Connect with us

Evenimente

Infecția cu Clostridium difficile: Ce trebuie să știe fiecare român despre această boală insidioasă

Publicat

pe

Clostridium difficile

Anual, peste 500.000 de cazuri de infecție cu Clostridium difficile sunt înregistrate la nivel global, iar România nu face excepție de la această tendință îngrijorătoare. Această bacterie, devenită rapid o problemă majoră de sănătate publică, afectează în special persoanele care au urmat recent tratamente cu antibiotice sau au fost spitalizate. Înțelegerea acestei afecțiuni poate face diferența între o recuperare rapidă și apariția unor complicații grave care pot pune viața în pericol.

O bacterie dificilă care profită de slăbiciunile organismului

Clostridium difficile, prescurtat frecvent C. difficile sau C. diff, este o bacterie anaerobă care trăiește în absența oxigenului și care are o capacitate remarcabilă de supraviețuire. Ceea ce o face deosebit de periculoasă este abilitatea sa de a forma spori, structuri extrem de rezistente care pot persista în mediul exterior luni de zile. Acești spori rezistă chiar și la dezinfectanții pe bază de alcool uzuali, fiind vulnerabili doar la produsele pe bază de clor sau cele cu efect sporicid.

Bacteria este prezentă în mod natural în flora intestinală la aproximativ 5% din populația generală, precum și la peste jumătate dintre copiii sub un an, fără a provoca probleme. La adulții sănătoși, flora intestinală normală acționează ca un scut protector, împiedicând multiplicarea excesivă a acestei bacterii. Problemele apar atunci când echilibrul delicat al microbiotei intestinale este perturbat, situație în care Clostridium difficile profită de ocazie și se înmulțește rapid, producând toxine devastatoare pentru organism.

Când antibioticele devin inamici: principala cauză a infecției

Paradoxal, tratamentele care ar trebui să vindece pot deveni factorul declanșator al infecției cu Clostridium difficile. Utilizarea prelungită sau neadecvată a antibioticelor perturbă grav flora bacteriană intestinală, distrugând bacteriile benefice care protejau împotriva proliferării C. difficile. Cefalosporinele de generația a treia, penicilinele precum ampicilina și amoxicilina, clindamicina și fluorochinolonele sunt cele mai frecvent asociate cu declanșarea infecției.

Statisticile arată că la pacienții spitalizați fără simptome, rata de colonizare cu bacteria ajunge la 10-25%, comparativ cu doar 2-3% la adulții sănătoși din comunitate. Riscul crește dramatic odată cu durata spitalizării, iar persoanele peste 65 de ani, cele cu afecțiuni cronice sau cu sistem imunitar slăbit sunt cel mai vulnerabile.

Alți factori de risc includ intervenții chirurgicale recente la nivelul tractului digestiv, utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni pentru refluxul gastric, boala inflamatorie intestinală și chimioterapia. În ultimii ani, medicii au observat cu îngrijorare apariția unor tulpini hipervirulente, în special ribotipul 027, care produc o toxină binară suplimentară și prezintă rezistență crescută la antibioticele uzuale.

Simptome care variază de la disconfort la urgență medicală

Manifestările clinice ale infecției cu Clostridium difficile pot varia dramatic, de la o diaree ușoară până la o colită pseudomembranoasă care pune viața în pericol. Perioada de incubație poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, iar simptomele apar de obicei în interval de 5 până la 10 zile de la începerea tratamentului cu antibiotice, deși pot surveni chiar și la trei luni după finalizarea antibioterapiei.

În formele ușoare până la moderate, pacienții experimentează diaree apoasă, cu trei sau mai multe scaune pe zi timp de mai multe zile consecutive, crampe abdominale ușoare și sensibilitate la palpare. Poate apărea febră moderată, greață și pierderea poftei de mâncare. În multe cazuri, persoanele infectate nu își dau seama de gravitatea situației, confundând simptomele cu o simplă indigestie.

Formele severe ale bolii prezintă un tablou clinic alarmant. Diareea devine intensă, cu 10 până la 15 scaune apoase pe zi, adesea conținând sânge sau puroi și având un miros caracteristic neplăcut. Crampele abdominale se intensifică, devenind dureri severe, iar temperatura corporală crește semnificativ. Apare deshidratarea rapidă, asociată cu dezechilibre electrolitice periculoase. Pacienții pot prezenta ritm cardiac accelerat, scădere în greutate rapidă, umflarea abdomenului și creșterea numărului de globule albe în sânge, semn al unui răspuns inflamator puternic.

Complicațiile severe includ megacolonul toxic, o afecțiune în care colonul se dilată periculos, perforarea intestinală, hemoragia digestivă, sepsisul și insuficiența renală. Aceste complicații necesită intervenție medicală urgentă și pot duce la deces dacă nu sunt tratate prompt.

