Financial Times: Teama că populiștii s-ar putea întoarce prăbușește moneda argentiniană ● Moscova, Hong Kong şi liberalismul străzii ● Les Echos: Cele mai mari 60 de companii din lume preferă să stea pe cash ● Le Temps: Beny Steinmetz va fi judecat la Geneva, care va găzdui astfel primul său proces pentru corupție internațională ● Știri pe scurt.
- Financial Times: Teama că populiștii s-ar putea întoarce prăbușește moneda argentiniană
Moneda argentiniană a scăzut luni, în timp ce costurile asigurării împotriva unui eventual default al țării au urcat, după ce victoria candidatului din opoziție, Alberto Fernández, în alegerile preliminare a stârnit îngrijorare cu privire la o revenire a populiștilor.
Scorul foarte ridicat al dlui Fernández, fost șef de cabinet al ex-președintelui Cristina Fernández de Kirchner, a determinat speculațiile că celălalt candidat, Mauricio Macri, favorabil piețelor, va pierde alegerile din octombrie.
Dl. Fernández a primit 47,7% din voturi la acest ”test” al alegerilor, alegătorii pedepsindu-l pe Macri pentru programul de austeritate care a provocat o recesiune profundă, un șomaj ridicat și o inflație de peste 50%. Coaliția dlui Macri a primit doar 32,1 la sută din voturi.
„În momentul de față, arată ca o victorie din primul tur pentru Fernández, iar o astfel de victorie este o veste neplăcută”, a spus Greg Lesko, manager de portofoliu la Deltec Asset Management.
Peso -ul argentinian a scăzut cu până la 25,3 la sută la peste 60 de unități față de dolarul american, aceasta fiind cea mai mare scădere din decembrie 2015 încoace, când domnul Macri a permis pesosului să floteze liber. Diferența de preț la care casele valutare erau dispuse să cumpere și să vândă moneda a fost neobișnuit de mare, în semn de stres al pieței, a declarat Paul McNamara, care administrează un fond specializat pe piețele emergente.
Bursa argentiniană a scăzut și ea, indicele Merval contractându-se cu 37% și pierzând astfel circa jumătate din valoare. De asemenea, obligațiunile denominate în dolari americani au intrat și sub presiune. Cele cu scadența în 2028 au scăzut de la 77 la 57 de cenți pe dolari. Investitorii sunt îngrijorați că, dacă dl Macri va pierde alegerile în această toamnă, s-ar putea ca stabilitatea economică pe care guvernul său abia a atins-o se va încheia abrupt.
Tiago Severo, economist la Goldman Sachs adaugă: „Mai important, din punct de vedere politic, presiunile de depreciere a peso ar putea întârzia și poate chiar inversa declinul inflației, dăunând imaginii administrației Macri ”
Mai mult, o victorie a lui Fernández-Fernández ar putea pune în pericol și acordul cu FMI pentru suma-record de 56 de miliarde de dolari, a avertizat Yerlan Syzdykov, șeful global al piețelor emergente de la Amundi Asset Management.
„Dacă Argentina se va gândi să renegocieze pachetul cu FMI, lucrurile se vor complica”, a adăugat el.
Dl Macri le-a spus susținătorilor duminică seară că alegerile au ieșit ”prost”. „Trebuie să ne dublăm eforturile pentru ca în octombrie să putem continua cu [proiectul nostru] de schimbare”, a spus el, adăugând că „octombrie poate fi definitoriu pentru următorii 30 de ani pentru Argentina”.
„Vom crea o nouă Argentina. În acea Argentina, există loc pentru toată lumea. Fără răzbunare sau divizare”, a declarat domnul Fernández referindu-se la gradul ridicat de polarizare din societatea argentiniană, la meetingul organizat imediat după aflarea rezultatelor votului.
Alte articole din FT:
- Moscova, Hong Kong şi liberalismul străzii
Evenimentele din ambele locuri arată cum proteste plecate de la o unică revendicare pot evolua în mişcări mai ample.
Conform lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, „ideea liberală a devenit perimată”. Poate că da. Dar nici iliberalismul nu pare s-o ducă atât de bine, dacă e să judec după recentele mele vizite la Moscova şi Hong Kong.
Luate la un loc, Rusia şi China reprezintă marile provocări geopolitice şi ideologice la adresa liberalismului occidental. Însă ambele ţări se confruntă cu proteste publice care subminează afirmaţiile guvernelor lor cu privire la stabilitate, eficienţă şi susţinere publică. Drept răspuns, atât guvernul rus cât şi cel chinez s-au retras într-o paranoia convenabilă, acuzând că protestele de masă de la Moscova şi Hong Kong sunt orchestrate de inamici externi.
