stadion, o ceartă între conducători. La Liverpool, de pildă, cluburile s-au despărțit după o neînțelegere legată de arenda stadionului Anfield, iar de atunci fiecare parte și-a clădit propriul univers de simboluri. Cine vrea să simtă cum arată un oraș trăit în jurul unei asemenea rivalități poate răsfoi impressions-of-liverpool.co.uk și apoi să compare cu propriul oraș.
Ce întreține rivalitatea de-a lungul timpului
- geografia: cartiere, străzi și stadioane aflate la câțiva kilometri unele de altele;
- identitatea: culori, cântece și povești transmise în familie;
- memoria: meciuri, decizii de arbitraj și momente pe care suporterii nu le uită;
- presa locală: titluri și comentarii care țin vie fiecare dispută.
Fiecare element se sprijină pe celelalte. Un copil crescut într-un cartier moștenește echipa tatălui sau a bunicului, iar prietenia ori dușmănia față de vecinii din cealaltă parte a orașului vine la pachet.
Contează și economia orașului. Porturile, fabricile și industriile locale au adunat oameni din locuri diferite, iar fiecare grup și-a găsit echipa lui. Când fabrica se închide sau cartierul se schimbă, echipa rămâne adesea singurul fir care leagă generațiile între ele.
Rivalitate și respect pot merge împreună
Contrar aparențelor, derby-ul nu înseamnă mereu ură. În multe orașe, familiile sunt împărțite între două culori, iar la masă se glumește pe seama rezultatului fără ca cineva să se supere. O rivalitate sănătoasă păstrează dorința de a câștiga, dar lasă loc recunoașterii adversarului, pentru că fără el meciul ar pierde jumătate din farmec.
Problemele apar când tensiunea locală se amestecă cu violența sau cu discursul de ură. Cluburile, autoritățile și suporterii au aici o responsabilitate comună: să păstreze emoția fără să lase rivalitatea să strice orașul pe care îl împart.
Cum citești mai departe despre un oraș cu două cluburi
Cel mai bun mod de a înțelege un derby este să te uiți dincolo de rezultate. Citește despre porturi, fabrici, cartiere, migrație și mutări de stadion, apoi compară cu ce vezi la meci. Pentru a-ți completa imaginea, ia o privire de ansamblu asupra orașului și întoarce-te apoi la povestea echipei din localitatea ta. Recomandarea practică: notează trei momente din istoria locală care explică rivalitatea de lângă tine și verifică-le în arhive sau pe site-uri precum impressions-of-liverpool.co.uk.
Evenimente
După o toamnă secetoasă, grâul a răsărit neuniform. Specialiștii AEROCROP explică ce trebuie verificat înainte de iarnă
După o toamnă cu deficit de apă în mai multe regiuni agricole, grâul nu a pornit la fel peste tot. Pe aceeași parcelă, rândurile pot fi bine conturate într-o zonă, iar câteva zeci de metri mai departe cultura să fie rară, întârziată sau să lipsească pe porțiuni întregi.
Specialiștii AEROCROP atrag atenția că noiembrie este una dintre ultimele perioade în care fermierii pot verifica în ce stare intră culturile în iarnă. Nu este suficientă o privire de la marginea solei. Trebuie văzut unde grâul a răsărit uniform, unde plantele au rămas în urmă și, mai ales, cât de întinse sunt zonele cu probleme.
„În această perioadă, fermierul trebuie să știe ce are în fiecare parcelă, nu doar ce se vede din apropierea drumului. O zonă slab răsărită poate avea câteva sute de metri pătrați sau se poate întinde pe mai multe hectare. Diferența contează enorm atunci când sunt planificate lucrările și bugetele pentru noul sezon”, explică Alex Coricovac, fondatorul AEROCROP.
Monitorizarea cu drona oferă această imagine de ansamblu. Un zbor deasupra parcelei poate delimita golurile de răsărire, rândurile întrerupte și zonele în care vegetația se dezvoltă diferit. Harta nu stabilește singură cauza problemei, dar îi arată fermierului exact unde trebuie să meargă pentru verificări și măsurători în teren.
Ce arată datele ANM despre starea culturilor de grâu și orz
La sfârșitul lunii octombrie, Administrația Națională de Meteorologie arăta că rezerva de apă din stratul de sol 0–20 de centimetri se menținea la valori scăzute și foarte scăzute în Banat, pe suprafețe extinse din Dobrogea și Crișana, dar și în unele zone din Oltenia, Transilvania, Moldova și Muntenia. În alte regiuni, aprovizionarea cu apă era satisfăcătoare sau apropiată de optim.
Diferențele se văd și în evoluția culturilor. Potrivit prognozei agrometeorologice pentru perioada 24-30 octombrie, grâul și orzul de toamnă se aflau în faze de germinare, în proporție de 50-100%, și de răsărire, în proporție de 30-100%. În sudul și sud-estul țării, plantele ajunseseră, în unele sole, la una până la cinci frunze.
De ce apar goluri și diferențe de răsărire în aceeași parcelă
Lipsa apei este una dintre explicații, dar nu este singura. Sămânța poate rămâne mai mult timp în sol uscat în zonele ridicate ale parcelei, în timp ce în microdepresiuni găsește suficientă umiditate pentru a germina. După ploi, situația se poate inversa acolo unde apa băltește sau solul formează crustă.
Problemele pot apărea și pe traseele utilajelor, la capetele parcelei sau în zonele tasate. Uneori, golurile urmează linii regulate și trimit către o problemă de semănat: brăzdar blocat, distribuție neuniformă, suprapuneri, omisiuni sau variații de adâncime. În alte cazuri, plantele există, dar sunt mai mici și mai slab dezvoltate.
