Uncategorized
Judecătorii sunt sfătuiți să recomande concilierea dintre consumatori și bănci la începutul proceselor din instanțe
22 mai, București. Judecătorii sunt sfătuiți să recomande consumatorilor și băncilor soluționarea pe cale amiabilă a disputelor din instanță. Aproximativ 60 de judecători din tribunale, judecătorii și Curți de Apel din mai multe județe ale țării au participat la Conferința organizată de Institutul Național al Magistraturii (INM) și Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB): „Protecția consumatorilor: cum alegem între soluționarea alternativă a litigiilor și procedurile judiciare?”
Judecătorii pot recomanda părților rezolvarea amiabilă chiar de la primul termen de judecată, fapt care ar degreva instanțele de judecată de procese lungi și costisitoare pentru toate părțile implicate. În ultimii trei ani au fost soluționate amiabil aproape 600 de litigii aflate pe rolul a 20 de instanțe din țară, iar cele mai multe au venit din Cluj, București și Mureș.
Alexandru Păunescu, director juridic al BNR, Președintele Colegiului de Coordonare al CSALB: „În multe cazuri soluționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene asistăm la menționarea procedurilor alternative, un motiv în plus ca instanțele naționale să facă același lucru. De exemplu, într-o sentință dată anul trecut (n.n. C-35/22 – alin. 7 și 8 – proces pe clauze abuzive, început în 2022 între o bancă și doi consumatori din Spania, Malaga), instanța europeană emite o serie de argumente pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor. Acestea ar putea fi modele de bună-practică ce pot fi preluate și de instanțele naționale. Astfel, CJUE susține că instanțele naționale trebuie să-și orienteze resursele către litigiile pentru care nu există modalități amiabile de rezolvare. „Astfel, dosarele care pot fi soluționate pe cale extrajudiciară nu vor consuma nici timpul, nici resursele care se impun a fi alocate altor dosare în care intervenția justiției este esențială”, se menționează în hotărârea CJUE. Curtea Europeană subliniază că această abordare este orientată în primul rând în beneficiul consumatorului, de vreme ce „soluționarea în instanță a litigiilor în care sunt implicați consumatori este un proces deopotrivă lent și costisitor, care nu este nici lipsit de riscuri (ratarea termenelor, limitarea procedurilor etc.)”.
Recomandarea noastră către judecătorii din România este să aducă în atenția consumatorilor și băncilor, aflate în proces sau la momentul declanșării unui litigiu, posibilitatea soluționării respectivului litigiu pe cale amiabilă, în cadrul CSALB. În instanțele din țară există deja această practică. A început în 2021 la inițiativa a 2-3 bănci, iar în acest moment ne apropiem de 600 de procese care s-au încheiat pe care extrajudiciară, în cadrul concilierilor.”
Viorel Badea, director adjunct Institutul Național al Magistraturii: „În condițiile în care instanțele sunt uneori copleșite de numărul mare de dosare, creșterea eficienței sistemului judiciar presupune eforturi concertate, precum modificarea schemelor de personal, mecanisme pentru soluționarea cauzelor repetitive, folosirea eficientă a tehnologiei. Pe de altă parte, însă, pentru reducerea volumului de dosare ar trebui să ne bazăm și pe soluționarea alternativă a litigiilor. Din această perspectivă, în domeniul litigiilor bancare, CSALB oferă un cadru specializat pentru rezolvarea disputelor, caracterizat prin celeritate și eficientă, mai ales din perspectiva costurilor. Prin susținerea și promovarea soluționării alternative a litigiilor se poate reduce volumul litigiilor aflate pe rolul instanțelor și poate crește încrederea publicului în această modalitate mai eficientă de soluționare. Noi, ca instituție de formare profesională a judecătorilor, ne-am asumat în limita competențelor legale să contribuim la eficientizarea actului de justiție prin organizarea unor programe de formare, dedicate unificării practicii judiciare și dezvoltării cunoștințelor/abilităților judecătorilor.”
