Connect with us

Evenimente

“Omul care l-a permit pe biciul Securității din închisoarea Aiud pleacă din Grupul (de reflecție) de Dialog Social?”

Publicat

pe

Ceeeeeee? Liiceanu a demisionat din Grupul de Dialog Social? Omul care l-a permit pe biciul Securității din închisoarea Aiud pleacă din Grupul (de reflecție) de Dialog Social? Aflu că Liiceanu s-a luat cu GDS-ul de la niște chestii juridice. Într-o bârfă care seamană cu turnătoriile la securitate ale lui Isărescu de dinainte de 1989 desfășurată pe 11 pagini, Liiceanu acuză competența unui ,,Neo-Păturică” ,,care explică cu competența lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistrați sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ținut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigența de legalitate a Grupului”. Domnu’ Liiceanu, iar ați fost îb birou la Valeriu Stoica? Cum care Liiceanu? Cum care Valeriu Stoica? Acest Liiceanu, despre care îmi permiteam în urmă cu aproape 2 ani să îl descifrez drept ,,caz”, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:

In urma cu aproximativ o luna ma roaga cineva sa intru pe blogul lui Marian Nazat sa citesc cea mai recenta postare si sa ii spun ce parere am.

Articolul se numea ,,Iarasi despre lichele”

L-am citit cu sufletul la gura, nu numai pentru ca reprezenta un capitol scris dar neinclus în excelenta carte ,,Mai sunt judecatori la Berlin” a fostului Presedinte ASF Dan Radu Rușanu. Ci pentru ca in primul rand,  în calitate de purtător de cuvânt al ASF, am trait ,,la fața locului” abuzurile la care a fost supus Dan Radu Rușanu. Iar in al doilea rand pentru că este un capitol excelent scris: chiar de la început vine cu o dezvăluire senzațională:

,,Pe la începutul anului 2000, m-a sunat Valeriu Stoica, pe atunci ministru de stat si ministrul justitiei, și m-a rugat să-l primesc pe maestrul Gabriel Liiceanu, care avea o mică problemă, și să încerc să-l ajut în rezolvarea ei.” – scrie Dan Radu Rușanu în capitolul conceput dar neinclus in carte.

Pentru mine asta este dezvăluirea: Ministrul de stat și Ministrul Justiției al epocii – Valeriu Stoica, obișnuia să intervină la terți și să își folosească influența.

Dacă o făcea cu sau fara avantaje personale, rămâne de documentat. Însă în urma acestei dezvăluiri îmi pun legitim întrebarea: este posibil ca fostul Ministru al Justiției, Valeriu Stoica să își fi traficat influența și în calitate de ministru al justiției nu doar ca șef de partid? Să își fi folosit influența și la nivel de judecători/procurori/etc? Și răspunsul pe care mi-l dau deocamdată nedocumentat este că dacă a intervenit, ca ministru al justiției și șef PNL în cazuri precum Liiceanu, nu ar fi avut nicio jenă să o facă și în alte părți. Nici atunci, nici acum. Rămâne de documentat.

Un scurt intermezzo:

Vă reamintesc că genul asta de prezumtive intervenții, perfect actual și în anul de grație 2017 din perspectiva intervențiilor prin avocați, este documentat în arhiva SIPA, cea care e pe cale să fie desecretizată. 

Unghiul meu de vedere referitor la  desecretizarea arhivei SIPA a fost că  în primul rând nu ar fi  o lovitură pentru terminatiile corupte ale sistemului care imbraca haina de judecator, dar mai ales pentru mafia instituțională formată din avocați și grefieri care trasează culoarul către complete corupte falsificand repartizarea aleatorie și care, prin legături oculte sau legate de fosta Securitate, reușesc astfel să dirijeze dosare la acei judecători corupți.

In aceasta interpretare este oportun sa va reamintesc faptul ca unul dintre cei mai vocali avocați foarte improbabil sa nu fie prezenți în arhiva SIPA, vocal împotriva desecretizării, a fost Valeriu Stoica. Un altul a fost Klaus Iohannis, probabil sfătuit de aparatorul său în dosarul cu escrocheriile de case, întrucât cunoștințele lui Iohannis despre științe juridice sunt nule, așa cum am scris aici:

,,Arhiva SIPA o pata pe obrazul justitiei romane!”. Cu semn de exclamare, Tudorel Toader face azi inca un pas istoric în desecretizarea arhivei SIPA.

Faptul că intervențiile prin avocați cu intrare la ofițeri SRI, polițiști judiciari, procurori și chiar judecători sunt actuale, îmi este certificat cu grad ridicat de certitudine chiar azi, prin ancheta penală a DIICOT în cazul Mihai Lucan  și prin însemnările medicului din jurnalul său:

,,Trebuie să găsesc un avocat din Bucureşti, unul care să strângă poliţişti, procurori, judecatori, oameni puternici în jurul meu. Să fie scutul meu. Să afle tot. Să ştie tot. Să fie câini loiali cu colţi ascuţiţi. Să nu mă zgârcesc. Trebuie să aflu cine e acest băiat (procurorul de caz). Ştie prea multe despre mine. Să nu uit să întreb ce hram poartă şeful lui (Horodniceanu). Să nu uit să caut în registre, să văd cine a trecut pe la mine, cine îmi e dator. Vrei să prinzi peşte, fă-te cârlig”,

Probabil că Lucan a găsit un astfel de avocat, și probabil că avocatul pe care l-a găsit s-a pronunțat și el împotriva desecretizării arhivei SIPA, care documentează exact ceea ce căuta Lucan.