„Forma în care se manifestă problema pe hartă oferă primul indiciu. O fâșie dreaptă de-a lungul solei cere o verificare a semănătorii sau a urmelor de roți, pe când o zonă neregulată urmărește de regulă relieful și băltirile. Din acest motiv, datele aeriene trebuie validate întotdeauna cu starea rădăcinii și a solului”, arată Alex Coricovac, fondatorul AEROCROP.
Monitorizarea multispectrală ghidează controlul la sol
Pentru diagnosticarea rapidă a suprafețelor extinse, AEROCROP utilizează drona agricolă DJI Mavic 3M, echipată cu o cameră RGB de 20 MP și patru senzori multispectrali care înregistrează benzile verde, roșu, red-edge și infraroșu apropiat. Datele culese generează hărți pe bază de indici de vegetație (NDVI sau NDRE), care scot în evidență diferențele de vigoare vegetativă.
Pentru fermier, raportul aerian arată clar unde răspunsul culturii este diferit față de restul tarlalei. Sunt evidențiate porțiunile fără acoperire vegetală, rândurile întrerupte și zonele cu pornire lentă. Datele sunt sintetizate într-o fișă de zbor pe o singură pagină, însoțită de punctele GPS unde agronomul fermei trebuie să meargă pentru a verifica adâncimea, umiditatea și nodul de înfrățire.
Cum îi ajută hărțile aeriene pe fermieri să ia decizii înainte de iarnă
După survol, fermierul poate merge direct în zonele semnalate, folosind coordonatele de pe hartă. Acolo verifică dacă sămânța a germinat, dacă plantele au fost afectate de crustă sau exces de apă, dacă există urme de dăunători și dacă problema urmărește traseul semănătorii.
Pentru grâu și orz, este important să fie analizate densitatea plantelor, uniformitatea rândurilor, stadiul de dezvoltare și starea rădăcinilor. O cultură mai rară nu este întotdeauna pierdută. Cerealele pot compensa parțial prin înfrățire, însă capacitatea de compensare depinde de epoca de semănat, soi, apă, temperatură și evoluția culturii în primăvară. Golurile mari și continue trebuie evaluate separat.
Informația este utilă și pentru planificarea lucrărilor următoare. Fermierul știe ce suprafețe trebuie urmărite după ieșirea din iarnă, unde sunt necesare noi măsurători și dacă anumite probleme se repetă în aceleași locuri. Harta din toamnă devine astfel un punct de comparație pentru zborurile din primăvară.
Când poate interveni drona agricolă în zonele cu probleme
AEROCROP lucrează cu două tipuri de drone, cu roluri diferite. Mavic 3M este folosită pentru observare și cartografiere. DJI Agras T100 este o dronă de lucru, proiectată pentru pulverizare și împrăștiere și echipată cu un rezervor de 100 de litri pentru soluție.
„Diferența majoră în această perioadă este viteza de reacție și protejarea solului. Pe un teren umed de noiembrie, un tractor greu provoacă șanțuri, tasează solul și distruge mecanic plantele tinere. Cu drona agricolă DJI Agras T100 putem intra în parcelă la doar o zi după ploaie. Zburăm deasupra culturii, lăsând tarlaua intactă și salvând ferestre critice de intervenție”, declară Alex Coricovac, fondatorul AEROCROP.
Intervenția nu se stabilește însă direct după culoarea unei hărți. Mai întâi trebuie confirmată cauza în teren și stabilită recomandarea agronomică. Ulterior, dacă produsul, cultura, stadiul de vegetație, condițiile meteorologice și regulile aplicabile permit tratamentul, harta poate ajuta la delimitarea suprafeței pe care trebuie lucrat.
Câștigul real este precizia deciziei. Fermierul nu mai tratează o parcelă ca pe o suprafață perfect uniformă atunci când terenul arată contrariul. Știe unde se află problema, cât de mare este și ce trebuie verificat înainte de a consuma produs, combustibil și timp.
Fermierii care doresc o cartografiere a parcelelor sau vor să compare costurile aplicărilor cu drona agricolă față de utilajele clasice pot folosi calculatorul digital de pe platforma aerocrop.ro sau pot contacta echipa tehnică la numărul de telefon 0774 399 427, ori pe email la office@aerocrop.ro.
Contact presă și solicitări de ofertă:
Website: aerocrop.ro
Telefon/WhatsApp: 0774 399 427
E-mail: office@aerocrop.ro
Persoană de contact: Alex Coricovac
-
Uncategorizedacum o ziCine este Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor. Studii în Germania, experiență europeană și peste 20 de ani în administrație și politică
-
Uncategorizedacum 14 oreING Bank România lansează „Verifică apelul ING”, o nouă măsură de protecție împotriva fraudelor telefonice pentru persoane juridice
-
Uncategorizedacum 15 oreBergerat Monnoyeur își consolidează proximitatea față de clienții din Oltenia prin deschiderea sediului de la Craiova
-
Uncategorizedacum 15 oreDe la fabrici la întreaga economie: HEINEKEN România a generat un impact local de 587 mil. euro în 2025, conform unui studiu
-
Uncategorizedacum 11 oreInfecțiile urinare recidivante și sănătatea intimă – Legătura strânsă dintre flora vaginală și episoadele de cistită
-
Uncategorizedacum 5 orePoveștile extraordinare din spatele animalelor pe care le cunoaștem: „Misterele Evoluției”, în fiecare duminică, de la ora 20:00, pe BBC Earth