Valeriu Stoica, profesor, avocat și formator al INM: „Pot face judecătorii ceva în privința alegerii între procedurile judiciare și cele de soluționare alternativă? Eu cred că da, judecătorii pot face pedagogie judiciară! Rostul ei este de a deschide ochii justițiabililor către o cale de conciliere, în afara instanței de judecată. Este firesc să existe diversitate de opinii, iar de aici să se ajungă și la dispute, însă diversitatea implică și compromisul. Armonia socială trebuie restabilită cu mecanisme diverse. Cu cât există mai multe supape de dezamorsare a tensiunilor dintre oameni, cu atât mai repede se restabilește armonia socială. Dacă singura supapă este justiția, există riscul ca aceasta să explodeze. În acest context compromisul însuși devine un contract între părți. Din acest motiv, nu orice litigiu trebuie să ajungă direct în fața instanței de judecată, acolo unde nu mai este loc de compromis, iar sentința este dată de judecător. Trebuie să avem mereu la dispoziție proceduri de exercitare a compromisului, prealabile judecății. Rolul important al CSALB pentru degrevarea instanțelor năpădite de litigiile dintre consumatori și bănci nu trebuie să rămână singurul exemplu. Ar trebui ca în fiecare domeniu economic să existe astfel de Centre, iar rezultatul ar fi benefic atât pentru consumatori, cât și pentru profesioniști sau sistemul judiciar.”
Nela Petrișor, conciliator CSALB, fost judecător ÎCCJ, avocat: „Într-o procedură alternativă la procedura judiciară, negocierea și compromisul sunt medicamentele cu ajutorul cărora încercăm să tratăm riscul de neplată a unui credit. Discreția procedurii derulate în cadrul CSALB îl face pe consumator să se simtă mai sigur și mai confortabil în fața conciliatorului decât în fața judecătorului. Deși, strict formal, produsul final – hotărârea pronunțată de conciliator – are aceeași putere ca și sentința judecătorului. Această siguranță vine din faptul că procedura de conciliere asigură supraviețuirea contractului, în timp ce sentința pronunțată de instanță anunță divorțul iremediabil al părților aflate în litigiu.
Cel mai mare avantaj este timpul de soluționare, incomparabil mai scurt într-o procedură de conciliere decât cel petrecut într-un proces. Am avut dosare soluționate într-o săptămână sau chiar într-o zi, în cadrul CSALB. În instanță, chiar dacă avem parte de dreptate, o dreptate care vine târziu echivalează, de cele mai multe ori, cu o nedreptate. În conciliere nu putem vorbi de o jurisprudență unitară. Și nici nu ar fi posibil. Soluțiile pe care noi le dăm sunt unicat, nu sunt “produse de serie”. Deși hotărârea redactată în cadrul CSALB are aceeași putere ca și cea pronunțată de o instanță, ca redactare ea nu se întinde pe zeci de pagini, nu descrie faptele, pentru că păstrează confidențialitatea negocierii. Iar după ce este redactată, hotărârea este imediat pusă în aplicare, pentru că ea nu este niciodată atacată. Nu avem recurs sau apel. Soluția conciliatorului, spre deosebire de sentința judecătorului, mulțumește ambele părți și este acceptată atât de consumator, cât și de bancă. Altfel spus, prin negociere și compromis devine preferabilă strâmba împărțeală a părților, dreptei judecăți ale magistratului.”
Amelia Onișor, judecător Curtea de Apel București, formator INM: „Soluționarea alternativă a litigiilor bancare prin conciliere conferă avantaje indiscutabile pentru consumatori și pentru instanțele de judecată. Pe de o parte, părțile pot soluționa un diferend cu mai puține costuri și cu resurse de timp mult diminuate față de procedurile judiciare. Stresul generat de incertitudinea unui proces judiciar, de termenele lungi și de cheltuielile aferente poate fi considerabil. Prin conciliere, părțile ajung la un acord mutual avantajos, reducând stresul asociat conflictului. Pe de altă parte, pentru sistemul judiciar concilierea contribuie la creșterea eficienței și calității actului de justiție prin reducerea volumului de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Aceasta în sine demonstrează că soluția pe care CSALB o oferă pentru stingerea conflictelor bancare este viabilă și benefică.”
