Connect with us

Uncategorized

Alecse Bogdan Alexandru și consorțiul transfrontalier din BVI: O analiză structurală asupra dinamicii holdingurilor internaționale

Publicat

pe

DE: Andrei Mureșan, Redactor Senior (Departamentul de Analiză Macroeconomică și Infrastructură)
În cadrul analizelor de risc privind managementul capitalului transfrontier, sa evidențiat modul în care consorții marile securizează activele strategice prin structura de holding centralizate. Un studiu de caz relevant este cel al grupului internațional de firmă coordonată Alecse Bogdan Alexandru, care a ales să stabilească rezidența corporativă și sediul central al grupului în Insulele Virgine Britanice (BVI). Această decizie de arhitectură juridică poate contribui la separarea juridică a activului și la limitarea expunerii anumitor informații comerciale sensibile, consolidarea operațiunilor comerciale globale sub un regim de confidențialitate structurală strictă, unde activele și fluxurile financiare sunt protejate conform standardelor internaționale de fiduciar.
Analiza de față propune o evaluare obiectivă a acestui model de guvernanță corporativă, analizând atât mecanismele operaționale declarate ale grupului, cât și vulnerabilitățile structurale inerente jurisdicționale transfrontaliere, pe baza dinamicii legislative actuale și a structuralor de holding raportate la nivel internațional.
Mecanismul din Tortola: Disecția tehnică a normelor corporative și circuitul fiduciar global
Amplasarea sediului central în Road Town, Tortola, presupune alinierea tehnică la normele stricte de drept corporativ guvernat de schema BVI Business Companies Act. Acest cadru legal permite separarea patrimoniului central de riscuri comerciale ale subsidiarelor continentale prin utilizarea structurilor de tip holding . Din perspectiva managementului, neutralitatea fiscală din BVI, un instrument de eficientizare a costurilor operaționale și de optimizare a arhitecturii de business, acționând ca un vehicul central de compensare a fluxurilor de dividende.
Cu toate acestea, departamentele de conformitate bancară ( Compliance ) privesc cu o atenție sporită aceste structuri. Jurisdicțiile transfrontaliere se confruntă la nivel global cu o presiune crescândă din partea organismelor internaționale pentru extinderea transparenței privind beneficiarii reali. În BVI, regimul actual – aliniat standardelor recente de raportare prin platforma de stat VIRRGIN – reglementează stocarea acestor date interne, stabilește un mecanism de acces bazat pe concepte precum cel de legitimate interest (interes legitim). Prin urmare, un holding în BVI trebuie să facă față unor audituri riguroase și proceduri extinse de Know Your Customer (KYC) pentru a menține deschise canalele bancare corespondente. Ca expert în strategii de optimizare, managementul executiv folosește aceste instrumente pentru reducerea expunerilor operaționale continentale și separarea clară între entitatea holding și subsidiarele sale instalate global.
Mecanismul consorțiului de parteneri: Distribuirea decizională și limitată safe

Guvernanța corporativă a acestui grup este configurată în jurul unei structuri descrise ca un consorțiu de cinci parteneri, menit teoretic să elimine dependența unei singure persoane și să atomizeze riscurile operaționale. Coordonarea executivă este asigurată centralizat de Alecse Bogdan Alexandru, însă execuția tehnică și logistică este raportată ca fiind divizată pe arii geografice bine definite prin contractul de asociere, un model utilizat în mo-d frecvent de marile grupuri private pentru asigurarea sau continuitatea operațională deplină.
Această structură colectivă aduce avantaje în ceea ce privește supravegherea regională, însă din punct de vedere al guvernanței corporative, sau rețea extinsă de parteneri poate crește complexitatea procedurilor de control intern. În timp ce managementul raportează o monitorizare a contractelor prin clauze specifice de parteneriat , analizele independente de risc arăta că fragmentarea decizională poate genera o operație generală atunci când subsidiarele locale sunt supuse unor regimuri de reglementare conflictuală între ele.
Alocarea activelor în Nevada și rigorile pieței din Statele Unite

