Impactul impunerii unei taxe pe cifra de afaceri se răsfrânge asupra unor companii care joacă un rol cheie în economia românească, în sectoare precum automotive, energie, IT&C și comerț, afectând atât producătorii cât și comercianții, arată o analiză remisă miercuri de Confederația Patronală Concordia.

Radu BurneteFoto: Concordia

Problema colectării scăzute și, implicit, a deficitului bugetar nu poate fi rezolvată prin noi poveri fiscale, consideră membrii confederației.

Soluțiile colectării scăzute ar trebui să fie digitalizarea ANAF, modernizarea Inspecției Muncii și creșterea capacității de colectare de TVA, se mai arată în comunicat. Creșterea cheltuielilor bugetare, care nu sunt susținute de o reformă în zona administrației fiscale, de eficientizarea procesului de digitalizare fiscală și de creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare și conformării fiscale a contribuabililor transferă presiunea bugetară și povera către mediul privat, mai spun oficialii Concordia.

Taxa pe cifra de afaceri aduce cu sine o serie de probleme, cu efect direct asupra dezvoltării macroeconomice, precum reducerea competitivității companiilor românești în comparație cu întreprinderile din alte țări care nu au un impozit similar, reducerea apetitului pentru investiții în cercetare și dezvoltare, aplicarea unui regim fiscal discriminatoriu pentru industriile caracterizate de cifre de afaceri ridicate si marje ale profitului mici, sau reducerea puterii de cumpărare prin transferul costurilor către consumator.

Un alt aspect este cel al riscului de dublă impozitare: în cazul în care impozitul nu este structurat cu atenție, ar putea duce la dubla impozitare a aceleiași tranzacții sau a aceluiași venit, ceea ce ar crește injust povara asupra întreprinderilor și, în consecință, asupra consumatorilor.

Nu în ultimul rând, trebuie să fim conștienți că măsura riscă să ducă la apariția unor practici de evitare cu potențial efect de contracție a PIB, referindu-ne aici la a) posibile decizii de amânare/evitare a cheltuielilor capitale non-esențiale, valabile pentru actorii economici afectați care plănuiau să investească în România, b) transferul unei părți din cifra de afaceri către alte entități dintr-un grup pentru a evita pragul minim și să țintească o CA de 49 mil. EUR sau c) relocarea a unor volume spre alte entități din regiune.

Toate aceste argumente de tip general sugerează potențialul impact negativ major al introducerii unei taxe pe cifra de afaceri într-o economie bazată într-o bună măsură pe cheltuieli de consum – mai exact, taxa va afecta într-un final consumatorii și va stimula inflația, ținând cont că pentru multe produse din coșul de consum al românilor vor fi afectate companii pe întregul lanț de valoare (producție, distribuție și comerț).

Totodată, o eventuală schimbarea inopinată a regulilor fiscale în această direcție încalcă principiile fiscalității, prevăzute la art. 3 din Codul Fiscal, în ceea ce privește neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri și predictibilitatea impunerii.

Folosind cele mai recente date disponibile (2022), observăm că statul ar colecta în plus 6,18 miliarde de lei dacă ar introduce măsura, adică 1,24 miliarde de euro. În 2022, încasările din impozitul pe profit au însumat 26,04 miliarde lei, adică aproximativ 5,33 miliarde de euro. Veniturile totale ale bugetului general consolidat au însumat 460 miliarde lei (92 miliarde euro) în anul 2022.

Suma de 6,18 miliarde de lei pe care statul le-ar colecta în plus include și contribuțiile pe care ar trebui să le plătească companii de stat aflate pe pierdere, precum CFR Călători sau CFR Marfă. În realitate, statul poate pierde mult mai mult din cauza încetinirii economice generate de o astfel de măsură, prin reducerea investițiilor și chiar falimentul sau ieșirea de pe piață a unor companii care nu mai consideră piața românească atractivă.

Riscul este cu atât mai mare cu cât unii dintre principalii parteneri comerciali ai României se află deja în recesiune tehnică, iar economia globală nu și-a revenit întru totul după pandemia Covid-19. Graficul de mai jos arată diferența dintre suma generată de o taxă pe cifra de afaceri de minimum 1% și suma aproximată necolectată, dar care ar putea fi accesată prin creșterea colectării.