Radu Rizoiu, conciliator onorific CSALB, profesor universitar: „În țările nordice sau în Germania există o practică în care judecătorul sugerează părților să se împace înainte de a se confrunta în instanță, mai ales în cazurile în care litigiile nu sunt de viață și de moarte. În Norvegia judecătorul chiar le indică părților care sunt aspectele ce pot fi rezolvate fără intervenția lui și fără ca acest lucru să fie interpretat drept antepronunțare. Este doar o formă de sprijin pe care acesta o dă părților pentru ajungerea la un consens. În Germania am întâlnit cazuri în care judecătorul, care știa deja dosarul la primul termen de judecată, le dădea un răgaz părților să se împace. Cred că instanțele au pârghiile necesare să facă mai mult decât să aplice legea, mai ales atunci când numărul litigiilor, raportat la populație, este foarte mare. În România, de exemplu, avem peste 6 litigii la 100.000 de consumatori, de 3 ori mai mult decât media europeană. Mecanismele concilierii și instanțelor pot funcționa foarte bine împreună, nu se autoexclud. Până la urmă, omul nu își dorește să vadă cum se aplică legea, ci vrea să-și vadă problema rezolvată. Astfel, dacă este mulțumit nici nu mai contează pe ce cale a ajuns la soluție. De aceea, judecătorii pot pune o întrebare simplă chiar la primul termen de judecată: dar să mergeți în conciliere ați încercat? Dacă nu, să le recomande această cale alternativă și doar dacă ea nu are rezultatul dorit să se întoarcă în fața judecătorului.”
Ziua nunții trece incredibil de repede. Emoțiile, îmbrățișările, privirile dintre miri și momentele spontane se succed într-un ritm pe care, de multe ori, îl realizezi abia după ce evenimentul s-a încheiat. Tocmai de aceea, alegerea fotografului nu ar trebui să fie bazată doar pe preț sau pe câteva imagini spectaculoase găsite pe rețelele sociale.
Un fotograf de nuntă cu experiență știe că fiecare eveniment este diferit și că adevărata valoare a unui album nu constă doar în cadrele perfecte, ci în capacitatea de a spune o poveste autentică. Fotografiile care rămân peste ani sunt cele care surprind emoții reale: lacrimile părinților, zâmbetele invitaților, gesturile mici dintre miri și atmosfera întregii zile.
În ultimii ani, stilul documentar a devenit tot mai apreciat. Spre deosebire de fotografia rigidă și regizată, abordarea documentară urmărește desfășurarea naturală a evenimentului. Fotograful intervine cât mai puțin și surprinde momentele exact așa cum se întâmplă. Rezultatul este o colecție de imagini sincere, care transmit emoție și autenticitate.
Desigur, experiența tehnică rămâne esențială. Lumina din biserici, petrecerile desfășurate seara sau condițiile meteo schimbătoare pot pune la încercare chiar și echipamentele performante. Un profesionist știe să se adapteze rapid și să obțină imagini de calitate indiferent de situație, fără ca mirii să simtă presiunea ședințelor foto interminabile.
La fel de importantă este relația dintre fotograf și cuplu. Comunicarea înainte de eveniment ajută la înțelegerea stilului dorit, a momentelor importante și a personalității mirilor. Atunci când există încredere, fotografiile devin naturale, iar emoțiile sunt surprinse fără artificii.
Un alt criteriu pe care multe cupluri îl ignoră este consistența portofoliului. Nu este suficient să existe câteva imagini impresionante. Este recomandat să fie analizate galerii complete de nuntă, pentru a observa dacă nivelul de calitate se păstrează pe întreaga zi, de la pregătiri și ceremonie până la petrecere.
În plus, livrarea fotografiilor și modul de organizare a acestora contează foarte mult. O galerie bine structurată, editată cu grijă și livrată într-un termen rezonabil oferă o experiență completă și demonstrează profesionalism.
În România există numeroși fotografi talentați, însă diferențele apar în stilul de lucru, atenția la detalii și modul în care fiecare reușește să spună povestea unei nunți. De aceea, înainte de a lua o decizie, este recomandat ca viitorii miri să studieze portofoliile, să citească recenziile și să programeze o discuție pentru a vedea dacă există compatibilitate.