Dar însemnările lui Lucan demonstrează pentru prima oară în Romania, în scris, indiferent de pragul pentru abuzul în serviciu, adevarata definiție a corupției – cea  dată de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, prin subsecretarul de stat Sarah Sewall: ,,Corupția este lipiciul care tine impreuna multe regimuri autoritare, care denatureaza caracterul celor care conduc in sensul de a favoriza sau a crea oportunitati de e expune ,,mizeria” amicilor de lunga durata, daca se dovedesc neloaiali.”

Omul de afaceri Mihai Lucan, până la ancheta DIICOT protejat în mod ferm și necondiționat (oare cum de SRI-ul nu a reușit să identifice și documenteze înaintea DIICOT problema reală a transplanturilor?), demonstrează cuvânt cu cuvânt aplicabilitatea definiției asupra corupției din România: enedmică, generalizată, care afectează și include justiția. Închiderea ochilor instituțiilor statului probabil pentru mai mulți cineva de acolo sunt reliefate plastic de Lucan ,,au trecut pe la mine, îmi sunt datori”, etc.

,,Mai sunt judecatori în Berlin”. Capitolul nepublicat.

Spuneam că l-am citit pe nerăsuflate și am și răspuns celui care m-a rugat să citesc postarea lui Marian Nazat. Am răspuns cam așa:

,,M-a oprit recent un telespectator pe stradă, la un moment dat și mi-a dat un citat: ,,m-am săturat de lichele, mi-e dor de o canalie”, apropos de caracterele celor care fac politica economica acum. Am citit tot, scris excelent, avea dreptate domnul Nazat că trebuia inclus în cartea domnului Rușanu, dar e bună publicarea episodului chiar și acum. Doar titlul l-aș fi modificat: ,,Despre lichele și canalii” în loc de ,,Iarăși despre lichele”. Capitolul arată că domnul Liiceanu, adept al pieței libere, a iubit încă din 2000 capitalismul de privilegii. Iar frustrarea manifestata de dansul public față de Patriciu, s-o fi manifestat doar pentru că nu l-a pus și pe el pe ștatele de plată – ceea ce s-o fi întâmplat ulterior din moment ce domnul Liiceanu nu a mai vorbit niciodată public despre re-eșalonarea cea nouă (față de episodul povestit în capitol), respectiv eșalonarea din 2004 – când Patriciu a dat cu adevărat tunul de 600 de milioane de dolari prin împrumutul obligator niciodată rambursat. Nu exclud ca împăcarea să se fi făcut tot prin Valeriu Stoica – interese comune legate de Petromidia. Altfel opinez că este un articol extrem de interesant despre cât de ușor se transformă o persoană din lichea în canalie”.

Am avut în vedere în formularea raspunsului definitia lichelei = om fără caracter și definiția canaliei = persoana care savarseste o fapta josnica. Tranzitia de la lichea la canalie am facut-o tot din capitolul publicat de domnul Nazat, respectiv prin istorisirea non-răspunsului la întrebarea adresata de Dan Radu Rusanu lui Liiceanu ,,Dar dumneavoastră, excelență, când vi s-a aprobat eșalonarea pentru Humanitas, în urmă cu doi ani, cum….?”

Dublul standard, în opinia mea, definește o persoană fără caracter: ,,dacă nu vă plac principiile mele, am și altele”.

Faptul că Humanitas nu a plătit dările, ,,pentru o perioadă de 4-5 ani”, așa cum istorisește capitolul, în opinia mea, reprezintă o faptă josnică, egală cu a lui Patriciu, de dimensiuni diferite, faptă despre care Liiceanu îl muștruluia pe Patriciu: ,,Nu mi se pare nici legal și nici moral ca să lipsiți bugetul României de asemenea sume importante, care ar fi fost benefice tuturor contribuabililor. Nu cred că asemenea facilități s-au putut obține printr-o simplă cerere la Ministerul Finanțelor, fără a se evita anumite intervenții. Chiar dacă facilitățile acordate sunt legale, cum susțineți dumneavoastră, nu cred că sunt și morale.”. 

Cu toate acestea nu am suficiente argumente să îl denumesc pe domnul Liiceanu lichea, canalie, erudit sau intelectual, lăsând asta la aprecierea cititorilor săi. Printre care nu mă număr. Ceea ce nu mă feresc însă să folosesc este următoarea afirmație:

Domnul Liiceanu este un mare mincinos și prin urmare farsor (persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate, prin minciuni, înșelătorie). Iată de ce.

Nu m-am întâlnit prea des cu domnul Liiceanu. Dacă nu greșesc, o dată în studioul lui Radu Moraru de la B1TV (în ziua lansării leului greu, prin 2005) și o dată pe holurile Realității TV.

Nici nu am discutat cu altcineva despre domnul Liiceanu, decât în două ocazii, și atunci oarecum sumar. Odată prin 2007, când, având-o invitat în emisiunea The Money Show pe doamna Marie-Rose Mociorniță, după emisiune, văzându-l pe un ecran pe domnul Liiceanu, m-a întrebat oarecum misterios: ,,Ce părere aveți domnul Soviani despre domnul Liiceanu”, lasandu-mi impresia ca domnia sa nu ar avea o parere grozavă.