Dintre companiile afectate, 294 ar trebui să plătească sume de cel puțin 5 ori mai mari decât cele plătite drept impozit pe profit în 2022, iar unele companii ar trebui să plătească și de zeci de ori mai mult.

În top 20 companii care ar trebui să plătească cea mai mare sumă se numără producători și distribuitori de combustibili, producători de tutun, lanțurile moderne de vânzare cu amănuntul/cu ridicata, companii din sectorul energetic, distribuitori de electrocasnice, soluții software și comunicații electronice.

Aceste companii sunt motoare economice, contribuind substanțial la bugetul de stat. Pe termen mediu și lung, un impact asupra acestor companii ar duce la o potențială reducere a contribuțiilor totale la bugetul de stat ca urmare a diminuării dezvoltării afacerilor. În plus, o astfel de măsură ar putea genera reticență, atât din partea companiilor afectate, cât și a companiilor mari care doresc să

Taxarea cifrei de afaceri a marilor companii din România: O pedală de frânare economică într-un context volatil

1. Taxa pe cifra de afaceri este prociclică

În perioade de criză (financiară, recesiune, COVID-19, război, criză energetică, criză a lanțurilor de aprovizionare etc.), profitul anumitor companii din sectoarele afectate se diminuează accentuat, motiv pentru care acestea au nevoie de suport prin măsuri anticlice pentru a se redresa și a trece prin criză, păstrând locurile de muncă și capacitatea de producție.

Prin comparație, măsura vehiculată în prezent în spațiul public are mai degrabă caracter prociclic, întrucât deși, în perioade de stabilitate și creștere economică, companiile pot, în teorie, beneficia de un regim fiscal mai avantajos atât timp cât înregistrează profit, în perioade de criză profitul scade, așa cum am menționat anterior, iar cifra de afaceri poate rămâne totuși relativ crescută.

Într-un astfel de context, în care apar deja contrapresiuni exercitate motorului economic, o taxare a cifrei de afaceri va pune presiune suplimentară asupra companiilor exact în momentul în care acestea au nevoie de stimulente și relaxare fiscală pentru a se redresa și a trece prin criză, păstrând locurile de muncă și capacitatea de producție.

2. Taxarea cifrei de afaceri este discriminatorie și este retroactivă în cazul aplicării pentru cifra de afaceri realizată anterior intrării în vigoare

Indiferent de dificultățile cu care se confruntă economia națională, măsurile economice trebuie să țină cont de realitatea obiectivă a modului de organizare a activității companiilor din piață, astfel încât să nu se ajungă în situații în care anumite sectoare sau segmente de companii să fie dezavantajate, în mod inechitabil, față de altele.

Astfel, raportat la taxarea cifrei de afaceri, aceasta nu ține cont de faptul că unele afaceri au prin natura lor un volum mare de vânzări și o marjă de profit mai mică (comerțul, distribuție, servicii, companii din energie în situații în care costul materiei prime nu poate fi transferat către consumator etc.), în timp ce altele au volum mic de vânzări și profit mare (cele inovative, cele creative, companiile cu investiții mari și ciclu lung de recuperare al investițiilor, servicii cu valoare adăugată mare, etc.).

Caracteristicile specifice ale unei companii variază în funcție de industrie și condițiile de piață, iar în aceste condiții, un sistem fiscal bazat pe taxarea cifrei de afaceri generează lipsă de predictibilitate mult mai mare față de unul bazat exclusiv pe impozitarea profitului. În plus, companiile care au cifra de afaceri mai mare de 50 de milioane de euro și care ar fi supuse acestui impozit ar fi discriminate față de competitorii lor care au cifră de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro, așa cum explicăm în analiza de mai jos.

Astfel, s-ar încălca flagrant principiile de liberă concurență, s-ar crea distorsiuni grave pe piețe, ceea ce ar dezavantaja inclusiv consumatorii. În cazul când această taxă va fi aplicabilă pentru întreaga cifră de afaceri a anului 2023, va avea un caracter retroactiv având în vedere aplicarea pentru cifra de afaceri înregistrată până la data intrării în vigoare (ex. cel puțin primele 8 luni din 2023). O astfel de aplicare retroactivă ar încălca prevederile Constituției României. În plus, această aplicare retroactivă ar submina încrederea companiilor în a realiza investiții în România.

