Financial Times: Remitențele- motorul ascuns al globalizării ● Les Echos: Olanda va împrumuta 50 de miliarde de euro pentru a-şi susţine economia ● Mirror: Boris Johnson lansează o ofensivă diplomatică în UE, în timp ce parlamentarii îşi unesc forţele pentru a dejuca varianta unui Brexit fără acord ● Știri pe scurt.
- Financial Times: Remitențele- motorul ascuns al globalizării
În fiecare lună, Joy Kyakwita apasă o tastă a telefonului său, făcând același lucru ca alte milioane de alte oameni de pe glob: trimite bani acasă.
Doamna Kyakwita, avocată din Londra, trimite o treime din salariul familiei sale înapoi acasă, în Uganda, pentru a plăti pentru taxele școlare ale fraților și nepoților săi. „Cred că atunci când le trimiți bani pentru a urma o școală mai bună, există o șansă în plus ca ei să ăși găsească un serviciu și astfel să își ajute la rândul lor frații și surorile”, spune ea.
Dna Kyakwita este doar unul dintre cei aproximativ 270 de milioane de migranți din întreaga lume, care vor trimite acasă în total circa 689 miliarde de dolari în acest an, estimează Banca Mondială. Această cifră marchează un reper: anul acesta, remitențele vor depăși investițiile străine directe devenind cel mai mare flux de capital străin către țările în curs de dezvoltare.
Mulți economiști priveau remitențele ca o formă de venit secundar pentru economiile în curs de dezvoltare, după investițiile străine directe și cele pe piața acțiunilor. Dar, din acest an, remitențele sunt „cele mai importante atunci când vine vorba de finanțarea dezvoltării”, spune Dilip Ratha de la Banca Mondială.
Numărul de persoane care trăiesc în afara țării de origine a crescut de la 153 milioane în 1990 la 270 milioane anul trecut, potrivit Băncii Mondiale, ceea ce a urcat foarte mult și volumul banilor pe care aceștia le trimit rudelor rămase acasă. Pe măsură ce migrația a crescut, acești bani au marcat una dintre tendințele definitorii ale ultimului sfert de secol de globalizare – fața privată, informală, a fluxurilor globale de capital.
„În perioadele de criză economică, dezastru natural sau criză politică, capitalul privat tinde să se împușineze și chiar ajutorul oferit de stat e tot mai dificil de administrat ”, spune dl Ratha. „Remitențele sunt prima formă de ajutor care ajunge la oameni și care crește tot mai puternic.”
Fluxurile de remitențe ajută la îmbunătățirea balanței de plăți a țărilor în care ajung și prin urmare, la consolidarea ratingului de credit, scăzând costurile de împrumut ale guvernelor, companiilor și gospodăriilor. În Filipine, de exemplu, încasările din remitențele de anul acesta- de 34 miliarde de dolari – vor contribui la reducereadeficitului de cont curent care ar fi fost de 10% din PIB. Acum, e de numai 1,5%.
Remitențele sunt „o sursă relativ stabilă de valută din contul curent și asta se vede îm ratingurile pe care le acordăm”, spune James McCormack, de la Fitch Ratings. „În cazul unei țări precum Filipine, Egipt sau Nigeria, pozițiile contului curent ar fi fost mult mai slabe în absența fluxurilor de remitențe.”
Dar remitențele au și dezavantaje economice. Ajutând la subvenționarea veniturilor mici ele sunt un ”amortizor” al creșterii economice lente, slăbind presiunile asupra guvernelor pentru a se reforma. De asemenea, mare parte din bani stimulează importurile – ceea ce, spun unii economiști, împiedică dezvoltarea producției interne.
„Nicio țară nu se va îmbogăți din remitențe”, spune Gareth Leather de la firma de consultanta Capital Economics „Nu cred că vreun guvern ar dori să nu se mai primească remitențe, dar multe guverne ar dori să ajungă la punctul în care respectivii bani nu ar mai fi necesari”
Domnul Ratha de la Banca Mondială susține însă că acest lucru subliniază tocmai importanța remitențelor. „Consumul este rău?”, se întreabă el retoric. „Nu chiar. Fără consum, am fi morți. Investițiile pot aștepta, consumul nu. ”Pe măsură ce veniturile cresc, a adăugat el, oamenii investesc în locuințe, sănătate și educație.