I-am raspuns ca nu am nicio parare, nu am citit nimic din ceea ce a scris.

A doua oara s-a intamplat sa vorbesc despre domnul Liiceanu anul treccut la ski, cu un fost coleg de liceu, Emil, eu marturisindu-i ca e intersant cum sunt foarte vocali in apararea statului de drept persoane care au reusit sa treaca inainte de 1989 granitele Romaniei securiste si comuniste, fumand, pe sub Dunare. Atat.

O a treia discuție despre domnul Liiceanu am avut-o în schimb în cursul anului 2014, cand eram purtator de cuvant al ASF. Domnul Liiceanu a scris atunci un articol care mi s-a parut dubios la adresa lui Daniel Daianu (cita extrem de multe date exacte pentru o persoana a carei ocupatie cotidiana nu era sa intre pe site-ul ASF, pe cel al Autoritatii de Supraveghere Financiara din Germania sau in rapoartele anuale pe ultimii 3 ani ale CSA/CNVM/CSSP).

Daniel Dăianu era la acel moment prim-vicepresedinte al Consiliului ASF, iar articolul domnului Liiceanu se numea: ,,Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisa catre Daniel Daianu”.

Dacă domnul Liiceanu și-a propus ca articolul său să îl usture rău tocmai în fund pe domnul Dăianu, o senzatie despre care am convingerea ca actualul membru al Consiliului de Administrație BNR  a mai cunoscut-o cel putin dupa pierderea financiară de 200.000 de Euro a dumisale în urma plăsarii ,,economiilor”, spre fructificare, la Cristian Sima, pot afirma că domul Liiceanu a reușit asta: o usturime profundă.

După publicarea articolului, domnul Dăianu m-a întrebat: ,,Radu, de ce crezi că a scris Liiceanu asta?”. I-am răspuns sincer, exact ceea ce credeam: ,,Fie acționează precum facțiunea din SRI care a orchestrat scurgerea salariilor din ASF, cu scopul de a crea un scandal pentru demiterea lui Rușanu pentru că a avut curajul să facă ceea ce trebuia, ca supraveghetor, vis-a-vis de Astra, fie preia discursul care i s-a dat lui Traian Băsescu pentru care ASF este ,,o cloaca”, Adamescu este ,,domnul” iar întreaga conducere a ASF trebuie demisă după ce a pus Astra Asigurari in administrare speciala, fie poate a folosit prilejul sa va plateasca o polita. Ceea ce mi se pare nenatural este cat de riguros a studiat domnul Liiceanu rapoarte financiare, nestiind ca intra in preocuparile sale cotidiene  ,,data mining-ul”. Ma astept ca sa urmeze articole scrise de Liiceanu sau de altii in care sa se spuna ca, prin banii de la ASF, ati reusit sa recuperati gaura financiara pe care v-ati produs-o investind prin Sima. Oricum, va recomand, ca pozitie publica, in cazul in care doriti sa vorbiti altfel decat prin purtatorul de cuvant – ceea ce nu va sfatuiesc, sa demonstrati riguros faptul ca ati meritat acei bani, aratand care este de fapt suma exacta neta (in decembrie domnul Daianu incasase un salariu plus doua prime anuale, conform contractului de mandat) si ce face concret prim-vicepresedintele ASF’‘.

Domnul Daianu nu a mai aratat niciodata public ce face concret prim-vicepresedintele ASF, ba mai mult, după venirea lui Mișu Negrițoiu a și părăsit ASF ajungand la BNR subalternul lui Liviu Voinea. In schimb, dupa articolul domnului Liiceanu, domnul Daianu a returnat primele, dand astfel o anumita valoare interceptarii convorbirii Laurei Chitoiu care spunea cuiva ca ,,Daianu este cu caprele in avion”.

I-am spus ulterior domnului Daianu ca returnarea primelor creaza in perceptia publica senzatia ca are constiinta ca a incasat bani nemeritati si l-am intrebat de ce nu a ales sa arate concret publicului care este suma exacta, sa arate ca respectivele prime au fost desfintate incepand cu anul 2014 de Consiliul ASF (ulterior fiind reintroduse de Misu Negritoiu, succesorul lui Dan Radu Rusanu la sefia ASF) si sa arate ca in anul 2013, fata de bugetele institutiilor comasate in ASF, executia bugetara arata o economie de 15%. Chiar si cu prime. Economie care va fi mai mare in anul 2014 cand primele au fost desfintate, in timp ce ASF a facut exact ceea ce trebuie sa faca o autoritate de supraveghere in cazul Astra, atunci cand indicatorii de solvabiliatate si lichiditate devind subunitari.

Domnul Daianu nu mi-a raspuns, si atunci mi-a incoltit un gand: cum naiba se face ca domnul Daianu, prin returnarea primelor, a actionat fix in sensul dorit de catre cei care au generat oprobiul public al ASF prin publicarea unor venituri exceptionale ca fiind salarii, chiar si acelea distorsionate?

Gandul mi-a majorat mirarea traita cam in acelasi timp, cand, dupa ce am transmis un comunicat validat de catre ASF, prin care aratam ca nivelul salariilor si veniturilor din ASF era cunoscut de SRI, de Traian Basescu si de Victor Ponta și conform legii, inferior veniturilor din BNR (deci aceștia mințeau când spuneam că ASF ,,eludează legea”), domnul Daianu l-a pus pe un baiat (devenit ulterior șefuleț in ASF),  sa ma sune la 1 noaptea sa retrag comunicatul. Parcă domnul Dăianu devenise Gabriel Liiceanu.

