Discuția a pornit de la un proiect banal de care este nevoie, fie că ne place, fie că nu, care a și fost ulterior adoptat de Guvern, anume creșterea numărului de asiatici care să muncească în România cu încă 10.000, având în vedere criza de pe piața forței de munca.
Foarte pe scurt declarațiile pro ale patronatelor:
- Românii pleacă în continuare, din varii considerente, dar noi avem nevoie să acoperim
- Au plecat cei mai buni români
- România a peirdut aproape 300.000 de ingineri și tehnicieni. I-am pierdut din niște politici prost înțelese
- Lipsesc foarte mulți, iar cei care sunt disponibili, ori nu vor să muncească, ori nu sunt capabili de performanța de care avem nevoie
- Nu au mai rămas cei calificați
- În provincie nu vor, pur și simplu, să muncească, pentru că sunt ajutoare sociale, că au pierdut contactul cu realitatea.
- Interesul țării este să aducă muncă de afară cât mai multă, dacă vrem autostrăzi, anumite clădiri. Nu înțeleg ce vorbim.
- Ce apără sindicatele aici? Ceva ce nu există?
Foarte pe scurt declarațiile, mare parte contra, din partea sindicală:
- Patronii să declare la ANOFM locurile de muncă disponibile pentru a vedea realitatea cu care ne confruntăm
- Românii lucrează în funcție de cum îi plătiți și nu cred că puteți să spuneți că dacă puneți omul la treabă nu muncește
- Cei pe care îi aduceți din afară: 1. nu au posibilitatea și nu au voie să se asocieze. 2. Îi țineți ca slugile pe plantație.
- Mulți români nu sunt înregistrați la șomaj. Stau pe acasă și trăiesc din ajutor social și din altele
- Noi am rămas cu un aparat (de stat n.r.) la 22 milioane, când 10 milioane nu mai sunt pe teritoriul României. Acum aducem turci, tătari să ne facem probleme cu ei.
- România fără forță de muncă românească? Asta vor patronii români? Vor să fie patroni români și forță de muncă străină?
- Noi ar trebui să reducem costurile cu forța de muncă și, pe partea cealaltă, reducerea costurilor la energie, gaze și petrol
- Faptul că anumite companii există și își desfășoară activitatea este atributul actualei forțe de muncă, ăleia din țară și ăleia din străinătate.
Dezbaterea a pornit de la patronate care consideau că o crestere a contingentului cu 20.000 nu e de ajuns, fiind nevoie de o cifră mai mare.
Membru CES din partea patronală: Eu consider că propunerea dvs. (de creștere a contingentului n.r.) este cu mult sub ceea ce are nevoie sectoarele de activitate pentru a continua să absoarbă din afara spațiului comunitar. Românii pleacă în continuare, din varii considerente, dar noi avem nevoie să acoperim.
Intervine un membru din partea sindicală: Ministerul Muncii lucrează cu datele pe care le are de la instituțiile publice. Colegu, dacă vrem să creștem contingentul, haideți să declarăm locurile de muncă la ANOFM, ca să avem o imagine mult mai corectă și coerentă cu privire la deficitul de personal. Dacă nu declarăm locurile de muncă așa cum se întâmplă în mare parte în zona patronală, avem contingent de 10.000. Dacă cerem, trebuie să și oferim. Haideți să oferim pieței muncii sau instituțiilor publice realitățile cu care ne confruntăm.
Alt sindicalist, pe un ton ridicat: Eu propun să dăm un aviz negativ pentru că punctul de vedere al patronatului care a spus că cei pe care îi aducem de afară lucrează mai bine decât cei din România. Eu vă spun că lucrează în funcție de cum îi plătiți și nu cred că puteți să spuneți că dacă puneți omul la treabă nu muncește. Altel, nu îl angajezi. Eu așa știu. Nu poți să spui că aduci oameni din Thailanda că lucrează mai bine ca românu, dacă pe român nu-l pui la treabă. Din cauză că pe cei pe care îi aduceți din afară: 1. nu au posibilitatea și nu au voie să se asocieze. 2. Îi țineți ca slugile pe plantație. Nu pot să miște, că a doua zi îi spui să plece acasă, îl trimiți înapoi la agenția care l-a adus în România. De ce nu vreți să înțelegeți acest lucru? Spunem că avem șomaj mic, mulți români nu sunt înregistrați la șomaj. Stau pe acasă și trăiesc din ajutor social și din altele. Asta din cauză că atunci când se duce la muncă îi dai 1.400 lei și nu îi ajunge nici măcar lui ca să facă naveta și să mănânce, dar să mai crească și doi copii.