3. Taxarea CA descurajează inovarea și investițiile

Inovarea în România este relativ redusă chiar în comparație cu regiunea din care face parte, din cauza unei poziții de putere scăzută în lanțurile valorice globale ale antreprenorilor români, determinată în primul rând de un capital și acces la finanțare limitate, de fenomenul de outsourcing și de investițiile reduse în R&D.

Taxarea minimă în funcție de cifra de afaceri ar descuraja marile proiecte de investiții private, inovarea și investițiile în tehnologie, punând presiune asupra resurselor de capital și descurajând astfel investițiile, care reduc profitul și – automat – taxele plătite de o companie, dar care cresc competitivitatea și productivitatea.

Pentru dubla tranziție verde și digitală și atingerea țintelor privind emisiile de carbon, investițiile din mediul de afaceri sunt determinante, capacitatea de răspuns a statului fiind limitată la oferirea unor stimuli fiscali/de politici care să încurajeze sau, din contră, să inhibe investițiile masive, care de multe ori au un mare grad de risc, în aceste arii. Capitalul pentru astfel de investiții, precum și know-how necesar, sunt deținute tocmai de acele companii potențial afectate de această măsură fiscală.

Raportat la taxarea cifrei de afaceri, aplicarea unei astfel de măsuri ar avea ca rezultat descurajarea reinvestirii profitului și creșterea capacității de producție, fapt ce ar putea avea efecte structurale profunde asupra economiei naționale (inclusiv din perspectiva rezilienței). Totodată, într-un context economic de criză pe fondul pandemiei, crizei energetice, creșterea inflației, criza cauzată de război, o astfel de taxă ar putea să crească riscul de reorientare al planurilor de investiții, atât din partea companiilor autohtone, cât și din partea companiilor străine care se află deja sau care au în plan efectuarea de investiții pe teritoriul României.

Taxarea pe cifra de afaceri ar face astfel România mai puțin atractivă pentru investițiile străine din cauza nivelului ridicat de taxare aplicat companiilor precum și asupra forței de muncă – această taxă ar presupune un efort adițional de 22,4% din profitul brut, iar dacă adăugăm taxarea efectivă a profitului brut de circa 18% sarcina fiscală totală asupra profitului brut se ridică la circa 40%, în cazul în care această taxă s-ar aplica concomitent cu impozitul pe profit (la care se poate adăuga și impozitul de 8% aplicat dividendelor plătite, în scenariul distribuirii integrale a profitului către dividend).

Pentru companiile care au deja investiții în România și care nu vor putea transfera efortul fiscal adițional în prețul final din cauza concurenței formate în contextul anterior introducerii acestei taxe, va fi cel mai probabil necesară o restructurare a activității, care poate rezulta în disponibilizări, scăderea salariilor și a competitivității etc.

În acest context lipsit de predictibilitate, marcat de o continuă ignorare a principiilor fiscalității, fără a avea sau a prezenta public o analiză de impact a măsurilor propuse și fără consultarea în prealabil cu mediul de afaceri și cu experți în domeniul fiscal, nu face decât să frâneze creșterea economică, si așa afectată de contextul global și duce la pierderea credibilității României în fața unor potențiali investitori.

Or, impozitul pe cifra de afaceri poate genera un efect în cascadă, care va ajunge – inevitabil – la consumatorul final. Evidențiem faptul că cifra de afaceri are în componență și cheltuielile de capital pe termen lung (investiții) și pe termen scurt (materii prime, consumabile, cheltuieli neprevăzute, cheltuieli cu credite comerciale), care pot fi purtătoare, la rândul lor, de impozit pe cifra de afaceri. Companiile cu cifra de afaceri mare generată de vânzări cu volum ridicat, dar profit scăzut, cauzat de costurile mari pe unitate, vor fi puternic afectate de o astfel de măsură.

De asemenea, spre deosebire de TVA, taxa pe cifra de afaceri nu este deductibilă și se adaugă la fiecare verigă intermediară din procesul de producție și comercializare, ceea ce face inevitabil, acolo unde este posibil, un transfer la consumatorul final.

Nu în ultimul rând, presiunea pe care unele companii afectate o vor simți va alimenta riscul de disponibilizare în cazul câtorva mii sau zeci de mii de români. Companiile mari care nu vor putea transfera costurile taxei de solidaritate în prețul final din cauza concurenței favorizate în lipsa acestei taxe, vor trebui să se restructureze, ceea ce înseamnă disponibilizări, scădere a salariilor angajaților și a competitivității respectivelor companii.