I-am spus baiatului sa ii transmita domnului Daianu ca acel comunicat a fost validat de catre ASF, ca este suta la suta real, si ca retragerea comunicatului ar crea in constiinta publica faptul ca ASF ar fi gresit in cazul ASTRA – ceea ce este total fals. Prin urmare, eu nu retrag niciun comunicat, nu are decat sa iasa dansul pe la hotnews.ro unde iese si domnul Liiceanu, si sa il retraga in nume personal. Este drept ca acel comunicat, cu fapte suta la suta reale si documentate, a pus pe pauza presiunea publica asupra ASF, pentru doua zile.

Nu aș fi menționat acest episod cu usturimea fizica provocata de articolului domnului Liiceanu la adresa domnului Daianu, nici macar in cartea in doua volume pe care o voi scrie privind experienta mea de purtator de cuvant al ASF, intrerupta intempestiv de Misu Negritoiu, dar mai ales istoria juridica de dupa contractul cu ASF, privind relationarea dintre cei care il protejeaza pe Misu Negritoiu, prin cine si cum, chiar dupa revocarea de catre Parlament, daca recent domnul Liiceanu nu ar fi publicat o reactie cu fenta la adresa capitolului din cartea ,,Mai sunt judecatori la Berlin” publicat in cele din urma de Marian Nazat.

Neavand curajul si nici argumentele sa combata dezvaluirile domnului Rusanu, Gabriel Liiceanu se dezlantuie pe TVR1,  pe Ionut Cristache, realizatorul emisiunii Romania9 de la TVR1, în opinia mea cel mai mai echilibrat talk-show de pe piața media din prezent, motiv pentru care particip ocazional la dezbaterile pe teme economice prilejuite de emisiune. Dezlantuirea lui Gabriel Liiceanu o gasiti, preluata ca si articolul despre Daniel Daianu, pe hotnews.ro

In contextul dezvaluirilor lui Dan Radu Rusanu, caracterul domnului Liiceanu este mai usor de apreciat de catre public și dezvăluie că domnul Gabriel Liiceanu este un mare mincinos.

Domnul Liiceanu nu a avut curajul sa conteste istorisirea documentata de domnul Radu Rusanu, care pe scurt, in opinia mea, arata ca domnul Liiceanu este, pe langa erudit si intelecutal, un biet capitalist de privilegii, are duble standarde și oricând ar renunța la morală și legalitate pentru propriile privilegii, folosindu-l pe ministrul justitiei (!!!) Valeriu Stoica astfel încât să influențeze decizii economice în propriul interes.

Scrisoarea deschisa la care am facut referire catre domnul Daniel Daianu publicata de domnul Gabriel Liiceanu incepe asa: ,,Stimate domnule Daniel Daianu, vă scriu dumneavoastră pentru că sunteți singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care îl cunosc.”.

Și aici vine dezvăluirea numărul 2 din capitolul lui Dan Radu Rușanu, avand in vedere ca la acel moment domnul Rusanu nu era numai membru al Consiliului ASF dar chiar Președinte al Consiliului ASF.

Maestre Liiceanu, în primul rând  nu înțeleg de ce domnul Dăianu care este întruparea unei ,,fiare a lăcomiei” mai beneficia de stima dumneavoastră.

Probabil era o persiflare, o litotă, la adresa domnului Dăianu, așa cum ați folosit documentându-vă altfel decât prin documentele care v-au fost puse la dispoziție pentru a scrie articolul despre Dăianu, respectiv numindu-l pe Ionuț Cristache – Ionuț Costache.

În principal, dezvăluirile lui Dan Radu Rușanu arată că Daniel Dăianu nu era singurul membru al Consiliului ASF pe care îl cunoșteați. Pe domnul Rușanu îl cunoșteați bine, dar probabil că episodul în care v-a fost respins creditul la Eximbank, v-a făcut să vi-l scoateți din memorie. Ați fost sau nu mincinos când ați afirmat în scris în 19 februarie 2014 că nu îl cunoașteți din Consiliul ASF decât pe Daniel Dăianu?

În al doilea rând, vă întreb, a fost ideea dumneavoastră să vituperați la adresa lui Ionuț Cristache sau v-a sugerat-o cineva? V-a sugerat-o Valeriu Stoica cumva sau cineva din SRI?

Ionuț Cristache  a realizat o veritabilă lovitură jurnalistică aducându-l în studio pe Dan Radu Rușanu, a cărui arestare abuzivă, cusuță cu ață albă, demonstrează ferm, în opinia mea, unde și prin cine putea să lucreze protecția oferită beneficiarilor reali ai sumelor furate de la Astra Asigurări, protecție care a inclus arestarea abuzivă lui Dan Radu Rușanu și înlocuirea lui cu Mișu Negrițoiu.

Și încă ceva maestre Liiceanu, un lucru pe care nu îl cunoașteți:

După episodul arestarii lui Dan Radu Rusanu și fortarea demisiei sale, respectiv dupa substituirea lui Dan Radu Rușanu cu Mișu Negrițoiu, prima întrebare, în prima zi, a lui Mișu Negrițoiu ca Președinte ASF, către mine, ca purtător de cuvânt al ASF, a fost: ,,De ce i-ai luat apărarea lui Rușanu?”.