Sigur, există diferenţe semnificative între evenimentele din cele două oraşe. În primul rând e vorba de amploare. Cea mai mare manifestaţie din Hong Kong a reunit vreo 2 milioane de oameni în stradă; protestul din Moscova din weekend, cel mai mare de până acum, a atras cam 50.000 de participanţi. Totodată, poliţia rusă a recurs la violenţă şi arestări în masă mult mai repede decât cea din Hong Kong. Şi, în vreme ce Moscova este capitala Rusiei şi centrul puterii statale, Hong Kong are un statut semi-detaşat în cadrul Chinei şi propria sa identitate.
Cu toate acestea, când am ajuns în Moscova, la o săptămână după ce plecasem din Hong Kong, am fost frapat de similitudini. În primul rând e vorba de purul curaj al protestatarilor. Joi m-am întâlnit cu Liubov Sobol, o avocată de 31 de ani aflată în a patra săptămână de grevă a foamei, la care a recurs drept formă de protest fiindcă i s-a interzis să participe la alegerile pentru consiliul municipal al Moscovei.
Dna Sobol merge acum cu dificultate, dar tot a fost arestată sâmbătă, pentru a nu putea lua parte la ultima manifestaţie. Ea prezisese cu acurateţe că, în ciuda arestărilor în masă de la manifestaţiile anterioare, protestele din acest weekend vor fi cele mai mari de până acum şi se vor răspândi şi în alte oraşe în afară de Moscova. Ea crede că „Moscova s-a schimbat, Rusia s-a schimbat, iar oamenii cer reprezentare politică.”
Curajul protestatarilor din Moscova mi-a amintit de studenţii şi tinerii profesionişti pe care i-am întâlnit la Hong Kong. Ei ştiu că arestarea şi încarcerarea le pot ameninţa viitorul, dar se prezintă iar şi iar la demonstraţii.
Tinereţea mişcărilor de protest este sesizabilă. După cum mi-a spus un veteran liberal de la Moscova: „Merg la fiecare miting anti-Putin de ani de zile şi în mod normal cunosc pe toată lumea – dar pe copiii ăştia nu i-am mai văzut.” În Hong Kong, sondajele arată că sentimentul anti-Beijing e mai puternic printre tineri.
Ambele mişcări sunt lipsite de lideri şi se bazează pe internet, ceea ce le face dificil de controlat. La Hong Kong, manifestanţii au adoptat un slogan de la legenda artelor marţiale Bruce Lee, „fii apă”, pentru a încuraja protestatarii să evite tacticile statice şi predictibile. La Moscova, arestarea a aproape întregului cerc din jurul lui Alexei Navalnîi, cel mai cunoscut lider al opoziţiei, nu a împiedicat protestele.
Revendicările protestatarilor, legate de democraţia falsă, sunt şi ele surprinzător de similare. Demonstraţiile de la Moscova au fost provocate de decizia autorităţilor de a le interzice tuturor candidaţilor independenţi să participe la alegerile locale din septembrie. Mulţi din Hong Kong consideră că un punct de cotitură a fost atins în 2016, atunci când nişte politicieni aleşi au fost excluşi din legislativul oraşului pentru că nesocotiseră un jurământ de loialitate faţă de China.
Atât Hong Kong cât şi Moscova demonstrează cum protestele se pot metamorfoza dintr-o unică revendicare într-o mişcare mult mai amplă. La Hong Kong factorul iniţial de declanşare a fost propunerea unei legi pentru extrădarea suspecţilor de infracţiuni în China propriu-zisă. Dar atunci când legea a fost suspendată, demonstraţiile au continuat şi protestatarii au cerut alegeri deplin democratice. În Rusia, dna Sobol spune că nemulţumirile legate de alegerile de la Moscova evidenţiază o problemă mai amplă: „Societatea a învăţat că sub nici o formă nu poate avea loc o schimbare pozitivă în Rusia sub sistemul condus de Putin.”
Dilemele cu care se confruntă autorităţile, care cântăresc dacă să răspundă cu reprimare sau cu concesii, sunt şi ele similare. Ambele soluţii pot duce la reacţii adverse. În Rusia, liberalii au prins curaj în iunie, când au reuşit să forţeze eliberarea lui Ivan Golunov, un jurnalist anticorupţie arestat pe bază de acuzaţii fabricate. La Hong Kong, retragerea parţială a guvernului în privinţa extrădării e posibil să fi întărit de fapt protestele.
Însă calea alternativă a reprimării ar aţâţa sentimentul de nedreptate, cel care i-a convins din capul locului pe oameni să iasă în stradă. Şi la Moscova şi la Hong Kong una dintre principalele revendicări ale protestatarilor a devenit cererea de a fi eliberaţi oamenii arestaţi la protestele anterioare.
În ambele locuri tacticile guvernului şi protestatarilor sunt influenţate de cunoaşterea faptului că nu este pentru prima oară când se iese în stradă. Hong Kong a avut mişcarea Occupy în 2014, în vreme ce Moscova a trecut prim demonstraţii de masă anti-Putin în 2012.