4. Taxarea cifrei de afaceri va afecta exporturile

Taxa va diminua capacitatea de export și va afecta balanța comercială a României, care a înregistrat un deficit de 34 miliarde de euro, în anul 2022, în creștere cu 44% (+11 miliarde de euro) față de valoarea înregistrată în 2021 (INS).

În mod special afectate ar fi companiile exportatoare de produse cu grad de prelucrare redus sau produse intermediare, unde concurența mare determină prețuri relativ reduse și, automat, o marjă de profit redusă. Pe categorii, cele mai ridicate niveluri ale deficitului comercial cu bunuri au fost înregistrate la alimente și animale vii (2,6 miliarde euro), mașini și echipamente pentru transport (3 miliarde euro), produse manufacturate (6,9 miliarde euro), combustibili (8 miliarde euro) și produse chimice (13,7 miliarde euro).

Adică, așa cum arată analiza Concordia, deficitul provine chiar din sectoarele care ar fi cele mai afectate de introducerea unei taxe de minimum 1% pe cifra de afaceri. În plus, exportatorii nu vor putea să transfere acest cost către consumator din cauza poziționării în prima parte a lanțurilor valorice globale și din cauza competiției crescute pe piețele internaționale, mai ales că aceștia concurează pe piețe unde această taxă nu există. Altfel spus, taxa va ajuta companiile din alte state, care exportă direct în România.

5. Taxa ar avea un puternic efect inflaționist

În condițiile în care inflația reprezintă încă o problemă actuală la nivelul societății din România, pot fi totuși tendințe de redresare a acesteia. Conform estimărilor BNR inflația va coborî sub pragul de două cifre la începutul lui 2024. De asemenea, Raportul de iarnă 2023 al Comisiei de Prognoză prevede o creștere a PIB-ului de la 2.3% la 4.8% pentru 2024, ceea ce ar reprezenta o dublare a ritmului de creștere față de previzionarea anterioară, iar previziunile cu privire la Indicele Prețurilor de Consum (IPC) estimează o situare la 5,7% față de anul precedent ca medie anuală pentru anul 2024 (calculele Comisiei de Prognoză fiind bazate pe elemente de context precum menținerea regimului fiscal actual).

Din acest motiv, măsurile economice menite să reducă deficitul bugetar trebuie gândite astfel încât toate aceste estimări pozitive să nu fie puse în pericol, având în vedere că aceste calcule se bazează inclusiv pe elemente de context precum menținerea regimului fiscal actual.

În opinia noastră, măsuri precum introducerea unei taxe la cifra de afaceri ar duce automat spre o creștere a prețurilor, întrucât companiile vor transfera inevitabil costurile către consumator. O astfel de măsură devine, deci, una inflaționistă care poate aduce mai mulți bani la buget (inclusiv prin inflație), dar care ar reduce puterea de cumpărare și bunăstarea cetățenilor. Exportatorii, dar și cei care produc pentru piața locală în sectoare cu competiție crescută (inclusiv din partea produselor de import) vor fi de asemenea afectați, întrucât nu vor putea crește automat prețurile.

Cele mai afectate sectoare de o astfel de măsură credem că vor fi poșta și telecomunicațiile, fabricarea substanțelor chimice, industria constructoare de mașini și echipamente și comerțul modern cu amănuntul/cu ridicata. În analiza Concordia, folosind date din 2022, arătăm ce și cât câștigă statul din această măsură, dar și care sunt sectoarele cele mai afectate și ce probleme economice apar.

De ce un prag de 50 de milioane de euro?

Pragul adus în discuție de 50 de milioane de euro este problematic, dincolo de efectele negative ale unei taxe pe cifra de afaceri în sine. Acest prag vădit aleatoriu – impus din rațiuni politice și pe niciun fundament economic – generează distorsiuni concurențiale între companiile similare, dar care se află de o parte și de cealaltă a pragului.

Spre exemplu, o companie cu cifra de afaceri de 49 de milioane de euro și profit fiscal de 3 milioane de lei ar plăti impozit pe profit de aproape 480 de mii de lei, în timp ce o companie cu o cifra de afaceri de 50 de milioane de euro și același profit ar trebui să plătească 2,5 milioane de lei, adică de peste cinci ori mai mult. În felul acesta, compania aflată sub pragul stabilit arbitrar ar avea un avantaj concurențial artificial, creat într-un mod impredictibil pentru mediul de afaceri.