I-am răspuns: pentru că datoria mea ca purtător de cuvânt al ASF este să limitez efectele reputaționale la adresa Președintelui Consiliului ASF și că în opinia mea (confirmată ulterior de două instanțe), Dan Radu Rușanu este complet nevinovat.

Am adăugat că, în calitate de purtător de cuvânt al ASF, și dacă domnia sa, Mișu Negrițoiu ar fi arestat este obligația mea să îi iau apărarea. Mișu Negrițoiu a părut buimac de răspunsul meu și a continuat: ,,Trebuie să îți schimbi mesajul față de societatea ASTRA și față de domnul Adamescu”.

I-am răspuns: nu am ce mesaj să îmi schimb atâta timp cât mesajul transmis prin mine, ca purtător de cuvânt, nu este ale meu ci al Consiliului ASF, iar indicatorii de lichiditate și solvabilitate sunt subunitari.

E drept că domnul Negrițoiu, abia după ce DNA a analizat datele oferite de ASF și l-a reținut pe Admescu, și-a schimbat dânsul mesajul. Apropos, domnule Liiceanu nu v-am auzit niciodată vorbind despre ,,fiara lăcomiei” la adresa funcționărașului Mișu Negrițoiu, cel care, în plin proces de revocare pentru mișcările de stradă pe care le-a provocat prin criza RCA, își vota prime de întrerupere a mandatului înainte de termen. Niciodată. Tot niciodată nu v-am auzit să îl gratulați în vreun fel legat de lăcomie pe Mugur Isărescu, cunoscut și ca Manole, pentru faptul că și-a tras prima de pensionare peste 100.000 de Euro fără să părăsească niciodată BNR. Desigur, dezvăluirea mult ulterioară a salariilor reale din BNR ar fi dovedit că Mugur Isărescu a mințit în timpul scandalului ASF, prin intermediul lui Adrian Vasilescu, când spunea, în premieră, că Isărescu ar avea doar vreo 10.000 de Euro pe lună. Poate 12.000.

După cum niciodată nu am văzut un follow-up la scrisoarea către Daianu, salariile mari din ASF devenind și mai mari dupa venirea lui Negritoiu. Nu v-am auzit niciodată domnule Liiceanu să îl fi întrebat public pe domnul Negrițoiu, de ce Consiliul ASF nu a aprobat propunerea lui Dan Radu Rușanu, de înjumătățire a salariilor membrilor executivi ai Consiliului ASF. Niciodată.

Ceea ce îmi pune un semn de întrebare mare referitor la faptul că singurul interes al dumneavoastră pentru ASF a fost în momentul în care, în opinia mea, un grup de derbedei a acționat în sensul arestării lui Dan Radu Rușanu, pentru ca beneficiarii reali ai fraudelor de la ASTRA (nu e doar Adamescu), să fie protejați. Același grup care l-a adus pe Mișu Negrițoiu la ASF.

Și încă ceva domnule Liiceanu, ceea ce nici asta nu știi. Negrițoiu mi-a spus în acea primă întâlnire din mai 2014, că ,,eu știam de mult care sunt salariile de la ASF, înainte să fie publicate de hotnews”. Deci am avut dreptate că și SRI-ul știa, dacă informațiile ajunseseră și la Mișu Negrițoiu?

Cum ar fi putut să ajungă informațiile despre salarii la Mișu Negrițoiu dacă mai întâi nu ar fi fost cunoscute de SRI?

Cum de nu te-ai întrebat niciodată domnule Liiceanu de ce Mișu Negrițoiu apare pe interceptări, când încă șef onorific al ING (după demiterea produsă ulterior obligării ING Bank BV la plata celei mai mari amenzi financiare a epocii, inclusiv pentru operațiuni produse prin ING Bank Romania, care au încălcat embargoul impus de SUA  Iranului), de ce se se interesa Mișu Negrițoiu despre situația Euroins și cum a supravegheat Mișu Negrițoiu Euroins pe perioada mandatului său?

Răspunsurile mi le dau singur:

  1. a) pentru că pe dumneavoastră, domnule Liiceanu, nu v-a interesat ASF decât atunci când anumite grupări de derbedei erau interesate de răsturnarea lui Rușanu, fostul Președinte al ASF făcand intru-totul ceea ce legea îi impunea să facă în cazul Astra Asigurări și ceea ce predecesorii săi nu au făcut, ci dimpotrivă, par să fi protejat.
  2. b) pentru că pentru dumneavoastră, domnuleLiiceanu, intervențiile la factori politici pentru avantaje personale, nu sunt străine.
  3. c) pentru că dumneavoastră, domnule Liiceanu, nu aveți nicio jenă în a minți că nu îl cunoașteți pe Rușanu. Desigur, o tehnică contra-informativă pe care mă îndoiesc că ați învățat-o la Humanitas sau traducandu-l pe Heidegger. Oricum, negand cunoasterea lui Rusanu si in lumina episodului povestit ca ati incercat ca Valeriu Stoica sa va puna o pila la Rusanu, pila care nu a functionat, pentru mine, v-ati transformat într-un mare minicinos.
  4. d) pentru că dumneavoastră domnule Liiceanu, vituperați la adresa lui Dragnea, dar sunteți un produs al acesluiași sistem. Predecesorul lui Dragnea, Victor Ponta, l-a numit pe Liviu Voinea viceguvernator BNR (știți, șeful lui Dăianu pe care îl stimați) pentru că ,,l-a rugat”. Chiar Dragnea, i l-a propus lui Iohannis pe Voinea ca premier după demisia lui Ponta (aici situația este ceva mai complexă și poate avea legătură cu contractele societății în care erau acționari la un moment dat Liviu Voinea și Daniel Dăianu – GEA, contracte cu Consiliul Județean Teleorman condus de Liviu Dragnea dar și cu Primăria Slatina, condusă sau controalată de Darius Vâlcov).