Pentru cei care își doresc o abordare documentară, elegantă și atemporală, merită explorat portofoliul disponibil pe https://lightsandtales.ro/, unde pot fi descoperite povești complete de nuntă, informații despre stilul de fotografiere și numeroase exemple de evenimente surprinse într-o manieră naturală și autentică.
La final, cea mai bună alegere nu este neapărat fotograful care promite cele mai spectaculoase cadre, ci acela care reușește să transforme o zi plină de emoții într-o poveste vizuală ce va putea fi retrăită peste zeci de ani. Fotografiile de nuntă nu reprezintă doar imagini frumoase, ci o moștenire de familie, iar valoarea lor crește odată cu trecerea timpului.
Alegerea unui avocat este una dintre acele decizii pe care majoritatea oamenilor le iau rar, dar sub presiune. Fie că te confrunți cu un divorț, o problemă penală, un conflict de muncă sau ai nevoie de asistență pentru afacerea ta, avocatul pe care îl alegi îți poate influența semnificativ rezultatul. Din păcate, mulți aleg pe fugă, pe baza primului nume găsit pe internet sau a unei recomandări vagi.
Acest ghid practic te ajută să iei o decizie informată și să găsești avocatul potrivit pentru situația ta.
1. Verifică specializarea, nu doar titulatura
Dreptul este un domeniu vast, iar un avocat bun într-o arie nu este neapărat potrivit pentru alta. Un specialist în drept penal are o abordare diferită față de unul concentrat pe dreptul familiei sau pe litigii comerciale.
Înainte de a alege, verifică dacă avocatul are experiență concretă în tipul tău de problemă. Un cabinet care acoperă mai multe domenii de practică – drept civil, penal, dreptul familiei, dreptul muncii, drept comercial și contravențional – îți poate oferi asistență completă, mai ales dacă situația ta implică aspecte din mai multe ramuri de drept.
2. Confirmă că este membru al Baroului
Poate părea evident, dar este un pas esențial. Un avocat trebuie să fie înscris în Tabloul Avocaților și membru activ al unui barou – în cazul Iașiului, Baroul Iași. Această calitate garantează că profesionistul exercită legal profesia, cu respectarea Codului Deontologic și sub supravegherea unui organism profesional recunoscut de stat.
Poți verifica statutul unui avocat direct pe site-ul oficial al baroului sau pe platformele profesionale dedicate. Un avocat Iași serios va avea întotdeauna aceste informații publice și verificabile.
3. Evaluează experiența și rezultatele
Experiența contează enorm în avocatură. Un avocat care a gestionat sute de dosare cunoaște practica instanțelor, știe cum reacționează procurorii și judecătorii și poate anticipa problemele înainte ca acestea să apară.
Nu te sfii să întrebi despre experiența avocatului în cazuri similare cu al tău. Un profesionist serios îți va oferi o evaluare sinceră a șanselor tale – fără promisiuni nerealiste, dar și fără să te descurajeze inutil.
4. Atenție la transparența privind onorariile
Unul dintre cele mai frecvente motive de nemulțumire în relația client-avocat este lipsa de claritate privind costurile. Un avocat corect îți explică de la început cum se stabilesc onorariile, ce include serviciul și care sunt eventualele costuri suplimentare – taxe judiciare, expertize, taxe de executor.
Fugi de cei care evită să discute despre bani sau care îți fac promisiuni prea frumoase ca să fie adevărate. Transparența în privința onorariilor este un semn de profesionalism și de respect față de client.
5. Observă cum comunică
Comunicarea este esențială într-o relație avocat-client care poate dura luni sau chiar ani. Un avocat bun îți explică situația pe înțelesul tău, fără să se ascundă în spatele jargonului juridic, și te ține la curent cu evoluția dosarului.
La prima întâlnire, observă dacă avocatul te ascultă cu atenție, dacă îți pune întrebările potrivite și dacă îți răspunde clar. Dacă simți că ești doar un număr de dosar, probabil nu ai găsit persoana potrivită.
6. Ține cont de disponibilitate și localizare
Un avocat aflat în orașul tău are avantajul cunoașterii instanțelor și autorităților locale, dar și al accesibilității pentru întâlniri față în față. Totuși, în era digitală, mulți avocați oferă și consultanță online, ceea ce poate fi util dacă locuiești în altă localitate sau ai un program încărcat.