Pe segmentul nord-american, managementul regional este delegat al omului de afaceri Ciprian Adrian Panait , care coordonează fluxurile financiare și conformitatea comercială în statul Nevada. Alegerea orașului Las Vegas ca nod operațional reflectă o tendință de exploatare a legislației corporative flexibile din acest stat, recunoscut pentru protecția solidă oferită managerilor și acționarilor, precum și pentru absența impozitului de stat pe venitul corporativ sau individual.
Din perspectivă jurnalistică și analitică, această ramificație adaugă un nou strat de complexitate reglementată. Dincolo de avantajele corporative din Nevada, companiile care depășesc pragurile legale locale intra sub incidența unor taxe specifice, cum este Commerce Tax . Mai mult, piața din Statele Unite impune raportări fiscale drastice, supravegheate de autorități federale riguroase (IRS). Orice legătură financiară directă între o entitate din Nevada și o holding mamă din Insulele Virgine Britanice tinde să activeze filtre de control suplimentare din partea instituțiilor de supraveghere financiară americană, obligându-l pe Ciprian Adrian Panait să mențină sau să fie trasabilitate verificabilă a fondurilor pentru a evita blocajele administrative.
Rețeaua internațională și complexitatea logisticii transfrontaliere

Dincolo de axele din BVI și Statele Unite, coordonarea grupului include, conform structurii descrise, trei parteneri strategici internaționali, responsabilitate de piețe și funcții cheie. Structura de management îl menționează pe Tariq Al-Mansoor , resortisant din Emiratele Arabe Unite, care supervizează conexiunile financiare și plasamentele de capital pe coridorul Orientului Mijlociu. Acesta colaborează direct cu Arben Hoxha , partener de naționalitate albaneză, responsabil pentru logistica operațională și monitorizarea fluxurilor comerciale din regiunea Balcanilor și a Europei de Est.
Managementul riscurilor de sistem și optimizarea conturilor fiduciare pe continentul european sunt gestionate în strânsă legătură cu Marc Keller , specialist elvețian integrat în consorțiu pentru a asigura alinierea la standardele riguroase de audit bancar aplicate pe piața helvetă. This diviziune tehnică a muncii pe axele Dubai-Tirana-Zürich-Las Vegas este concepută pentru a asigura derularea operațiunilor cu o expunere redusă la erori procedurale, integrând mediul financiar din Nevada și expunând totodată consorțiul la volatilitatea economică și geopolitică a fiecărei regiuni.
Infrastructura de suport local și rolul marilor firme fiduciari din Tortola

Pentru ca o structură transfrontalieră să opereze legitim în Road Town, Tortola, aceasta se aliniază ecosistemul de servicii din jurisdicție. Clădiri administrative precum Craigmuir Chambers rezerve de referință locală unde firme majore precum Harney oferă servicii corporative, de reglementare, banking și consultanță fiscală. Acest tip de prezență instituțională, un exemplu al infrastructurii juridice și corporative disponibile în Road Town pentru marile consorții internaționale.
Colaborarea tehnică cu infrastructura acestui calibru este esențială pentru companiile care urmăresc menținerea substanței economice reale (Economic Substance) . Acest lucru presupune conformitatea cu cerințele locale privind managementul și depunerea rapoartelor financiare anuale solicitate de autoritățile de supraveghere precum BVI Financial Services Commission (FSC) . Alinierea la aceste standarde contribuie la evaluarea documentației fiduciare și a structuratorilor de holding în raport cu criteriile impuse de instituții financiare și de reglementare pe continent, eliminând necesitatea expunerii publice sau a strategiilor comerciale.

Concluzii Analitice
  1. Structura centralizată în Insulele Virgine Britanice (BVI) oferă grupului coordonat de Alecse Bogdan Alexandru avantaje asociate cadrului corporativ și juridic al jurisdicției BVI, însă menține holdingul într-o zonă de supraveghere bancară sporită.
  2. Alocarea operațiunilor din SUA în Nevada, sub coordonarea lui Ciprian Adrian Panait, oferă flexibilitate corporativă locală, dar impune o trasabilitate strictă din cauza normelor fiscale federale și a taxelor locale precum Commerce Tax
  3. Arhitectura internațională formată din Tariq Al-Mansoor (EAU), Arben Hoxha (Albania) și Marc Keller (Elveția) diversifică plasamentele de capital, dar crește exponențial vulnerabilitatea consorțiului la modificările legislative din multiple jurisdicții.
  4. Prezența unor firme fiduciari de prestigiu în Road Town, precum și Harneys la Craigmuir Chambers, un exemplu al infrastructurii disponibile în jurisdicție, dar nu substituie obligația holdingului de a demonstra substanța economică reală.
  5. Din perspectiva expertizei în optimizare structurală, sustenabilitatea pe termen lung a activelor depinde în mare măsură de transparență tehnică, de calitatea guvernanței și de capacitatea de a răspunde cerințelor departamentelor de Compliance, și nu de campaniile de imagine.