Dar dumneavoatră nu ați primit, similar, editura Humanitas, pentru că l-ați rugat pe colegul Andrei Pleșu? Sau Andrei Pleșu v-a rugat să o preluați? În mod cert, dumneavoastră ați fost cu ruga și cu traficul de influență pe la miniștrii pentru a primi avantajul patrimonial al ștergerii datoriilor și penalităților pentru Humanitas. Și ați și obținut asta.

Prin urmare, vă întreb domnule Liiceanu, cum se numește cineva care are duble standarde? Cum se numește cineva care prezintă adevărul drept miniciună și minciuna drept adevăr?

,,Every man is born as many men and dies as a single one”. Eu cred că, dincolo de dubiu, memoria selectivă și dublele standarde dovedesc și în cazul dumneavoastră că Heidegger a avut dreptate. Pe parcursul tranziției dumneavoastră dinspre filosof spre biet capitalist de privilegii, ați dovedit cu vârf și îndesat că v-ați născut ca fiind mai mulți bărbați într-unul singur, cu multiple principii de sens contrar, iar cele mai recente evoluții definesc un singur bărbat, așa cum este el: oportunist, mincinos, farsor.

In loc de concluzie, am cateva intrebari pentru domnul Liiceanu:

  1. Il cunoaste domnul Liiceanu profund pe Valeriu Stoica sau l-a introdus vreun ,,tovaras”?
  2. Cum isi explica domnul Liiceanu siguranta cu care s-a dus in biroul Ministrului Justitiei, Valeriu Stoica, pentru a cere eludarea si sprijin pentru eludarea taxelor?
  3. De unde a avut domnul Liiceanu siguranta ca domnul Stoica nu o sa il retina in birou, chemand procurorii si dandu-l pe mana justitiei?
  4. De unde ati avut, domnule Liiceanu, siguranta cardasiei lui Valeriu Stoica?

Raspunsurile le intuiesc oarecum si de aceea ma trimit cu gandul la Victor Eftimiu si la al sau: ,,M-am saturat de lächele, dati-mi o canalie”. (Radu Teodor Soviani – blog).

 

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Evenimente

Cum a transformat Nicușor Dan o notă de trecere într-un mesaj de stabilitate

Publicat

pe

De

Nicușor Dan

Recenta decizie a agenției de rating Fitch de a menține calificativul României – într-un moment de puternică presiune macroeconomică – aduce în prim-plan mecanismele subtile din spatele echilibrului politic și financiar al țării. O analiză atentă a contextului arată că, dincolo de bilanțul dificil al executivului, factorul determinant pentru încrederea piețelor internaționale a fost garanția instituțională și credibilitatea personală oferite de la Palatul Cotroceni.

Un sprijin politic dus până în ultimul moment

Comportamentul public al președintelui Nicușor Dan după prezentarea evaluării Fitch ilustrează o strategie de protejare a stabilității naționale. Deși raportul agenției putea fi interpretat și speculat politic ca un eșec al executivului, președintele a ales o abordare temperată, evitând să adauge tensiune peste o situație deja fragilă.

Acest gest confirmă o realitate politică importantă: susținerea acordată Guvernului Bolojan și partidelor din coaliție a fost fermă și necondiționată până în ceasul al 13-lea, inclusiv după încheierea mandatului. Prin refuzul de a escalada verbal situația, președintele a oferit o dovadă clară de toleranță și sprijin față de stabilitatea guvernamentală, prioritizând interesul general în detrimentul reglărilor de conturi politice.

Miza din spatele cifrelor și dinamica negocierilor cu Fitch

Contextul financiar pe care s-a sprijinit decizia agenției este unul extrem de complex. Evaluarea inițială a experților Fitch arăta spre o retrogradare iminentă a ratingului suveran, decizie justificată de tabloul economic dificil: presiunile inflaționiste care au afectat puterea de cumpărare, deciziile de înghețare a salariilor și pensiilor și riscul persistent de a fi încadrați la categoria de risc major (junk).

În ciuda acestor vulnerabilități și a presiunii uriașe pe finanțele publice, autoritățile române au reușit să evite scenariul negativ. Întrebarea esențială este cum a fost posibil acest lucru, în condițiile în care datele economice brute erau deja cunoscute de piețe.

Răspunsul nu a stat în prezentarea unor indicatori noi, ci în garanțiile de conduită fiscală. În timp ce autoritatea altor actori politici s-a erodat considerabil pe parcursul mandatului, Nicușor Dan a rămas interlocutorul strategic în care partenerii externi au avut încredere totală.