Verifică programul de lucru, modalitățile de contact și disponibilitatea pentru situații urgente. Unele probleme juridice – o reținere, o executare silită iminentă, un termen care expiră – nu suportă amânare.
7. Citește recenziile, dar cu discernământ
Recenziile clienților anteriori pot oferi o imagine utilă despre modul de lucru al unui avocat. Caută recenzii care descriu experiențe concrete – comunicare, promptitudine, rezultate – nu doar aprecieri generice.
Un cabinet cu multe recenzii pozitive și verificabile inspiră mai multă încredere decât unul fără nicio urmă de feedback online.
Momentul potrivit pentru a apela la un avocat
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să apelezi la un avocat prea târziu, atunci când situația s-a complicat deja. Cel mai bun moment pentru a cere asistență juridică este înainte de a semna un document important, înainte de a lua o decizie cu implicații legale sau imediat ce ai primit o citație, o somație ori un proces-verbal.
Consultanța preventivă costă întotdeauna mai puțin decât repararea unei situații deja compromise. Un avocat implicat de la început poate preveni probleme care altfel ar necesita ani de litigii.
Concluzie
Alegerea avocatului potrivit nu ar trebui să fie o decizie luată la întâmplare. Verifică specializarea, confirmă apartenența la barou, evaluează experiența, cere transparență privind onorariile și acordă atenție modului de comunicare. Un avocat serios, cu experiență dovedită și o abordare personalizată pentru fiecare client, îți poate oferi nu doar reprezentare juridică, ci și liniștea de a ști că problema ta este pe mâini bune.
Indiferent de natura problemei tale juridice, cel mai important este să acționezi informat și la timp. O consultanță inițială te poate ajuta să înțelegi exact unde te afli și care sunt opțiunile tale reale.
Piața e plină de branduri care „arată” coreean: ambalaj minimalist, ingrediente la modă, estetica dewy, promisiunea de glass skin. Dar, așa cum am văzut și în cazul unor branduri europene confundate constant cu K-Beauty, aspectul nu spune nimic despre origine.
Așa că hai să lămurim, practic, două întrebări diferite pe care mulți le amestecă:
- Cum îți dai seama că un brand este cu adevărat coreean(origine)
- Cum îți dai seama că un produs coreean este autentic, nu un fals
Sunt lucruri diferite — și vei ști să le deosebești până la final.
Partea 1: Este brandul cu adevărat coreean?
- Caută „Made in Korea” pe ambalaj
Cel mai direct indiciu. Un produs fabricat în Coreea de Sud va menționa țara de origine — „Made in Korea” sau „Fabricat în Coreea” — undeva pe ambalaj sau pe eticheta importatorului.
Atenție însă: locul de fabricație nu e totuna cu locul unde e „acasă” brandul. Unele branduri coreene produc și în alte țări, iar unele branduri non-coreene produc în Coreea (așa-numitul ODM/OEM). „Made in Korea” e un semn puternic, dar se citește împreună cu restul.
- Verifică unde e sediul brandului
Aici se lămuresc cele mai multe confuzii. Intră pe site-ul oficial al brandului, la secțiunea „About” / „Our story”, și caută unde a fost fondat și unde își are sediul compania.
Un brand coreean autentic va avea rădăcinile în Coreea de Sud — fondatori coreeni, sediu în Seul sau alt oraș coreean, o poveste ancorată acolo. Dacă „povestea” te duce în Budapesta, Paris sau California, ai răspunsul, indiferent cât de „coreean” arată produsul.
- Uită-te la numele brandului și la scrierea coreeană (Hangul)
Multe branduri coreene autentice poartă și numele în alfabet coreean (Hangul) pe ambalaj, alături de cel latin. Nu e o regulă absolută — unele branduri orientate spre export folosesc doar engleza — dar prezența Hangul-ului e un semn în plus de origine reală.
- Caută marca KC (Korea Certification)
Produsele conforme cu reglementările coreene poartă adesea logo-ul KC (Korea Certification) sau referințe la MFDS (autoritatea coreeană a medicamentelor și cosmeticelor). E un indiciu că produsul a trecut prin sistemul de reglementare coreean — deci că are o legătură reală cu piața de acolo.
