Cine se întreabă cum am ajuns într-o astfel de criză bugetară ar trebui să observe două lucruri simple: cum a crescut deficitul bugetar și cum a crescut datoria publică.

La prima chestiune lucrurile sunt cât se poate de clare: veniturile bugetare au urcat de la 243 de miliarde de lei în 2019 la 242 de miliarde de lei în doar șase luni din 2023, iar cheltuielile bugetare de la 280 de miliarde de lei în 2019 la 280 de miliarde de lei în doar șase luni din 2023. Cu alte cuvinte, veniturile și cheltuielile realizate în 2019 într-un an întreg se fac acum în doar un semestru. Dacă ne raportăm la anul trecut, cu venituri de 460 de miliarde de lei și cheltuieli de 542 de miliarde de lei, o să observăm o chestiune simplă: cheltuielile au crescut, în trei ani, cu 262 de miliarde de lei, iar veniturile cu doar 217 de miliarde de lei. Avem adică, o creștere de cheltuieli de 45 de miliarde de lei în plus față de creșterea de venituri. Asta așa, ca să fie clar răspunsul la întrebarea: strânge statul prea puțini bani sau cheltuie prea mulți?

A doua chestiune- datoria. În luna noiembrie 2019, țara avea o datorie publică de puțin peste 360 de miliarde de lei, ceea ce reprezenta mai puțin de 35% din PIB. După numai trei ani și jumătate, datoria publică a ajuns la peste 730 de miliarde de lei, adică s-a dublat și a ajuns să reprezinte peste jumătate din PIB. Mai clar spus, în doar trei ani și jumătate, de când la conducerea țării se găsește nemijlocit Klaus Iohannis, guvernul a împrumutat la fel de mult ca în toți ceilalți 30 de ani scurși de la revoluția din 1989!

Astăzi, toată țara stă cu sufletul la gură încă din februarie să afle ce noi biruri vor fi puse de guvern pe spatele nostru, pentru a acoperi deja-celebra „gaură bugetară” cu care ne-a potcovit același guvern. Ei bine, oameni buni, la finalul lunii octombrie 2019, înainte de a prelua Klaus Iohannis direct guvernarea, România avea un deficit bugetar de 2,8% din PIB, adică aproape 29 de miliarde de lei, la venituri de 261 de miliarde de lei, având cheltuieli de aproape 290 de miliarde de lei (sursa: https://mfinante.gov.ro/documents/35673/162114/bgc31octombrie2019.pdf ).

Astăzi, după numai șase luni din anul 2023, deficitul bugetar este deja de peste 37 de  miliarde de lei și reprezintă, deja, 2,34% din PIB! Veniturile pe primele șase luni din acest an au ajuns la 243 de miliarde de lei, iar cheltuielile la 280 de miliarde de lei. (sursa: https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/bgc30062023.pdf ).

Hai să vedem cum s-a ajuns aici. Pas cu pas, cum ar zice cel mai bogat  profesor de fizică din Sibiu. Imediat ce a venit la putere, Iohannis și-a impus în Parlament propriul guvern, guvernul Ludovic Orban. Acesta a reușit ca, în cele câteva săptămâni avute la dispoziție până la finalul anului 2019 să crească deficitul bugetar de la 29 de miliarde de lei la o valoare aproape dublă, peste 48 de miliarde de lei, ceea ce reprezenta atunci 4,64% din PIB! Veniturile au ajuns la finalul anului 2019 la nivelul de 321 de miliarde de lei, iar cheltuielile au urcat la 370 de miliarde de lei! (https://mfinante.gov.ro/documents/35673/162114/bgc31decembrie2019.pdf ).

A urmat anul 2020, închinat de echipa Klaus Iohannis- Ludovic Orban-Florin Cîțu pandemiei de Covid-19. În acel an, guvernul a avut următoarea performanță: a împrumutat 127 de miliarde de lei și a crescut deficitul bugetar de două ori și jumătate, atingând colosalul nivel de 102 miliarde de lei, cu venituri de 322 de miliarde de lei și cheltuieli de 424 de miliarde de lei. (sursa: https://mfinante.gov.ro/documents/35673/377101/bgc31dec2020.pdf ). Hai să vă mai spun o dată, că poate nu a fost clar: guvernul Orban a reușit în 2020, cu pandemia în inimă și-n gând, să strângă la buget fix aceeași sumă ca în 2019, dar să cheltuiască în plus 54 de miliarde de lei! Așadar, efectul pandemiei asupra birurilor ce compun bugetului a fost nul, în schimb cheltuielile au crescut cu 54 de miliarde de lei! Să nu uităm și performanța incredibilă a maestrului vrăjitor Florin Vasile Cîțu, aceea de a împrumuta 127 de miliarde de lei, deși avea de acoperit un deficit de doar 102 miliarde de lei.

Normal că o asemenea performanță trebuia răsplătită de către profesorul cu cele mai multe case din Sibiu, astfel încât, la finalul anului 2020, țara este potcovită cu Cîțu premier, iar Orban este trimis la munca de jos, să-și creeze propriul partid, secondat de cei mai cenușii politicieni pe care i-a avut această țară după 1989.