Antreprenorii care operează în România vor fi astfel nevoiți, pentru a-și păstra competitivitatea, să aplice măsuri precum fracționarea producției sau reducerea activității, pentru a evita încadrarea într-un regim fiscal nefavorabil.

Pentru a oferi claritate, cu date concrete, asupra problemei stabilirii unui prag fără a lua în calcul mecanismele de creștere a profitabilității, productivității și eficienței economice sau modalitățile prin care companiile aduc valoare adăugată în economie, dorim să prezentăm un exemplu ilustrativ.

Să presupunem că pragul ales ar fi de 90 de milioane de euro (aproximativ 450 milioane lei) în loc de 50 de milioane. În acest scenariu, o companie reală din setul de date folosit – dar pe care o vom denumi compania A – cu cifra de afaceri de 90,5 milioane de Euro realizată în 2022 s-ar încadra în noul sistem fiscal, în timp ce o companie cu cifra de afaceri de 87,2 milioane de euro în același an nu s-ar încadra.

Ambele companii sunt încadrate drept companii ce desfășoară activități de comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat. Compania A a plătit în anul 2021 un impozit pe profit de 0,43 milioane lei, la un profit net de 3,47 milioane lei, în timp ce compania B a plătit 0,76 milioane lei, la un profit net de 5,45 milioane lei, un raport similar.

Pentru ca se află deasupra pragului, Compania A ar trebui însă să plătească peste 4,5 milioane de lei în loc de 0,43 milioane lei, în timp ce compania B, aflată ușor sub prag, ar plăti în continuare 0,76 milioane de lei. Graficul de mai jos arată cum compania A ar ajunge să plătească de aproape 6 ori mai mult decât compania B, chiar dacă profitul companiei A a fost cu 37% mai mic. Se creează în felul acesta un avantaj competitiv care poate distorsiona piața, același efect apărând oricare ar fi pragul ales și având un efect diferențiat în funcție de numeroasele scenarii de aplicabilitate.

Spre exemplu, cu cei 4 milioane de lei plătiți în plus de Compania A, aceasta ar putea investi în facilități de transport nepoluant sau și-ar putea crește capacitatea de export, generând profit suplimentar și, în consecință, bani mai mulți la buget. Acest lucru arată nu numai că pragul de 50 de milioane de Euro a fost ales arbitrar, dar și că decizia nu ține cont de mecanismele de creștere a profitabilității, productivității și eficienței unei companii și nici de felul în care companiile produc valoare adăugată în economie.

Această măsură, cu orice prag ar fi aplicată, creează și distorsiuni de piață, atât în relația cu companii românești aflate sub acest prag, cât și în relație cu competitorii europeni din regiune. În acest context, putem doar presupune că o serie de companii din România vor căuta să evite depășirea acestui prag, fie prin relocarea activităților în alte state UE cu un climat fiscal mai favorabil, fie prin divizarea operațiunilor din România în mai multe entități. Astfel, România riscă să devină „Mică din Nou”, iar ștacheta unei cifre de afaceri etalon să fie scăzută la cât mai aproape de 49 de milioane de euro, pentru a evita taxarea.

Citește aici analiza integrală a Confederației Concordia

Context: ​În spațiul public se vehiculează din nou introducerea unui impozit pe cifra de afaceri de minimum 1%, aplicabil de data aceasta companiilor cu o cifră de afaceri anuală de peste 250 milioane lei, adică 50 de milioane de euro. În opinia Concordia, o astfel de măsură ar genera efecte economice negative semnificative și ar pune în pericol ritmul de creștere și de dezvoltare de care România are nevoie pentru a rămâne competitivă. În analiza Concordia, explicăm principalele efecte ale unei taxe de minimum 1% pe cifra de afaceri, arătăm care sunt companiile și sectoarele afectate și de ce sunt acestea relevante pentru întreaga economie și explicăm cum distorsiunea competitivă, reducerea inopinată de capital și decuplarea politicilor fiscale de realitatea economică pot duce la inflație și mai mare și pot reduce productivitatea și eficiența într-o economie marcată de valoare adăugată relativ scăzută.