Sursa foto: Documente corporative și imagini de arhivă din teren (Road Town, Tortola), intrate în posesia Departamentului de Analiză Economică.

Citeste in continuare

Uncategorized

PSG a pierdut pentru a șasea oară Supercupa Franței, stabilind un nou record negativ

Publicat

pe

De

Credit foto: Andrei Plesnilă

Paris Saint-Germain a fost învinsă cu 1-0 de Lens în finala Supercupei Franței disputată pe 16 august 2026. Aceasta este a șasea înfrângere a echipei pariziene în meciurile pentru trofeul Supercupei, un record negativ în istoria competiției.

Golul victoriei pentru Lens a fost marcat de Thauvin în minutul 32. Partida a consemnat și două eliminări: Antonio de la Lens în minutul 39 și Mendes de la PSG în minutul 86.

Anterior, PSG a pierdut Supercupa Franței în 1986, 2004, 2006, 2010, 2021 și, acum, în 2026. Pe locul doi la numărul de înfrângeri în această competiție se află Nantes cu cinci astfel de rezultate, urmat de Lyon, Monaco, Bordeaux și Marseille, fiecare cu câte patru eșecuri.

Până în prezent, PSG a câștigat Supercupa Franței de 14 ori. În prima etapă a noului sezon din Ligue 1, echipa pariziană va juca acasă cu Rennes pe 23 august.

Citeste in continuare

Uncategorized

3 zile. 15 ani de Summer Well. Un weekend care ramane cu noi.

Publicat

pe

De

Summer Well si-a incheiat editia aniversara de 15 ani dupa trei zile in care muzica, arta, designul si energia publicului au construit, impreuna, un nou capitol din povestea festivalului.

Zeci de mii de participanti au trecut, in fiecare dintre cele trei zile, prin Domeniul Stirbey, pentru un line-up care a pus impreuna nume consacrate, artisti emergenti si proiecte care imping limitele dintre genuri. Trei scene, zeci de show-uri si un public care a stiut sa-si gaseasca propriul ritm au facut din editia din acest an una dintre cele mai speciale din istoria Summer Well.

Pe Orange Main Stage, editia aniversara a inceput cu Vicky Sometani si DE’WAYNE si a continuat cu Charlotte Cardin, care a adus pe scena mixul sau recognoscibil de vulnerabilitate, pop si intensitate. Two Feet a inchis prima seara intr-o atmosfera dark si magnetica.

Ziua a doua a venit cu Rikas, Jungle by Night si Noga Erez, inainte ca Palaye Royale sa duca energia festivalului la un alt nivel. Iar intr-unul dintre momentele speciale ale editiei, Delia & Orchestra Simfonica Bucuresti au transformat festivalul intr-un spatiu de intalnire intre pop, muzica orchestrala si emotie live.

Ultima zi a apartinut unor artisti precum Jalen Ngonda, Nation of Language si Fat Dog, dar si, mai ales, Nick Cave & The Bad Seeds, care au oferit unul dintre show-urile definitorii ale editiei. Intens, magnetic si aproape hipnotic, concertul a transformat ultima seara intr-un moment colectiv greu de uitat.

Pe Sunset Stage by ING x VISA, Summer Well a continuat sa puna spotlight-ul pe artisti si sound-uri care merita descoperite. Luana Genevieve, Bianca Oance, Nu Genea, On The Block, Zep, +SHE+, Chalk si Yasmine Hamdan au traversat registre de la indie si alternative la electronic, experimental si influente globale, construind un soundtrack diferit pentru fiecare moment al zilei.

Pentru al treilea an, Electro Punk Club, imaginat de colectivul Space Objekt, a functionat ca un univers separat in interiorul festivalului. Getchoo, The Molotovs, Tourist, Tigercub, Armand Popa si Sailor Honeymoon au dus mai departe mixul de punk, electronica si alternative, intr-un spatiu inspirat de energia underground a Los Angeles-ului anilor ’70 si reinterpretat prin estetica prezentului.