- Verifică cine e „importatorul / distribuitorul” pentru piața ta
Pe eticheta din România/UE vei găsi datele importatorului sau ale „persoanei responsabile”. Asta nu-ți spune direct originea, dar un brand coreean serios ajunge la tine printr-un importator oficial. Poți verifica pe site-ul brandului dacă distribuitorul respectiv e recunoscut oficial — un semn de lanț de aprovizionare curat.
De reținut
Estetica nu e dovadă. Un nume în engleză, ingredientele „virale” (mucină, centella, orez) și ambalajul minimalist au fost normalizate de K-Beauty — și copiate de branduri din toată lumea. Originea se verifică din fapte: țara de fabricație, sediul brandului, povestea reală a fondatorilor. Nu din „vibe”.
Partea 2: Este produsul coreean autentic sau fals?
Odată ce știi că brandul e chiar coreean, rămâne a doua întrebare — mai ales dacă ai cumpărat de la un vânzător necunoscut. Popularitatea K-Beauty a atras și un val de contrafaceri, în special la branduri-vedetă precum COSRX, Beauty of Joseon, Anua sau Missha.
Iată la ce te uiți:
Codul de lot (batch code) și datele. Produsele autentice au un cod de lot alfanumeric, dată de fabricație și expirare, imprimate direct pe flacon sau cutie — nu doar lipite ca sticker adăugat ulterior. Formatul diferă de la brand la brand, așa că un plasament neobișnuit nu e automat un semn rău; important e ca imprimarea să pară făcută în fabrică, coerentă.
QR code / hologramă / sticker de verificare. Multe branduri coreene (Missha, Dr.Jart+ și altele) includ holograme, QR-uri sau stickere de autentificare care se pot verifica pe site-ul oficial sau printr-o aplicație. Un fals fie nu le are, fie pică la verificare.
Calitatea ambalajului. Logo centrat și simetric, fonturi și culori consecvente, fără greșeli de ortografie, materiale premium, print clar. Contrafacerile au adesea logo-uri descentrate, texturi ieftine, typos.
Textura și mirosul. Un produs autentic are un profil senzorial predictibil — textura pe care brandul e cunoscut că o are (esență apoasă, cremă „cushiony”, SPF gel ușor) și un parfum subtil, nu agresiv. Dacă textura sau mirosul „nu se potrivesc”, e un semnal.
Prețul. Poate cel mai bun detector. K-Beauty e competitiv la preț, dar tot respectă costuri de producție, export și retail. Dacă un ser viral e listat la o fracțiune din prețul normal, în afara unei promoții oficiale, explicația rareori e generoasă: fals, expirat, stoc deturnat sau produs cu ambalaj schimbat. Nu orice reducere e suspectă — dar un preț „de mister” pentru un produs foarte căutat, da.
Vânzătorul. Cel mai important pas preventiv. Cumpără de la magazine oficiale, distribuitori autorizați sau retaileri de încredere. Caută mențiuni de tip „Authorized Seller” / „Official Store” și transparență privind sursa. Când ai dubii, verifică pe site-ul oficial al brandului lista de distribuitori.
Atenție la un mit: un produs nu e fals doar pentru că are stickere de import în limba locală sau pentru că ambalajul diferă de ce ai văzut într-o postare. Brandurile coreene își actualizează frecvent designul, iar stickerele de conformitate locală sunt normale la export. Verifică versiunea produsului pe canalele oficiale înainte să tragi concluzia.
Pe scurt
Ca să recunoști un brand coreean, nu te uita la cât de „coreean” arată — verifică originea reală: „Made in Korea”, sediul companiei, povestea fondatorilor, marca KC, Hangul-ul pe ambalaj.
Ca să te asiguri că produsul e autentic, verifică batch code-ul și datele, QR/holograma, calitatea ambalajului, textura, prețul plauzibil comercial și, mai ales, cumpără de la surse oficiale.
Iar cea mai simplă protecție rămâne aceeași: cumpără de la un distribuitor de încredere. Când lanțul de aprovizionare e curat, ambele întrebări de mai sus au deja răspuns.