Remitențele sunt, de asemenea, unul dintre mecanismele cheie de transmitere a stresului economic global.
Oamenii se mișcă în căutarea de locuri mai bune de muncă, astfel că emigrația crește atunci când o economie se descurcă greu. Când țara gazdă se descurcă bine și migranții prosperă, aceștia trimit mai mulți bani acasă – un impuls contraclicic pentru economia de acasă.
Dar, atunci când țările care primesc imigranți trec ele însele prin perioade grele, șocul este transmis înapoi familiilor de acasă ale migranților sub forma unor remitențe reduse. Astfel se ”exportă” practic încetinirea economică în țara beneficiară, alimentând instabilitatea economică globală.
Un exemplu este scăderea recentă a prețurilor petrolului. A fost o lovitură nu numai pentru țările producătoare de petrol, ci și pentru familiile din sud-estul Asiei și în alte părți care muncesc în acest sector.
S-a dovedit a fi un șoc structural pentru Liban, o economie mică în care familiile și sistemul bancar depind în mare măsură de intrările de bani din diaspora.
„Am urmărit îndeaproape Libanul deoarece remitențele au scăzut cu adevărat în ultimul deceniu, cu aproape 12% din PIB”, spune Frank Gill, de la S&P Global, una dintre cele mai mari trei agenții de rating. „Aceasta este o sursă cheie de finanțare pentru sectorul public și este o problemă majoră de rating suveran”. În mai S&P a redus perspectivele negative asupra ratingului suveran al Libanului, indicând încetinirea fluxurilor de remitențe ca o amenințare la adresa stabilității fiscale a țării.
Deși remitențele au devenit una dintre caracteristicile principale ale globalizării, schimbările politice, inclusiv ascensiunea populismului, ridică problema dacă importanța lor economică se va dovedi de scurtă durată.
Reacțile împotriva globalizării sunt în creștere iar sentimentul anti-imigrație crește în multe țări dezvoltate. Așadar, este posibil ca atât fluxurile de migrație, cât și fluxurile de capital pe care le conduce să cunoască un reflux.
Banca Mondială se așteaptă însă ca fluxul migratoriu să crească la 550 de milioane de oameni, iar disparitatea veniturilor între țările dezvoltate și cele cu venituri mici să persiste. Asta înseamnă că oportunitățile de muncă în străinătate vor părea în continuare atractive.
„Tendințele structurale din lume se îndreaptă spre o mai mare migrație, nu mai mică”, spune domnul Leather.
„Vestul îmbătrânește și va depinde tot mai mult de forța de muncă importată”, spune Gill, de la S&P. „
În Staines-upon-Thames, orașul din Surrey, unde locuiește, Joy Kyakwita spune că nu are de gând să se mute înapoi în Uganda. „Nu mă gândesc la asta, pentru că vreau să mă realizez aici. Am deja copii care s-au născut aici.” Ea a studiat și a obținut diplomele datorită ajutorului financiar oferit de sora ei care venise în Marea Britanie pentru a lucra ca asistentă medicală. Acum vrea să facă același lucru și ea pentru cei rămași acasă.
- Les Echos: Olanda va împrumuta 50 de miliarde de euro pentru a-şi susţine economia
Acest împrumut va servi la crearea unui fond destinat finanţării proiectelor
de infrastructură şi de cercetare în vederea relansării economiei în caz de conjunctură defavorabilă. Există semnale privind inversarea cursului economiei
ai bine să previi decât să vindeci. Din această perspectivă, autorităţile olandeze intenţionează să creeze un fond de circa 50 de miliarde de euro pentru susţinerea creşterii economice a Regatului în următorii ani. Operaţiunea constă în împrumuturi făcute de statul olandez pe pieţele de capital într-un moment în care ratele dobânzilor sunt la cel mai scăzut nivel.
Fără impact asupra finanţelor publice
În actuala conjunctură monetară, aceste împrumuturi nu vor afecta finanţele publice. De altfel, cu o datorie publică ce nu reprezintă decât 50,9 % din PIB, Olanda îşi permite un mic derapaj al ortodoxiei sale bugetare.