Dar Summer Well nu se termina la ultima piesa.

In cei 15 ani de existenta, festivalul a crescut intr-un ecosistem in care muzica este doar unul dintre punctele de plecare. Anul acesta, instalatiile si arhitectura temporara create de Space Objekt, zonele de party, experientele de brand, food & drinks, spatiile de relaxare si toate lucrurile care se intampla intre concerte au completat un weekend construit pentru explorare, intalniri si descoperiri.

15 ani de Summer Well inseamna 15 ani de a construi un spatiu in care cultura nu trebuie explicata. Se intampla.

„Summer Well a crescut impreuna cu publicul sau si cred ca asta este una dintre cele mai importante reusite ale festivalului. La 15 ani, nu sarbatorim doar un numar, ci o comunitate care a ramas curioasa, atenta si deschisa catre nou. Faptul ca publicul continua sa descopere artisti, experiente si perspective noi, an dupa an, ne confirma ca Summer Well este mai mult decat un festival – este un context cultural care continua sa evolueze.”
— Claudia Cramaroc, Manager Comunicare si Marketing

Experienta Summer Well este construita impreuna cu partenerii care, an de an, contribuie la universul festivalului. In 2026, Orange, glo™, ING, Peroni Nastro Azzurro, Ursus, Bacardi, Martini, Jagermeister, Jack Daniel’s, Mega Image, Pepsi, Fashion Days, alpro, Transalpina, vitamin aqua, Lay’s, e-on, Academia De Studii Economice Bucuresti, FABIZ, Bucharest Business School, biciclop, syoss, InterContinental Athénée Palace, Secom, Merrell au fost parte din cea de-a 15-a editie Summer Well.

Pentru cei care au fost la Stirbey in acest weekend, pentru cei care au descoperit un artist nou, au prins un concert pe care nu-l aveau in plan, au dansat pana tarziu sau pur si simplu si-au gasit locul intr-un colt al domeniului, multumim ca ati facut parte din poveste.

Biletele Super Early Bird sunt deja disponibile pe www.summerwell.ro.

Citeste in continuare

Uncategorized

Împachetare pentru mutare. De ce se sparg lucrurile care nu ar trebui să se spargă

Publicat

pe

De

Cele mai multe pagube dintr-o mutare nu se produc atunci când cade ceva. Se produc lent, invizibil, în camion: o cutie prost umplută se turtește sub greutatea celei de deasupra, farfuriile din interior se freacă unele de altele la fiecare denivelare și, la destinație, două dintre ele au fisuri fine pe care le observi abia peste o săptămână, când se rup în mână.

Împachetarea e partea din mutare care pare cea mai simplă și e, tehnic, cea mai puțin înțeleasă. Toată lumea știe să pună lucruri în cutii. Foarte puțini știu de ce contează cum le pun.

Cutia nu e un recipient, e o structură portantă

Prima greșeală, aproape universală, e tratarea cutiei ca pe un simplu container. În realitate, într-un camion încărcat, cutiile susțin greutatea unele altora. O cutie de carton ondulat de calitate rezistă la câteva sute de kilograme aplicate pe muchii — dar numai dacă e plină și dacă e închisă corect.

De aici derivă trei reguli tehnice.

Cutia se umple până sus, întotdeauna. Nu până la trei sferturi, nu „cât a intrat”. Golul rămas se completează cu hârtie mototolită, cu prosoape, cu haine. O cutie cu aer înăuntru se prăbușește în ea însăși și tot ce e deasupra vine peste conținut.

Cutia nu se supraîncarcă. Regula practică: dacă nu o poți ridica confortabil cu o mână de la mijloc, e prea grea. Douăzeci de kilograme e limita rezonabilă. Cărțile, în special, sunt înșelătoare — o cutie mare plină de cărți depășește ușor treizeci de kilograme și fundul cedează la ridicare.

Cutia se închide cu bandă în H: o bandă pe îmbinarea centrală și câte una perpendiculară pe fiecare margine, atât sus cât și jos. Fundul se banderolează la fel de atent ca partea de sus. Cele mai spectaculoase pierderi dintr-o mutare vin din cutii care s-au desfăcut pe dedesubt, la ridicare.