Presedinția ca garant al disciplinei bugetare

Miezul deciziei agenției Fitch se regăsește în angajamentul ferm comunicat de președinte: indiferent de fluctuațiile politice, de negocierile dintre PSD, PNL și celelalte partide sau de componența viitorului guvern, linia de sobrietate bugetară va fi menținută sub stricta sa supraveghere.

Garanția oferită piețelor financiare s-a bazat pe câteva puncte cheie:

  • Continuitatea reformelor: Asigurarea că disciplina fiscală nu va depinde de configurația politică de la Palatul Victoria.
  • Rigurozitatea legii bugetului: Angajamentul că viitorul buget va fi construit pe baze solide și reale, eliminând riscul derapajelor financiare din anii precedenți.
  • Autoritatea instituțională: Poziționarea președintelui ca ancoră de stabilitate capabilă să impună limite clare în gestionarea banului public.

Un răgaz crucial pentru economia națională

Obținerea acestei reevaluări oferă României o gură de aer absolut necesară pentru recalibrarea politicilor economice. În timp ce bilanțul guvernamental a lăsat în urmă vulnerabilități vizibile, intervenția și credibilitatea președintelui Nicușor Dan au fost elementele care au înclinat balanța, împiedicând retrogradarea financiară și menținând țara pe o trasă de stabilitate.

Citeste in continuare

Evenimente

România evită să fie retrogradată în „JUNK”. Rolul decisiv al lui Alexandru Nazare, în trecerea unui nou test important

Publicat

pe

De

Alexandru Nazare

România a reușit să își păstreze calificativul recomandat investițiilor din partea agenției internaționale Fitch, evitând astfel trecerea în JUNK, un scenariu care ar fi avut consecințe importante asupra costurilor de finanțare ale statului, încrederii investitorilor și economiei în ansamblu. Decizia vine însă într-un context extrem de dificil, iar raportul agenției arată că marja de siguranță a fost una redusă.

În spatele acestui rezultat s-a aflat un efort susținut al Ministerului Finanțelor, coordonat de ministrul Alexandru Nazare, împreună cu echipa instituției și în strânsă colaborare cu Banca Națională a României. Până în ultimele momente înaintea evaluării, autoritățile au prezentat agenției de rating date economice actualizate și argumente tehnice privind evoluția finanțelor publice și măsurile adoptate pentru consolidarea fiscală.

Potrivit informațiilor prezentate, România a venit în fața Fitch cu o serie de indicatori care arată o îmbunătățire a situației bugetare. Deficitul cash s-a redus la 42 de miliarde de lei în primul semestru al anului, comparativ cu 70 de miliarde de lei în aceeași perioadă din 2025, iar agenția estimează pentru acest an un deficit de 5,9% din PIB, sub pragul de 6%.

Un alt element important în analiza Fitch îl reprezintă apartenența României la Uniunea Europeană și accesul la fondurile europene, inclusiv cele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În acest context, adoptarea proiectelor legislative necesare pentru continuarea finanțărilor europene a transmis un semnal pozitiv către piețele internaționale.

Ministerul Finanțelor a avut un rol esențial în coordonarea dialogului tehnic cu agenția de rating și în prezentarea măsurilor prin care România urmărește reducerea deficitului și menținerea stabilității financiare. Activitatea instituției, condusă de Alexandru Nazare, a contribuit la consolidarea argumentelor economice care au stat la baza deciziei Fitch de a menține România în categoria recomandată investițiilor.

Cu toate acestea, raportul agenției transmite și un avertisment clar. Fitch arată că principalul risc pentru perioada următoare nu îl reprezintă lipsa argumentelor economice, ci posibilitatea apariției unor blocaje politice care ar întârzia reformele și implementarea angajamentelor asumate prin PNRR. Stabilitatea guvernamentală și continuitatea politicilor fiscal-bugetare rămân criterii esențiale în evaluarea credibilității României.

În perioada următoare, atenția se mută asupra evaluării realizate de Moody’s, care menține în prezent România la ultima treaptă recomandată investițiilor, cu perspectivă negativă. Și această agenție urmărește îndeaproape evoluția finanțelor publice, stabilitatea instituțională și capacitatea autorităților de a implementa reformele asumate.

Menținerea ratingului Fitch oferă României un răgaz important, însă nu elimină provocările următoarelor luni. Pentru păstrarea încrederii investitorilor și protejarea costurilor de finanțare, autoritățile vor trebui să demonstreze că procesul de consolidare fiscală continuă, iar reformele promise sunt puse în aplicare.

În acest context, rezultatul obținut reprezintă atât o confirmare a eforturilor tehnice depuse de Ministerul Finanțelor, sub coordonarea ministrului Alexandru Nazare, cât și un semnal că piețele internaționale așteaptă consecvență și stabilitate din partea României.

Citeste in continuare

Evenimente

Cum poate contribui testul poligraf la reabilitarea imaginii unei persoane

Publicat

pe

De

Într-o lume în care informațiile circulă rapid, iar acuzațiile pot afecta în doar câteva momente reputația unei persoane, nevoia de a demonstra că spui adevărul devine din ce în ce mai importantă. Fie că este vorba despre un conflict la locul de muncă, o suspiciune într-o relație personală, o investigație internă sau o situație juridică, simpla afirmație „sunt nevinovat” nu este întotdeauna suficientă pentru a convinge.