Economia îşi pierde suflul
Acest fond este destinat finanţării unor viitoare proiecte de infrastructură şi a unor studii care să asigure tranziţia tehnologică a Olandei, în special în domeniul utilizării inteligenţei artificiale. Va permite de asemenea organizarea unor reforme de amploare, printre altele reforma pensiilor şi a salariilor şi investiţiilor din învăţământ.
Dar, mai ales, acest fond va permite guvernului de la Haga să aibă la dispoziţie rezerve financiare indiferent de circumstanţe. Crearea fondului ar urma să aibă loc la jumătatea lunii septembrie, cu ocazia prezentării orientărilor bugetare.
Exportul suferă
Această iniţiativă intervine într-un moment în care economia olandeză dă semne de pierdere a suflului. Încetinirea ritmului economiei germane, primul partener comercial al Regatului, temerile legate de Brexit, războiul comercial dintre SUA şi China… conjunctura internaţională devine nefavorabilă economiei olandeze, orientată spre exporturi.
Un «Brexit dur» ar putea afecta Olanda
Există semne referitoare la această posibilă răsturnare de conjunctură. Indicele PMI (Purchasing Managers’ Index), care măsoară sănătatea economică din sectoarele de producție și servicii şi gradul de încredere a managerilor care lucrează în departamentele de aprovizionare ale companiilor, s-a degradat brusc în ultimele luni, situându-se la cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani. De la 52,2 în luna mai, acest indice a scăzut la 50,7 în iunie. Cu un an în urmă era de 60,1.
Această degringoladă se explică prin scăderea comenzilor din domeniul industrial, constantă de la începutul acestui an. Această situaţie nu s-a mai produs din 2013.
Guvernul are deci tot interesul să creeze o rezervă în perspectiva în care va trebui să-şi susţină economia, împotmolită într-o situaţie internaţională nefavorabilă. (RADOR)
- Mirror: Boris Johnson lansează o ofensivă diplomatică în UE, în timp ce parlamentarii îşi unesc forţele pentru a dejuca varianta unui Brexit fără acord
Parlamentari veterani din opoziţie urmează să prezinte o lege în Camera Comunelor,
la sfârşitul săptămânii viitoare, pentru a evita ca Marea Britanie să iasă brusc din UE
Boris Johnson a lansat o neaşteptată ofensivă diplomatică, în timp ce guvernul său îşi intensifică eforturile pentru a găsi un acord – la fel cum parlamentarii se adună pentru a zădărnici eforturile sale. Parlamentari importanţi din opoziţie urmează să prezinte o lege în Camera Comunelor, la finele săptămânii viitoare, pentru a evita ca Marea Britanie să iasă brusc din UE. Negociatorul-șef al Regatului Unit, David Frost, s-a îndreptat spre Bruxelles, în timp ce Downing Street speră să profite de ceea ce văd ca fiind un ton pozitiv în urma summit-ului G7. Pentru a consolida noua ofensivă diplomatică, Johnson i-a telefonat președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, premierului olandez Mark Rutte și liderilor Maltei, Bulgariei, României și Republicii Cehe. Un purtător de cuvânt al Downing Street a declarat: „Primul ministru a vorbit cu președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, la telefon, în această seară. Au avut o conversație pozitivă și de fond, în care premierul i-a oferit date actualizate lui Jean Claude Juncker cu privire la discuțiile sale recente cu lideri din UE, inclusiv la G7.
„Primul ministru a stabilit că Marea Britanie va părăsi UE la 31 octombrie, indiferent de circumstanțe, și că dorim absolut acest lucru cu o înțelegere. Primul ministru a precizat, de asemenea, că, dacă nu se redeschide Acordul de Retragere și nu se elimină clauza ‘backstop’, nu există nicio perspectivă a acestui acord. „Primul ministru și-a reiterat angajamentul față de Acordul de la Belfast/din Vinerea Mare/ în toate părțile sale. „El a subliniat importanța asigurării păcii, prosperității și securității Irlandei de Nord și a spus că nu vom plasa niciodată infrastructură, verificări sau controale la frontieră. Cei doi lideri au remarcat că echipele lor vor continua discuțiile informale și au acceptat să rămână în legătură”.
Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a spus lui Boris Johnson că, deși UE este pe deplin pregătită pentru un scenariu fără acord, va face tot posibilul pentru a evita o astfel de situație. Conform purtătorului său de cuvânt, un scenariu fără acord va fi doar decizia Marii Britanii, nu a UE. Funcționari guvernamentali din Regatul Unit au tras un semnal de avertisment cu privire la o evoluţie iminentă, insistând asupra faptului că discuțiile purtate astăzi și săptămâna aceasta au fost doar următorul pas în proces. Totul vine în contextul în care laburiştii au fost forțaţi să renunţe la planurile de instalare a lui Jeremy Corbyn în funcția de premier temporar, pentru a ajunge la un acord transpartinic cu privire la stoparea Brexit-ului fără acord. Liderii de partid planifică întâlniri suplimentare în zilele următoare, după ce au petrecut mai mult de o oră în biroul din Camera Comunelor al lui Corbyn. Planul inițial al laburiştilor de a organiza un vot de neîncredere și de a-l instala pe Corbyn în funcția de premier interimar a trebuit lăsat deoparte, după ce liderul liberal democrat Jo Swinson a avertizat că plasarea lui Corbyn în funcția de premier ar putea împiedica parlamentarii conservatori să sprijine încercarea de a-l da jos pe Boris Johnson.
Aceștia i-au criticat pe „nerăbdătorii” liberal democraţi, înainte de a renunța la propunerea de a asigura un acord asupra legislației. Corbyn a spus: „Înaintăm propunerea legislativă săptămâna viitoare, asta are de făcut acordul din această dimineață, asta facem. Moțiunea de neîncredere va fi depusă de mine, la un moment adecvat, dar, evident, nu primul subiect de marțea viitoare, deoarece cred că este important să continuăm un proces legislativ care să îl împiedice pe primul-ministru să acționeze în sfidarea voinței Parlamentului – ceea ce a fost demonstrat printr-o majoritate enormă spunând că nu credem că această țară ar trebui să iasă din UE fără un acord. „Primul ministru trebuie să respecte Parlamentul și să înțeleagă că rolul Parlamentului este să chestioneze și să confrunte executivul”.
Liderul laburist Corbyn a scris pentru 116 parlamentari conservatori, inclusiv Theresa May și Philip Hammond, care au votat împotriva ieşirii fără un acord. S-a întâmplat în timp ce un grup de aproximativ 160 de parlamentari au semnat o „declarație” la Church House la Westminster, pe baza încercărilor separate de a opri un Brexit fără acord. Vorbind în cadrul evenimentului, cancelarul din umbră, John McDonnell, a declarat că premierul Boris Johnson amenință democrația prin faptul că nu a exclus prorogarea Parlamentului, pentru a impune un Brexit fără acord. El a adăugat: „Prim-miniștrii vin și pleacă. Dar nu cred că am văzut vreodată un prim-ministru ca acesta, care are potențialul de a amenința însăși natura democrației noastre”. Între timp, laburiştii spun că judecătorii de la Înalta Curte îl pot împiedica pe premier să forțeze un Brexit fără acord, în conformitate cu la sfatul ministrului lor din umbră, Shami Chakrabarti.(RADOR)
Știri pe scurt:
- „Regina (Marii Britanii) aprobă planul lui (Boris) Johnson de suspendare a Parlamentului”, titrează Financial Times. The Guardian consideră că „decizia va reduce dramatic timpul de care dispun legislatorii britanici pentru a adopta măsuri de evitare a unui Brexit fără acord”. De fapt, parlamentul de la Londra ar urma să fie în sesiune doar ceva mai mult de o săptămână, din 3 septembrie, precizează The Guardian. The Times apreciază că deşi nu se poate încă vorbi de o criză constituţională, situaţia creată este categoric o „criză democratică şi politică”. Şi tot The Times este de părere că „rareori este o idee bună să-i uneşti în aşa măsură pe toţi adversarii”. The Telegraph opinează că legislatorii de pe malurile Tamisei ar putea încerca să declanşeze „un vot de neîncredere în guvern înainte de 11 septembrie”, ceea ce ar putea duce la căderea cabinetului Johnson întrucât premierul nu dispune de majoritate în Parlament. Oricum, planul lui Boris Johnson „le va face neîndoielnic viaţa mult mai grea acelor legislatori care vor să oprească un Brexit fără acord”, chiar dacă el „îşi asumă totodată un uriaş pariu şi ridică remarcabil miza pentru toţi cei implicaţi”, conchide The Telegraph. Pe scurt, „un Brexit fără acord devine şi mai probabil”, după cum constată majoritatea marilor ziare străine, inclusiv Financial Times, Die Welt, La Libre Belgique sau Wall Street Journal. Iar New York Times atenţionează că potrivit economiştilor, „o astfel de ieşire va fi haotică şi va dăuna economiei, cu potenţialul de a arunca Marea Britanie într-o recesiune”.