Hai să vedem ce performanță reușește în 2021 premierul care era atât de dedicat națiunii, încât își realiza clipuri electorale în costum de Superman pentru uzul propriului partid. Iată, pe scurt, cum arată anul 2021, în care chipurile cuplul Iohannis-Cîțu ne-a condus pe drumul luminos al revenirii: deficit bugetar de 80 de miliarde de lei (6,72% din PIB), cu venituri de 379 de miliarde de lei și cheltuieli de 459 de miliarde de lei. Plus specialitatea casei Cîțu: noi împrumuturi de 77 de miliarde de lei.

Pe principiul că premierii trebuie schimbați mai des decât ciorapii, Iohannis îl schimbă repede și pe Cîțu și îl aduce în fruntea bucatelor pe rotofeiul general Ciucă. Ba mai mult, pe poarta puterii larg deschisă să încapă statura impunătoare a generalului, în guvern pătrund și miniștrii PSD, în frunte cu Adrian Câciu la cârma finanțelor țării. Anul 2022 este anul marilor scumpiri, anul în care guvernul bicolor PNL-PSD dă drumul câinilor inflației și aceștia instituie teroarea printre români. Guvernul, însă rămâne în nota sa obișnuită: deficitul bugetar în 2022 rămâne la peste 80 de miliarde de lei, căci și veniturile și cheltuielile sunt crescute cam cu câte 80 de miliarde de lei, ca efect al inflației devastatoare produsă de însuși cabinetul Iohannis-Ciucă-Ciolacu:  venituri bugetare de 460 de miliarde de lei și cheltuieli de 542 de miliarde de lei. Evident că nici Câciu nu putea să nu se abțină de la sportul favorit al guvernanților și a împrumutat și el, în numele nostru desigur, un mizilic de 89 de miliarde de lei.

Intrarea în anul 2023 a fost de-a dreptul grandioasă, cu un buget votat în doar două zile de o imensă și strivitoare majoritate parlamentară de 70%: bugetul votat era centrat pe un deficit de 68 de miliarde de lei, ceea ce suna extrem de sexy pentru a condimenta menajul a trois Iohannis- Ciucă-Ciolacu în anul dedicat clasicei rotații a cadrelor, denumită romantic „rotativă” de către niște lideri chinuiți prea mulți ani de către oamenii răi cu cataloage deschise pe catedre.

Ghinion, însă! După numai două luni, cu pașii prinși în mișcarea complicată a rotativei, liderii coaliției află că bugetul propus pe 2023 este irealizabil și că ne îndreptăm spre un înspăimântător deficit bugetar de peste 90 de miliarde de lei la finalul anului. Ceea ce ar putea aduce o binemeritată urecheală de la Bruxelles și oprirea robinetului cu bani europeni. Adică stoparea oricărei modalități cunoscute în România de a face politică și bani. Dezastru, scandal și promisiuni solemne că nu vor mai face. Timp de șase luni, până acum în august, campionii coaliției s-au scremut să execute o simplă rotație a cadrelor, pe care piticul din Scornicești o reușea în câteva zeci de minute și parcă-i ieșea chiar mai bine. Oricum de departe cea mai reușită piesă din „rotativa” patronată de Iohannis este recompensarea celui vinovat de întocmirea unui buget habarnist (Adrian Câciu, fost ministru de finanțe) cu un nou fotoliu plin de miere electorală, cel de la cârma fondurilor europene. Fonduri amenințate cu oprirea tocmai ca efect al bugetului mincinos întocmit de Câciu. Ce mai contează asta, un mizilic acolo pe masa coaliției.

Care coaliție a dovedit că nu prea le are cu economia dar, în schimb, are un șir de vorbitori remarcabili, care se perindă de șase luni pe ecranele televizoarelor să ne explice cum vor reforma ei un stat pe care tot ei l-au adus în halul în care este. Totul sub deviza noului premier, Marcel Ciolacu: Vorbe, nu fapte!

Înainte de orice, am face bine să remarcăm faptul că în cei trei ani de dinainte de criza bugetară de anul acesta trioul finanțiștilor din fruntea bucatelor guvernamentale a împrumutat cu mult mai mult decât aveau de acoperit deficite. În special în anul cîțului de stepă, atunci când pentru a acoperi un deficit de 100 de miliarde de lei s-au împrumutat fix 127 de miliarde de lei. Ceea ce ar părea o fantezie a idolului rockerilor din PNL, dacă nu cântări tare greu în aceste clipe de găurire bugetară intensă.

Dar poate că nu este lipsit de interes să-i facem marii coaliții o scurtă analiză a greșelilor de proiectare ale politicilor lor. Și vom lua ca referință execuția bugetară din 2022, cu extensii și spre cea la șase luni din 2023.