Acele mişcări anterioare au ars până s-au stins într-un final. E posibil ca ele să fi convins autorităţile ruseşti şi chineze să joace de data aceasta pentru a câştiga timp. Dar, în vreme ce protestele continuă, riscul reprimării violente este clar în creştere.
- Les Echos: Cele mai mari 60 de companii din lume preferă să stea pe cash
Cele mai mari firme listate din lume au un nivel scăzut de îndatorare și o lichiditate substanțială. 117 miliarde de dolari. Aceasta este numerarul din depozitele bancare ale Google. Gigantul tehnologic se află în topul listei companiilor cu cele mai mari rezerve de numerar din lume. Tocmai a detronat Apple, care dispune de 102 miliarde.
Fenomenul nu este nou. Datează din criza economică din 2008. Dar continuă să crească. Dintre cele șaizeci de firme de top doar opt au un grad de îndatorare de peste 20% . Majoritatea au un nivel scăzut al datoriei nete, situat între 0% și 20% , iar restul stau pe un munte de cash.
Pascal Quiry, profesor de finanțe la HEC Paris și coautor al „Vernimmen”, prezintă două motive principale pentru această preferință pentru datorii cât mai mici. Primul este clar: profitabilitatea acestor grupuri mari le permite să genereze un flux de numerar considerabil. Acestea sunt apoi reinvestite parțial în proiecte de creștere organică, care la rândul lor generează cantități semnificative de numerar. Nu e nevoie ca ele să facă datorii pentru a crește sănătos sau ca să/și finanțeze dezvoltarea.
A doua parte a răspunsului constă în instabilitatea contextului economic global. „Banii reprezintă un avantaj strategic, mai ales într-un mediu în care viitorul pare incert. Companiile preferă să-și folosească banii ca plasă de siguranță, ceea ce le-ar putea oferi un confort în cazul unor schimbări nedorite în economie.
Unele companii precum Google nu plătesc dividende și nu cumpără acțiuni: preferă să își păstreze numerarul. Ca urmare a reformei fiscale din SUA din 2017, firmele își pot repatria profiturile lor din străinătate, acestea fiind taxate cu o rată preferențială de 15,5%.
Dar numerarul nu înseamnă neapărat bani care dorm. Păstrarea lichidității poate fi și o strategie câștigătoare. Pascal Quiry îl citează pe Laurent Frézard. În 2010, acesta din urmă a arătat că grupurile care dețin numerar sunt și cele care își cresc rapid cota de piață, deoarece își „permit să profite de orice oportunități apărute”.
- Le Temps: Beny Steinmetz va fi judecat la Geneva, care va găzdui astfel primul său proces pentru corupție internațională
Miliardarul franco-israelian Beny Steinmetz și doi dintre colaboratorii săi vor fi judecați pentru mituirea a funcționarilor publici străini și false în acte, infracțiuni care ar fi fost comise în timpul activității lor în Guineea-Conakry, potrivit acuzațiilorformulate la tribunalul judiciar din Geneva și comunicate luni după-amiază. Acuzațiile au fost înmânată Curții penale de către procurorul Claudio Mascotto.
Ministerul Public de la Geneva va cere pedepse privative de libertate cuprinse între 2 și 10 ani. Evenimentele au avut loc între 2005 și 2010. Instanțele de la Geneva au acuzat omul de afaceri și ceilalți doi inculpați „că au plătit mită” pentru a obține concesii în vederea exploatarea depozitelor miniere de către compania sa Beny Stein Met Group Resources (BSGR), care avea pe atunci sediul la Geneva.
El a respins aceste acuzații, iar avocatul său, Marc Bonnant, spune despre procuror că procesul e „puternic ideologzat” și că dosarul „este o transpunere în lege a luptei de clasă”.
Pentru justiția de la Geneva, acest proces – care ar trebui să înceapă în 2020 – este emblematic. Într-un caz similar, compania petrolieră Addax Petroleum și banca HSBC au scăpat de un proces de corupție plătind 31 de milioane de dolari și, respectiv, 40 de milioane de dolari. Un aranjament similar ar fi posibil, în temeiul articolului 53 din Codul Penal, fiind motivat în principal de dificultățile acestui dosar unde sunt implicate mai multe jurisdicții. Asta nu înseamnă obligatoriu că se va proceda la fel.
Procurorul genevez care se ocupă de acest caz de 6 ani vorbește de o mită de 10 milioane de dolari, bani care ar fi tranzitat conturi elvețiene. Dolarii ar fi urmat să asigure bunăvoința fostului președinte din Guineea, Lansana Conte (decedat în 2008). În acest dosar s-a constituit parte civilă și gigantul minier britanic Rio Tinto, concurent din acea vreme a lui Beny Steinmetz.
