Informațiile apar în apelul depus de agentul guvernamental la CJUE, Radu Canțăr, față de o decizie din aprilie a Tribuanlului UE, din aprilie. În acea decizie, atacată acum de guvern cu apel, Tribunalul UE respinsese ca tardivă o contestație făcută de guvern la corecțiile financiare decise de Comisia Europeană față de România.
Acum, prin apelul depus la CJUE, în 27 iunie 2019, agentul guvernamental Radu Canțăr cere Curții de Justiție a UE să anuleze integral Ordonanţa Tribunalului UE și să admită anularea parţială a Deciziei Comisiei Europene de excludere de la finanţarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de România în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) şi al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) :
- a. în ceea ce priveşte submăsura 1a integral (suma de 13.184.846,61 € aferentă anilor 2015 şi 2016)
- b. în ceea ce priveşte submăsurile 3a, 5a, 3b, 4b integral (suma de 45.532.000,96 € aferentă anilor 2014, 2015 şi 2016) şi, în subsdiar, parţial pentru perioada anterioară datei de 19.09.2015 (suma de 21.315.857,50 €).
Printre altele, agentul guvernamental la CJUE, subsecretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe (MAE) Radu Canțăr, își motivează apelul către Curte susținând că Tribunalul UE „a săvârşit o eroare” când a decis că guvernul a depus prea târziu contestația la corecțiile financiare.
„Tribunalul a săvârşit o eroare în interpretarea articolului 263 TFUE prin raportare la articolul 297 TFUE, atunci când nu a luat în considerare efectele publicării Deciziei 2018/873 în JOUE din perspectiva informării efective şi a principiului securităţii juridice. (…) Momentul de la care curge termenul de 2 luni pentru introducerea unei acţiuni în anularea unui act precum Decizia 2018/873 care trebuie notificat, dar care, potrivit unei practici constante şi îndelungate a emitentului, se şi publică în JOUE, trebuie să fie publicarea, la care se adaugă cele 14 zile prevăzute de articolul 59 din Regulamentul de procedură al Tribunalului” – se arată în apelul făcut la CJUE, de agentul guvernamental, față de decizia Tribunalului UE.
Toate motivele invocate de agentul guvernamental Radu Canțăr împotriva deciziei Tribunalului Uniunii Europene:
A. Încălcarea articolelor 263 şi 297 TFUE, precum şi a principiului securităţii juridice
i. Tribunalul nu a apreciat corect, din punct de vedere juridic, caracterul complet şi corect al notificării şi a calificat în mod greşit notificarea realizată de Comisie ca fiind una de natură a declanşa curgerea termenului prevăzut de articolul 263 TFUE. Această abordare a Tribunalului încalcă inclusiv principiul securităţii juridice.
România consideră că existenţa oricăror erori cu privire la elementele esenţiale ale unei decizii precum Decizia 2018/873 este de natură să compromită notificarea şi ridică probleme serioase din perspectiva principiului securităţii juridice. Pe cale de consecinţă, este suficientă existenţa unor erori, precum cele constatate de Tribunal, pentru ca notificarea realizată de Comisie să nu poată fi una de natură a declanşa curgerea termenului prevăzut de articolul 263 TFUE.
Tribunalul a calificat diferenţele dintre forma publicată şi cea notificată a Deciziei 2018/873 drept minore, bazându-se pe faptul că înţelegerea textului deciziei nu a fost afectată, întrucât cuvântul „sumă” nu putea să corespundă decât tipului de corecţie „sumă estimată”. Dat fiind că acest tip de corecţie nu există, România apreciază că raţionamentul juridic al Tribunalului este eronat şi este lesne de observat că înţelegerea textului Deciziei 2018/873 a fost afectată, iar notificarea sa a fost compromisă.
ii. Tribunalul a săvârşit o eroare în interpretarea articolului 263 TFUE prin raportare la articolul 297 TFUE, atunci când nu a luat în considerare efectele publicării Deciziei 2018/873 în JOUE din perspectiva informării efective şi a principiului securităţii juridice.
Din perspectiva articolului 263 al şaselea paragraf TFUE, ceea ce prezintă relevanţă în contextul exercitării dreptului la acţiune este funcţia informării efective cu privire la conţinutul actului UE atacat, iar nu momentul intrării sale în vigoare/cel al producerii de efecte juridice.