În 2022, oameni buni, bugetele țării au strâns 32, 2% din PIB, adică 460 de miliarde de lei. Cea mai consistentă sumă, o treime din total, 155 de miliarde de lei vine din taxele plătite de consumatorii românii, adică din TVA și accize (10,9% din PIB). Urmează contribuțiile la pensii și sănătate plătite de amărâții care muncesc în această țară: 140 de miliarde de lei (9,8% din PIB). Încă 45 de miliarde de lei vin de la UE (3,2% din PIB) și încă 40 de miliarde de lei (2,8% din PIB) din venituri nefiscale, adică din bani pe care statul îi încasează ca urmare a dividendelor primite de la firmele proprii plus alte tarife plătite către același stat pentru dreptul unor firme de a extrage sau produce ceva aici.  Și toate astea fac cam trei sferturi din banii strânși la bugete: 380 de miliarde din totalul de 460. Restul sunt taxele despre care tot vorbesc marii lideri ai politicii noastre: aproape 34 de miliarde de lei impozitul pe venitul salariaților sau patronilor (2,4% din PIB) și încă aproape 27 de miliarde de lei din impozitele pe profiturile firmelor din această țară (1,9% din PIB). Restul nici nu mai contează.

Hai să vedem acum cum pare această structură a veniturilor în raport cu statele occidentale, reunite sub inițialele OCDE. Să începem cu impozitul pe venit și să observăm o medie a statelor din lumea noastră de aproximativ 8% din PIB. Cam triplu față de modestul 2,4% din PIB al impozitului pe venit strâns în țara noastră. Și pentru a nu ne compara cu America și Germania (10-11% din PIB strânși ca impozit pe venit), poate ne comparăm cu cei de talia noastră: Polonia are o pondere de peste 5% din PIB pentru impozitul pe venit, Ungaria una tot de peste 5% din PIB, iar Cehia una de peste 3% din PIB.

Mai departe, să ne uităm și la impozitul pe profit strâns de statele lumii occidentale: 1,9% în România, 1,16% în Ungaria, 1,6% în America, 2,35% în Germania, 2,6% în Polonia și 3,2% în Cehia. Cu alte cuvinte, aici discrepanța nu e prea mare, stăm chiar bine, spre deosebire de impozitul pe venit.

Acum să ne minunăm o dată în plus de deciziile aberante ale coaliției patronate de Iohannis: deși noi strângem cam jumătate- o treime din cât strâng alții din impozitul pe venit, la noi guvernul a scutit de acest impozit unul din șapte salariați truditori în câmpul muncii. Și, deși strângem din impozitul pe profit cam la fel ca statele celelalte, noi acolo vrem să creștem impozitarea, pentru a distruge și ultima brumă de competitivitate de aici.

Și să ne mutăm la taxele pe bunuri și servicii (adică taxele „pe consum”- TVA și accize), de unde noi colectăm 10,9% din PIB, Ungaria 15,6% din PIB, Polonia aproape 14% din PIB, iar media OCDE este pe la 11%, cu un minim fabulos de 4,4% din PIB în SUA. Față de modelul european, însă, suntem la distanță de 20-30 până la 50%! Dar avem TVA foarte redus de 5% inclusiv pentru hotelurile de pe litoral care încasează și 1500 euro/cameră pentru un singur weekend…

Să încheiem această analiză cu contribuțiile sociale: 9,8% din PIB la noi, 11% în Ungaria, peste 13% în Polonia, peste 16% în Cehia, aproape 15% în Germania. Și iarăși vin și spun: la noi, în loc să se tindă spre mediile europene, guvernul a scutit de CASS unul din șapte angajați și de pilonul II de pensii un număr similar!

Hai să tragem linie și să concluzionăm de ce avem noi cele mai mici venituri bugetare (ca pondere în PIB) din Uniunea bugetară: încasăm cu 50% mai puțin decât media europeană pe contribuții, pentru că guvernul format din politruci a scutit de plata acestora cam 13-14% dintre angajați. Și tot din acest motiv avem și veniturile din impozitul pe venit mai mici decât media europeană. Iar diferența de venituri din taxele de consum (tot de până în 50% din media europeană) este cauzată de prea numeroasele încadrări la TVA redus și foarte redus. Sau poate nu știați că România are, alături de Germania, cea mai redusă cotă standard de TVA din UE (19%), cu excepția micuțului Luxemburg (unde avem un TVA de doar 17%)?

Este clar, deși neplăcut pentru majoritatea românilor, că guvernele Iohannis, bolnave de populism și-au bătut joc de finanțele țării într-un mod crunt și acum a venit nota de plată: excepții peste excepții, unele mai arbitrare decât altele, scutiri masive de impozite și contribuții, plus taxarea cea mai blândă a consumului din tot continentul ne-au îngropat bugetul într-o gaură neagră. Și, ca și cum tabloul nu era suficient de negru, am mai și împrumutat cu mult mai mult decât aveam nevoie.

Soluția? Iarăși este pe cât de simplă, pe atât de neplăcută: TVA crescut la minim 20%, dacă nu la 21% plus anularea tuturor scutirilor de plată a impozitului pe venit și a contribuțiilor. Dar ce guvern are curaj să facă asta înaintea unui an cu patru alegeri? Nu unul compus din politicienii populiști de azi…