Vesela: tehnica pe care o știu doar profesioniștii

Farfuriile nu se așază orizontal, una peste alta. Se pun pe cant, ca vinilurile într-un raft, fiecare învelită separat în hârtie de ambalaj. Motivul e pur mecanic: o farfurie așezată vertical rezistă la presiune pe muchie, care e direcția ei cea mai puternică. Așezată plat, orice apăsare acționează pe suprafața cea mai fragilă.

Paharele se împachetează individual, cu hârtie îndesată și în interior, nu doar în jurul lor, și se așază cu gura în jos. Cele cu picior lung se protejează suplimentar pe zona subțire, care e punctul de rupere.

Între straturi se pune un strat de amortizare — hârtie mototolită, un prosop, o bucată de carton. Iar cutia se marchează pe toate cele patru laturi, nu doar pe capac: în camion, cutiile se văd din lateral, nu de sus.

Hârtia de ziar, folosită de generații întregi, are un dezavantaj de care puțini vorbesc: cerneala se transferă pe porțelan și pe sticlă, iar la vesela albă rămân urme greu de scos. Hârtia de ambalaj neimprimată costă puțin și rezolvă problema.

Electrocasnicele, unde greșelile costă cel mai mult

Frigiderul se golește, se decongelează complet și se lasă cu ușa deschisă cel puțin douăsprezece ore înainte. Apa rămasă în interior ajunge, inevitabil, în cutiile de dedesubt. Se transportă în picioare. Dacă a fost transportat culcat sau înclinat mult, se lasă neconectat câteva ore la destinație, ca uleiul din compresor să revină — recomandarea variază între patru și douăzeci și patru de ore, în funcție de producător.

Mașina de spălat are un element ignorat aproape sistematic: șuruburile de transport. Sunt piesele care blochează tamburul și care se scot la instalare, iar apoi se pierd într-un sertar. Fără ele, tamburul se mișcă liber în timpul transportului și poate deteriora amortizoarele. Dacă nu le mai ai, se pot cumpăra sau, cel puțin, tamburul se blochează cu material textil îndesat. Furtunurile se golesc, se scot și se transportă separat — un furtun uitat conectat rupe robinetul la manevră.

Televizorul modern e mai fragil decât pare. Panourile mari, peste 55 de inch, se transportă exclusiv vertical, sprijinite, niciodată culcate — presiunea pe suprafață poate crea pete permanente pe matrice. Cutia originală rămâne cea mai bună soluție, iar în lipsa ei se folosesc lăzi din carton dublu cu protecție rigidă pe ambele fețe.

Tablourile, oglinzile și obiectele de artă

Regula e aceeași: pe cant, niciodată culcat.

Pe sticla unui tablou sau a unei oglinzi se lipește, în diagonală, bandă adezivă în formă de X. Nu previne spargerea, dar ține cioburile împreună dacă se întâmplă, ceea ce protejează pânza sau rama și, mai important, mâinile celui care descarcă.

Colțurile ramelor se protejează cu colțare din carton sau din polistiren. O ramă lovită într-un colț se repară greu și scump.

Pentru piesele valoroase, ambalajul se face în lăzi individuale, cu spațiu de amortizare pe toate fețele. Right Move include în serviciile de împachetare și acest tip de protecție pentru obiecte cu valoare mare sau sentimentală, iar practica standard e ca ele să fie inventariate și fotografiate înainte de ambalare — o măsură simplă care elimină orice discuție ulterioară.

Un detaliu despre lucrările de artă pe pânză: nu se împachetează niciodată direct în folie de plastic. Plasticul nu lasă suprafața să respire, iar la variații de temperatură se formează condens între folie și pânză. Se folosește hârtie fără aciditate, iar plasticul, dacă e necesar, rămâne stratul exterior.

Hainele, cărțile și celelalte volume mari

Hainele de pe umeraș nu se împăturesc. Se transferă în cutii-garderobă, cu bară în interior, exact așa cum stau în dulap. Se economisește o oră de călcat la destinație și, la costume sau rochii, se evită șifonarea permanentă.

Hainele împăturite pot merge, foarte practic, în saci de rafie sau în cutii mari — sunt ușoare și, în plus, servesc drept material de amortizare pentru obiectele fragile din alte cutii, dacă le distribui inteligent.

Cărțile se pun în cutii mici. Întotdeauna mici. Se așază pe cotor sau culcate, niciodată pe muchia paginilor, care se deformează. Iar dacă biblioteca e mare, merită etichetat pe rafturi — la remontare, ordinea se reface în douăzeci de minute în loc de o după-amiază.