Cea care a recunoscut luarea de mită este Mamadie Toure, a patra soție a lui Lansana Conte, care a admis că ar fi încasat 1.5 milioane din cele 10. Banii s-ar fi plimbat prin banca elvetiana Julius Baer, mai exact prin subsidiara ei din Insulele Virgine Britanice.
Conform informațiilor noastre, zeci de cereri rogatorii, care au implicat Guineea, Ucraina și Israel, au fost necesare pentru a urmări tranzacțiile și pentru a identifica beneficiarii reali ai sumelor mișcate prin conturi.
În cele din urmă, Guinea nu va fi reprezentată în proces. După ce a luptat pentru a-și câștiga dreptul de a fi parte reclamantă – demers obținut în noiembrie 2017 – oficialii Statului au anunțat un an mai târziu că au ajuns la un acord amiabil cu Beny Steinmetz. . „Am fost dușmani, acum suntem prieteni”, a spus Steinmetz, imediat după încheierea acordului de împăcare. Cel care a intermediat această împăcare a lui Steinmetz cu Guineea a fost Nicolas Sarkozy. Devenit avocat, fostul președinte francez a profitat de relațiile sale cu ambele părți pentru a intermedia neînțelegerea. Pentru justiția din Geneva, acest acord surpriză nu schimbă nimic, corupția oficialilor publici străini fiind urmărită din oficiu.
Știri pe scurt:
- Criza politică din Italia domină actualitatea începutului de săptămână, exercitând o influenţă puternică asupra burselor europene, care, potrivit La Libre Belgique, urmăresc “cu îngrijorare dezintegrarea guvernului italian”, după ce puternicul lider de extremă-dreaptă Matteo Salvini a decretat colapsul coaliţiei de guvernământ pe care o forma împreună cu partidul populist Mişcarea Cinci Stele. „Există o nouă ameninţare sistemică asupra economiei mondiale” titrează Forbes, explicând că pericolul instalării unui guvern de extremă dreaptă în urma unor alegeri anticipate câştigate pe o platformă anti-europeană prezintă implicaţii ample pentru blocul comunitar şi moneda unică, având în vedere că Italia este a treia economie a Zonei Euro. „O asemenea configurație, inedită în Europa postbelică, este de natură să pună în pericol esența însăși a construcției europene”, consideră Le Monde. Ziarul francez detaliază că Matteo Salvini şi-a desemnat drept adversar Uniunea Europeană şi moneda euro pe care le consideră responsabile de declinul economic al Italiei şi le promite italienilor eliberarea de angajamentele țării, propunându-le în schimb un șoc fiscal de o amploare inedită, prin tăieri de taxe şi creşteri de cheltuieli care riscă să arunce în aer deficitul bugetar. Soluția susținută de Matteo Salvini ar putea avea consecințe teribile, în condiţiile în care datoria publică a Italiei este deja foarte mare (2.300 de miliarde de euro, adică peste 130% din PIB), iar un nou derapaj ar putea provoca o furtună devastatoare pe piețele financiare, avertizează Le Monde.
- The Guardian notează că guvernul britanic se aşteaptă la o rebeliune din partea parlamentarilor împotriva unui Brexit fără acord, în vreme ce Reuters scrie că „Statele Unite ar susţine cu entuziasm opţiunea Regatului Unit pentru un Brexit fără acord” şi promit, potrivit consilierului american pentru securitate naţională, John Bolton, discuţii pentru un acord comercial americano-britanic post-Brexit. Între timp însă britanicii anxioşii au cheltuit peste patru miliarde de euro pentru a face stocuri de produse alimentare de teama pericolului reprezentat de o ieşire a Marii Britanii fără încheierea unui acord, constată EuObserver.
- Plecarea Regatului Unit din Uniunea Europeană lasă un gol în echilibrarea a ceea ce cotidianul portughez Diario de Noticias numeşte „Europa lui Macron”. În timp ce preşedintele francez are idei clare asupra proiectului european, dorind o Europă federalizată, o politică de apărare care să ajungă la o armată europeană, mai multă integrare în Zona Euro astfel încât aceasta să constituie o alternativă occidentală la puterea americană, oponenţii lui Macron nu pot constitui un pol clar. „Pe de o parte, există impulsurile naționaliste ale lui Orbán, Kaczyński, Salvini și compania. Nimic din ceea ce doreşte Macron nu le este pe plac, dar sunt o companie proastă pentru toți ceilalți”. Iar „în nordul Europei, printre danezi, olandezi și scandinavi, există un front conservator, liberal în sensul tradițional și suveran, dar cu o greutate redusă”. Tocmai de aceea plecarea Marii Britanii, care s-ar opune în mod tradițional acestor impulsuri centraliste, este mult mai rea decât pare, conchide ziarul portughez.(RADOR)