Momentul de la care curge termenul de 2 luni pentru introducerea unei acţiuni în anularea unui act precum Decizia 2018/873 care trebuie notificat, dar care, potrivit unei practici constante şi îndelungate a emitentului, se şi publică în JOUE, trebuie să fie publicarea, la care se adaugă cele 14 zile prevăzute de articolul 59 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
Aceasta soluţie se impune cu atât mai mult având în vedere circumstanţele concrete în care Decizia 2018/873 a fost notificată autorităţilor române şi publicată – circumstanţe ce relevă diferenţe între textul notificat şi cel publicat care vizează elemente esenţiale ale deciziei.
iii. Tribunalul a încălcat principiul securităţii juridice atunci când a considerat că una dintre neconcordanţele semnalate de România (referitoare la tipul corecţiei – „suma estimată” versus „rată forfetară”) constituie o eroare de redactare minoră care a fost săvârşită în textul notificat şi publicat, dar nu a fost săvârşită nici în cadrul procedurii administrative, nici în raportul de sinteză, şi care nu creează confuzie cu privire la natura corecţiei.
iv. Tribunalul UE a încălcat articolul 263 TFUE, atunci când a apreciat ca lipsite de pertinenţă şi inoperante diferenţele dintre textul notificat şi cel publicat în JOUE ce privesc dispoziţii ale Deciziei 2018/873 destinate altor state membre UE, având în vedere calitatea statului membru de reclamant privilegiat.
B. Încălcarea principiului contradictorialităţii, inclusiv prin raportare la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului
România consideră că Tribunalul a încălcat principiul contradictorialităţii atunci când nu a oferit autorităţilor române posibilitatea de a se poziţiona cu privire la informaţiile comunicate de Comisie în răspuns la întrebarea instanţei UE, informaţii care au stat la baza respingerii acţiunii formulate ca inadmisibilă.
Ce a decis în aprilie 2019 Tribunalul UE:
Concret, Comisia Europeană a decis, în 13 iunie 2018, să aplice României corecții financiare pentru o serie de nereguli la proiecte europene derulate prin programul de agricultură și dezvoltarea satelor.
Două luni, adică până pe 24 august, România avea termen să conteste corecțiile financiare, dar abia în 7 septembrie 2018, Guvernul Dăncilă, prin agentul guvernamental la Curtea de Justiție a UE, Radu Canțăr, a contestat corecții financiare de 80 de milioane de euro aplicate de Comisie.
Radu Canțăr, subsecretar de stat în MAE, a cerut Tribunalului UE, de la Luxemburg, anularea următoarelor corecții financiare:
– în ceea ce priveşte submăsura 1a, în integralitatea sa (suma de 13 184 846,61 euro, aferentă exerciţiilor financiare 2015 şi 2016);
– în ceea ce priveşte submăsurile 3a, 5a, 3b şi 4b, în integralitatea lor (suma de 45 532 000,96 euro, aferentă exerciţiilor 2014, 2015 şi 2016) şi, cu titlu subsidiar, în parte pentru perioada anterioară datei de 19 septembrie 2015 (suma de 21 315 857,50 euro);
În plus, oficialul MAE a cerut „obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată”.
Marți, 30 aprilie 2019, instanța europeană a respins cererea lui Canțăr ca inadmisibilă și a mai obligat și România să suporte cheltuielile de judecată, inclusiv pe cele ale Comisiei Europene. Astfel, țara se alege cu o pagubă de 80 de milioane de euro la fondurile europene care i se cuveneau.
Subsecretarul de stat din MAE credea că „momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acţiunii împotriva deciziei atacate, chiar dacă aceasta ar fi intrat deja în vigoare şi ar fi început să producă efecte în privinţa României, ar putea fi publicarea sa ulterioară în Jurnalul Oficial”.
Tribunalul UE a considerat, însă, că România, prin agentul guvernamental Radu Canțăr, a făcut o confuzie.
„În această privinţă, trebuie arătat că argumentaţia României se întemeiază pe o confuzie între condiţiile de admisibilitate a unei acţiuni în anulare, menţionate la articolul 263 TFUE, şi cele privind valabilitatea actului atacat printr-o asemenea acţiune (a se vedea în acest sens Ordonanţa din 11 decembrie 2006, MMT/Comisia, T-392/05, nepublicată, EU:T:2006:382, punctul 33). Această argumentaţie nu este, aşadar, de natură să repună în discuţie pertinenţa notificării deciziei atacate ca moment de la care începe să curgă termenul de introducere a acţiunii”, se arată în decizia Tribunalului UE, consultată de HotNews.ro.