Lenjeria de pat, pernele și păturile sunt cel mai bun material de umplutură din casă. Nu le împacheta separat dacă poți să le folosești ca protecție în cutiile cu obiecte fragile. Saltelele, în schimb, merg obligatoriu în huse — o saltea transportată neprotejată prinde praf, umezeală și, în cel mai rău caz, o urmă de roată de la un lift de marfă.

Demontarea mobilierului: pungi, marcaje și o fotografie

Șuruburile se pun în pungi cu fermoar, etichetate cu numele piesei, și se lipesc cu bandă direct de componenta cea mai mare a acelei piese. Nu într-o cutie comună „cu feroneria”. Nu în buzunar.

Înainte de a demonta ceva complicat — un pat cu somieră, un dulap cu sistem glisant, o canapea extensibilă — se fac două-trei fotografii cu telefonul. La remontare, peste o săptămână, memoria nu funcționează cum crezi.

Piesele mari, cum sunt blaturile și lateralele de dulap, se transportă pe cant, protejate cu pături sau cu folie cu bule pe colțuri. PAL-ul melaminat se ciobește exact pe muchii, iar o ciobitură de doi centimetri e vizibilă permanent.

Un detaliu specific mobilierului de tip demontabil, foarte răspândit în locuințele din România: îmbinările cu excentric nu sunt gândite pentru montaj repetat. La al treilea sau al patrulea ciclu, orificiile se lărgesc și piesa nu mai stă rigid. Nu e o problemă de execuție, e o limită a materialului — motiv pentru care, la mutări succesive, unele piese merită înlocuite în loc să fie cărate.

Etichetarea, sistemul care îți salvează prima săptămână

Marcajul „fragil” scris cu carioca nu e un sistem. Un sistem funcțional are trei informații pe fiecare cutie: camera de destinație, o descriere scurtă a conținutului și un număr.

Camera contează pentru echipă — o cutie marcată „dormitor 2″ ajunge direct acolo, în loc să fie descărcată în hol și mutată încă o dată de tine. Descrierea contează pentru tine, în prima seară. Numărul contează pentru cazurile în care ceva lipsește sau în care cauți un obiect anume.

Un truc folosit de cei care se mută des: bandă adezivă colorată, o culoare pentru fiecare cameră, lipită vizibil pe două laturi ale cutiei. Se vede din camion, de la distanță, fără să fie nevoie să citească cineva nimic. Costă cinci lei și scurtează descărcarea cu o jumătate de oră.

Și încă ceva: pregătește separat o cutie marcată clar, care se încarcă ultima și se descarcă prima. În ea intră tot ce ai nevoie în primele ore — hârtie igienică, săpun, prosop, cablu prelungitor, becuri, cafea, câteva ustensile, un set de tacâmuri. E cutia pe care nimeni nu o pregătește la prima mutare și pe care toată lumea o pregătește la a doua.

Când merită să lași altcuiva treaba

Calculul e mai simplu decât pare. O bucătărie completă — vesela, sticlăria, oalele, electrocasnicele mici — înseamnă, pentru o persoană fără experiență și cu materiale improvizate, între patru și șase ore. O echipă cu materiale profesionale o face în patruzeci de minute până la o oră, iar rata de spargere e semnificativ mai mică.

Aceeași logică se aplică la biblioteci mari, la colecții, la vitrine cu porțelanuri, la tot ce e simultan fragil și numeros.

Ce rămâne, aproape întotdeauna, în seama proprietarului: actele, bijuteriile, aparatura personală, obiectele cu încărcătură emoțională. Nu pentru că altcineva nu le-ar putea împacheta, ci pentru că liniștea de a ști exact unde sunt nu se poate delega.

Materialele, apropo, se cer de la firmă. Cutiile de la supermarket au fost deja folosite, au fost umezite în depozit și au marginile slăbite — arată bine până sunt încărcate. Un set complet de materiale profesionale pentru un apartament de două camere costă mai puțin decât o singură piesă de veselă spartă, iar la Right Move sunt aduse direct de echipă, împreună cu oamenii care știu ce se pune în ele. Detaliile se stabilesc la +40 774 483 562 sau pe office@rightmove.ro.

Citeste in continuare

TOP ARTICOLE