Piața petrolului trece prin unele dintre cele mai dificile săptămâni din istoria modernă. Țițeiul Brent, referința internațională a petrolului, a depășit 100 de dolari pe baril în februarie pentru prima dată din 2014, iar în cele din urmă a atins un vârf de 130 de dolari pe baril la începutul lunii martie, cel mai ridicat preț din 2008 încoace. Prețul oscilează în continuare între 100 și 120 de dolari pe baril.

Sonda petrolFoto: Flickr

Ce se întâmplă, mai exact?

• În primul rând, războiul din Ucraina este doar parțial de vină pentru mișcările sălbatice ale prețului.
• În al doilea rând, industria petrolului de șist, prezentată cândva ca un nou bastion împotriva șocurilor de preț, nu este atât de disponibilă pe cât are nevoie piața.
• În al treilea rând, eforturile Statelor Unite de a calma piața sunt complicate de geopolitica petrolului de lungă durată.

Nu este vorba doar de război

Războiul Rusiei din Ucraina ar putea părea o explicație evidentă pentru recentele creșteri de prețuri. La urma urmei, Rusia este al treilea mare producător de petrol și cel mai mare exportator de petrol din lume.

Analiștii estimează că 3 milioane de barili pe zi de țiței rusesc ar putea face obiectul unor perturbări, în timp ce prețul petrolului ar putea crește până la 185 de dolari pe baril până la sfârșitul anului, explică Inwook Kim, profesor asistent în cadrul departamentului de științe politice și diplomație al Universității Sungkyunkwan din Seul, în Washington Post.

Dar chiar înainte de începerea acumulării de trupe rusești anul trecut, două lucruri au dus constant la creșterea prețurilor după scăderea prețurilor legată de pandemia din 2020 – creșterea cererii globale și derularea controlată a reducerilor istorice de producție efectuate de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) Plus, asociația slab conectată a producătorilor OPEC și a producătorilor non-OPEC conduși de Rusia.

De fapt, la jumătatea lunii ianuarie – când o invazie la scară largă părea încă improbabilă – analiștii avertizau că prețul petrolului ar putea depăși 100 de dolari pe baril dacă cererea în creștere și oferta dezamăgitoare vor continua.

Rezultă că, chiar dacă efectele războiului asupra prețului petrolului se vor disipa, prețurile vor continua probabil să crească dacă elementele fundamentale ale pieței rămân neschimbate.

Marea supriză: Furnizorii de petrol de șist din SUA nu au intrat în joc

Pentru a atenua impactul șocurilor de aprovizionare, țările au apelat la instrumentele existente pentru a compensa pierderile de barili: Membrii Agenției Internaționale pentru Energie au convenit să elibereze 60 de milioane de barili; Statele Unite au declarat că vor elibera 180 de milioane de barili, cea mai mare retragere din istoria lor.

Iată cea mai mare surpriză: Furnizorii de petrol de șist din SUA nu au intrat în joc, spune Inwook Kim.

Conducta de petrol Foto: David Edwards, Dreamstime.com

Prețurile de trei cifre ale petrolului ar trebui să însemne profituri excepționale pentru aceste companii, ale căror prețuri medii de rentabilitate se situează în jurul a 50 de dolari pe baril. Și, de asemenea, puțurile de șist pot fi comercializate în câteva luni, dacă nu săptămâni.

Puțurile de petrol convenționale, în schimb, necesită mai mulți ani pentru a fi dezvoltate. Această capacitate de reacție rapidă este motivul pentru care analiștii au prezis plafoane de preț de până la 50-60 de dolari în era șisturilor.

Există o explicație și pentru această reacție: industria de șisturi din SUA este formată din producători mici. Industria nu dispune de o autoritate centrală care să coordoneze o stimulare unitară a ofertei și suferă de variații uriașe ale condițiilor de producție, ceea ce face ca o intervenție promptă și eficientă să fie foarte puțin probabilă pe termen scurt.

În plus, din cauza falimentelor în masă care au avut loc în timpul recesiunii pandemice, industria de șist din SUA raportează penurie de forță de muncă calificată, materiale și echipamente necesare pentru a stimula producția și, în același timp, acordă prioritate răscumpărărilor și dividendelor către acționari în detrimentul forării de noi sonde de șist.

Este posibil să urmeze o oarecare creștere a producției, dar, deocamdată, posibilitatea unei accelerări a forajului și a unei creșteri a producției pare puțin probabilă.

În condițiile în care producătorii de șisturi nu se manifestă, Statele Unite, cel mai mare producător de petrol din lume, sunt blocate într-un joc de geopolitică petrolieră, menit să convingă marii producători străini tradiționali să pompeze mai mult petrol.

Din păcate, mai mulți factori complică eforturile SUA de a calma piața în acest fel, scrie Inwook Kim pentru Washington Post.