Alt membru de la patronate: Guvernul nu are o strategie în acest domeniu. Noi nu am realizat ce trebuie, de ce trebuie. Sunt țări care aduc forță de uncă de afară de 40-50 de ani, vedeți Germania, pentru că au sesizat că au nevoie. (…) România a peirdut aproape 300.000 de ingineri și tehnicieni. I-am pierdut din niște politici prost înțelese, din cauză că au venit firme (străine n.r.) aici și din 3000 de oameni, au lăsat 2.000 în România, i-au luat pe cei mai buni cu ei. Dacă cineva își închipuie că noi chiar vrem să lucrăm cu vietnamezi, vrem să-i plătim mai mult numai pentru că avem necaz pe rudele noastre pe români, se înșeală. Este un fapt, lipsesc foarte mulți, iar cei care sunt disponibili, ori nu vor să muncească, ori nu sunt capabili de performanța de care avem nevoie. Noi nu am venit acum de pe Marte aici și nu am găsit forță de muncă. Orice se poate face și în România, ce se face pe pământ cu oameni, nu pe lună cu marțieni. Trebuie să fie oameni care să vrea să muncească și să aibă calificarea. Nu au mai rămas cei calificați. Interesul țării este să aducă muncă de afară cât mai multă, dacă vrem autostrăzi, anumite clădiri. Nu înțeleg ce vorbim. Ce apără sindicatele aici? Ceva ce nu există?
El a continuat spunând că nu este adevărat că muncitorilor români nu li se plătește transportul, că nu au condiții bune de muncă.
„Nu vor, pur și simplu, în provincie, cum ai ieșit din București, nu vor să muncească, pentru că sunt ajutoare sociale, că au pierdut contactul cu realitatea. Nu este o prostie a patronatelor ceea ce se spune. Haideți să nu ne mai certăm între noi pe chestia asta”.
Iacob Baciu, președintele CES, care vine din partea sindicală: Este o etichetă pe care ați pus-o dvs. că toți că Românii nu vor să muncească. Dacă nu vor să muncească e problema lor și e treaba lor. (…) Nu poți să pui etichetă lu’ ăla, lu’ ălalaltă, că nu muncește.
(certuri pe tema asta)
Iacob Baciu a intervenit din nou: Au plecat peste 10 milioane de oameni din România. De ce? De bine de rău, nu asta mă interesează, nu asta e. Întrebarea e alta: Toate instituțiile statului care sunt finanțate de la patronate și sindicate și-au redus personalul? Nu! Noi am rămas cu un aparat (de stat n.r.) la 22 milioane când 10 milioane nu mai sunt pe teritoriul României. Acum aducem turci, tătari să ne facem probleme cu ei. O să vadă ce probleme vor avea peste câțiva ani cu cei care vin aici. Nu asta e important. Noi ar trebui să reducem costurile cu forța de muncă și, pe partea cealaltă, reducerea costurilor la energie, gaze și petrol. Să nu credeți că noi partea sindicală nu le vedem și nu le simțim. Nu cred că vreunul de la sindicat dorește ca unul de la patronat să dea faliment. Nu, e greșit.
Alt sindicalist: România fără forță de muncă românească? Asta vor patronii români? Vor să fie patroni români și forță de muncă străină?
Membru de la patronate: La mine, venitul mediu, din păcate nu poate fi și salariul, din cauza costurilor, venitul mediu pe transporturi, astăzi este între 3.500 – 4000 lei, fără să iau în calcul diurnă și alte chestiuni. Pe vietnamez nu o să-l plătesc niciodată cu banii ăștia. Ceea ce poate să facă un șofer român, nu poate să facă un vietnamez, poate doar după 5 ani. Toată vocea asta asupra noastră nu ia în calcul un lucru, îmi pare rău că nu am posibilitatea să fac un sindicat al angajaților de la Kaufland, Lidl și mai știu eu ce. Atunci poate am discuta altfel, da? Același angajat de la Kaufland în Germania are de 7-8 ori salariul pe care îl ia ăla din România. Știți care e paguba? Kaufland îmi plătește mie transportul la jumătate decât în Uniunea Europeană. Cu asta trebuie să ne gândim. Să facem echipă, să nu ne dăm la gioale aici pe un subiect de genul acesta.
Sindicalist: România arată așa în acest moment pentru că modelul economic s-a bazat forță de muncă prost plătită, ieftină și bine calificat. O forță de muncă de care, nu numai patronatele, poate și Guvernele, și-au bătut joc. De-asta au plecat. Mă rog, s-a simțit nemulțumită. Faptul că anumite companii există și își desfășoară activitatea este atributul actualei forțe de muncă, ăleia din țară și ăleia din străinătate. Acum a venit momentul, vrem nu vrem, ca și antreprenoriatul să vină să ofere ceva.
Discuțiile au continuat până a luat cuvântul un sindicalist ceva mai în vârstă, care a venit cu următoarea întrebare:
– Bonele thailandeze intră în acest contingent?
I s-a dat de înțeles, de către un oficial al Ministerului Muncii, că există posibilitatea de aducere a unor astfel de bone.
Străinii care ar putea fi încadraţi în muncă sau detaşați în România la un singur angajator, urmare suplimentării pentru anul 2019 a contingentului de lucrători nou – admişi pe piaţa forţei de muncă din România, ar reprezenta aproximativ 0,46 din numărul persoanelor salariate, care, în primul trimestru al anului 2019, era de 6,48 milioane, conform INS.
De asemenea pentru lucrătorii permanenţi sau asimilaţi lucrătorilor permanenţi, angajatorii vor plăti taxele, impozitele şi alte contribuţii prevăzute de legislaţia română în vigoare.