În astfel de situații, testul poligraf poate reprezenta un instrument obiectiv de evaluare a sincerității declarațiilor unei persoane. Deși nu înlocuiește anchetele, probele materiale sau deciziile instanțelor, examinarea poligraf este utilizată în numeroase contexte pentru verificarea informațiilor și clarificarea unor suspiciuni. Tocmai de aceea, multe persoane aleg să solicite voluntar o testare, dorind să ofere un argument suplimentar în susținerea propriei versiuni a faptelor.

Atunci când este efectuat de specialiști cu experiență, folosind metodologii validate și întrebări formulate corespunzător, testul poligraf poate contribui la creșterea gradului de încredere în declarațiile persoanei examinate și poate deveni un sprijin important în procesul de clarificare a unei situații dificile.

Când suspiciunile afectează reputația

Există numeroase situații în care o persoană ajunge să fie suspectată fără să existe dovezi clare împotriva sa. O dispariție de bunuri într-o companie, o acuzație lansată într-un conflict personal, o neînțelegere între colegi sau o informație transmisă eronat pot avea consecințe serioase asupra imaginii și credibilității unei persoane.

Din păcate, chiar și atunci când acuzațiile se dovedesc ulterior nefondate, efectele asupra reputației pot persista. Încrederea colegilor, a angajatorului sau chiar a membrilor familiei poate fi afectată, iar procesul de recâștigare a acesteia poate fi dificil.

În astfel de împrejurări, unele persoane aleg în mod voluntar să efectueze un test poligraf pentru a susține veridicitatea declarațiilor lor. Examinarea nu stabilește vinovăția sau nevinovăția din punct de vedere juridic, însă poate constitui un element suplimentar de evaluare și poate contribui la clarificarea circumstanțelor în care au apărut suspiciunile.

Pentru multe persoane, această abordare reprezintă o modalitate de a demonstra disponibilitatea de a coopera și de a răspunde transparent întrebărilor legate de situația investigată.

Obiectivitatea reacțiilor fiziologice

Unul dintre cele mai importante avantaje ale testului poligraf este faptul că evaluarea se bazează pe monitorizarea unor reacții fiziologice involuntare, precum ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și modificările conductanței electrice a pielii.

În cadrul examinării, specialistul formulează întrebări relevante pentru situația investigată și analizează răspunsurile împreună cu reacțiile fiziologice înregistrate. Interpretarea rezultatelor este realizată în baza unor metode și protocoale specifice, de către examinatori instruiți în acest domeniu.

Spre deosebire de opiniile personale sau de impresiile subiective, examinarea poligraf urmărește indicatori fiziologici măsurabili, ceea ce oferă un grad suplimentar de obiectivitate în procesul de evaluare. Din acest motiv, testul este utilizat în numeroase contexte, inclusiv în investigații interne, procese de selecție pentru anumite funcții sensibile sau verificarea unor declarații în cadrul unor anchete.

Este important de înțeles că rezultatul unui test poligraf trebuie interpretat în contextul întregii situații și al celorlalte informații disponibile. Tocmai această abordare echilibrată îi conferă valoare ca instrument complementar de verificare.

Un pas spre recâștigarea încrederii

Pentru persoanele care au fost acuzate pe nedrept, procesul de recâștigare a încrederii poate fi dificil și de durată. În multe cazuri, simpla dorință de a efectua un test poligraf transmite un mesaj important despre disponibilitatea de a clarifica situația într-un mod transparent.

După finalizarea examinării, specialistul întocmește un raport oficial care reflectă concluziile evaluării. Acest document poate fi prezentat, atunci când este necesar și permis de context, angajatorului, avocatului sau altor persoane implicate în soluționarea cazului.

Pentru numeroși oameni, un astfel de raport reprezintă un element care contribuie la reconstruirea credibilității și la reducerea suspiciunilor. Deși nu înlocuiește alte probe și nu stabilește singur adevărul juridic, el poate avea un rol important în susținerea unei declarații și în facilitarea dialogului dintre părțile implicate.

Mai presus de toate, testul poligraf oferă persoanei examinate oportunitatea de a-și susține poziția printr-o procedură profesionistă, confidențială și bazată pe o metodologie consacrată.

Concluzie

Atunci când reputația este pusă sub semnul întrebării, orice mijloc obiectiv de verificare poate avea o valoare importantă. Testul poligraf nu înlocuiește investigațiile sau probele materiale, însă poate reprezenta un instrument complementar util pentru evaluarea sincerității declarațiilor și pentru clarificarea unor situații în care există suspiciuni sau acuzații contestate.

Realizată în condiții profesionale, de către examinatori specializați și cu respectarea standardelor de confidențialitate, examinarea poligraf poate contribui la consolidarea încrederii și la susținerea unei persoane care dorește să își prezinte punctul de vedere într-un mod cât mai obiectiv.

Pentru cei care au nevoie de o testare poligraf, fie în contextul unei investigații, al unui litigiu, al unei verificări voluntare sau pur și simplu pentru a-și susține credibilitatea într-o situație delicată, Best-Polygraph oferă servicii profesionale și confidențiale de testare poligraf. Cu experiență în domeniu și o abordare bazată pe obiectivitate, seriozitate și respectarea standardelor profesionale, echipa Best-Polygraph este pregătită să ofere evaluări adaptate fiecărui caz și să sprijine persoanele care își doresc o verificare realizată în condiții de maximă rigurozitate și discreție.

Citeste in continuare

TOP ARTICOLE