- Si dacă Marea Britanie pare a intra într-o criză politică, în Italia sunt semne că o astfel de criză este pe cale să fie soluţionată. La Repubblica scrie că Partidul Democrat şi Mişcarea 5 Stele au ajuns la un acord pentru formarea unui guvern de coaliţie condus de premierul Giuseppe Conte „dar cu condiţia să nu fie o simplă ştafetă, ci un nou început”. Liderii celor două formaţiuni încearcă să evite astfel convocarea unor alegeri anticipate „care ar putea duce la formarea primului guvern în totalitate de extremă dreapta din Europa”, notează The Guardian.
- Despre România, Le Figaro relatează că „deputaţii au îngropat un proiect de amnistie controversat” de care ar fi beneficiat în special zeci de oameni politici. Votul parlamentarilor de la Bucureşti „a avut loc la trei luni după referendumul în cadrul căruia românii s-au pronunţat masiv împotriva oricărei reforme judiciare care viza graţierea persoanelor condamnate pentru fapte de corupţie”, precizează cotidianul francez şi adaugă că „rezultatul referendumului a fost considerat o dezaprobare a social-democraţilor care de la revenirea la putere în 2016 au impus adoptarea unei reforme controversate a sistemului judiciar”. Iar Al Jazeera apreciază că „guvernul României atârnă de un fir de păr după retragerea partenerului de coaliţie” ALDE şi în contextul în care şi alte formaţiuni politice afirmă că vor plecarea executivului PSD. „Guvernul are nevoie de o nouă confirmare în Parlament şi îndemn la declanşarea acestui proces”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, citat de AFP. Şeful statului a asigurat că, „dacă noua configuraţie de guvernare nu va fi aprobată, există soluţii corecte, democratice şi constituţionale pentru ca România să nu alunece într-o criză profundă”, reţine AFP.
- O altă temă care se menţine în atenţia ziarelor străine este reprezentată de incendiile care mistuie pădurea amazoniană. Le Soir informează că după ce iniţial refuzase să primească ajutorul internaţional pentru a combate incendiile de pădure, preşedintele Braziliei a anunţat că acceptă asistenţa financiară oferită la recenta reuniune a Grupului celor mai industrializate ţări din lume, G-7. Le Figaro atenţionează însă că şi Bolivia este marcată de incendii de pădure devastatoare, nu mai puţin însemnate decât cele mai intens mediatizate din Brazilia şi având drept cauză „încurajarea despăduririi în profitul exploatării agricole”. Cu incendii de pădure extinse se confruntă şi Africa Centrală, unde se află a doua pădure tropicală ca întindere din lume, după cea amazoniană, dar acestea ar fi provocate în principal de secetă şi de schimbările climatice, relatează New York Times. Iar Washington Post notează că preşedintele Trump ar dori ca pădurea tropicală Tongass din Alaska – una din pădurile virgine cele mai întinse din zona temperată -, care actualmente este protejată prin lege, să poată fi din nou supusă unor acţiuni de defrişare, în special în scopul de a face loc unor proiecte energetice şi de minerit. De ce este atât de preocupantă problema distrugerii unor astfel de zone forestiere? – încearcă să ne lămurească Le Monde: „Distrugerea pădurilor, cu atât mai mult a pădurilor primordiale precum cea din Amazonia, privează planeta de vegetaţia capabilă de a absorbi carbonul”. Iar „prin limitarea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă, aceste aşa-numite ‘rezervoare de carbon’ sunt cruciale pentru lupta împotriva încălzirii climatice”, punctează Le Monde.(RADOR)