Diagnostic precis pentru un tratament eficient

Diagnosticarea infecției cu Clostridium difficile se bazează atât pe evaluarea clinică, cât și pe teste de laborator specifice. Medicul va fi atent la istoricul recent al pacientului, în special la administrarea de antibiotice în ultimele opt săptămâni sau la spitalizarea din perioada recentă.

Confirmarea diagnosticului se face prin analiza materiilor fecale, în care se caută toxinele A și B produse de bacterie. Testul GDH detectează prezența bacteriei, iar dacă rezultatul este pozitiv, se efectuează un al doilea test pentru a confirma că bacteria este activă și produce toxine. Testele de biologie moleculară pot identifica genele responsabile de producerea toxinelor, oferind un diagnostic rapid și precis.

În cazurile severe sau incerte, medicul poate recomanda colonoscopie sau sigmoidoscopie pentru a vizualiza direct colonul și a identifica eventualele pseudomembrane, acele plăci caracteristice alb-gălbui care se detașează ușor și confirmă diagnosticul de colită pseudomembranoasă. Imagistica prin tomografie computerizată poate fi necesară pentru evaluarea complicațiilor.

Tratament adaptat gravității infecției

Strategia terapeutică depinde de severitatea manifestărilor clinice și de istoricul medical al pacientului. În cazurile ușoare, simpla întrerupere a antibioticului responsabil poate fi suficientă, ducând la remisiunea spontană a bolii în aproximativ 20% din cazuri. Totuși, pacientul trebuie monitorizat atent cel puțin 48 de ore pentru a evalua evoluția. Pentru formele moderate și severe, se administrează antibiotice specifice active împotriva Clostridium difficile. În cazurile extreme, când tratamentul medicamentos eșuează sau apar complicații majore precum perforația intestinală, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea porțiunii afectate a colonului.

Reechilibrarea hidroelectrolitică este esențială, în special la pacienții cu diaree severă și deshidratare. Se administrează lichide intravenoase și se corectează deficitele de electroliți. Probioticele pot ajuta la restabilirea florei intestinale normale după încheierea tratamentului.

Recidiva: o provocare persistentă

Una dintre cele mai frustrante aspecte ale infecției cu Clostridium difficile este tendința ridicată de recidivă. Aproximativ 25-30% dintre pacienți prezintă o nouă infecție în decurs de 1 până la 12 săptămâni de la încheierea tratamentului. După o primă recidivă, riscul de noi episoade crește dramatic.

Pentru pacienții cu infecții recurente care nu răspund la tratamentele standard, transplantul de microbiotă fecală reprezintă o soluție revoluționară cu o rată de succes de peste 85-90%. Această procedură constă în transferul de bacterii benefice din materiile fecale ale unei persoane sănătoase în intestinul pacientului, cu scopul de a restabili echilibrul microbiotic.

Prevenție: arma cea mai eficientă

Măsurile preventive sunt fundamentale, atât la nivel individual, cât și în mediul spitalicesc. Igiena riguroasă a mâinilor reprezintă prima linie de apărare, însă este esențial să se folosească apă și săpun, nu doar dezinfectanți pe bază de alcool, care nu distrug sporii bacteriei.

În spitale, izolarea pacienților confirmați sau cu suspiciune de infecție este obligatorie, iar personalul medical trebuie să utilizeze echipament de protecție incluzând mănuși și halate de unică folosință. Suprafețele și obiectele din camerele pacienților trebuie dezinfectate cu produse pe bază de clor sau cu efect sporicid. Sistemele moderne de dezinfecție cu lumină ultravioletă de tip C sunt din ce în ce mai utilizate în camerele de spital pentru distrugerea sporilor.

Utilizarea rațională a antibioticelor este crucială. Medicii recomandă prescrierea antibioticelor doar când sunt absolut necesare și alegerea celor cu spectru îngust ori de câte ori este posibil. Pacienții nu ar trebui să insiste pentru antibiotice în cazul infecțiilor virale sau să se trateze singuri cu antibiotice rămase de la tratamente anterioare.

Pentru persoanele care au avut deja o infecție cu Clostridium difficile, este vital să informeze orice medic despre acest istoric atunci când este necesară o nouă antibioterapie, astfel încât să se aleagă antibiotice care nu cresc riscul de recidivă.

O problemă de sănătate publică care necesită atenție

Din 2014, România a implementat supravegerea infecțiilor cu Clostridium difficile în spitale, recunoscând astfel gravitatea problemei. Datele recente arată că în Europa, 74,6% din cazuri sunt asociate cu mediul medical, iar rata complicațiilor majore variază între 10% și 16%, cu o mortalitate de aproximativ 4-7%.

Cercetările actuale se concentrează pe dezvoltarea unor noi strategii terapeutice și pe înțelegerea mai profundă a interacțiunii dintre microbiotă și Clostridium difficile. Studii recente sugerează că infecția nu este întotdeauna rezultatul transmiterii în spital, ci poate fi declanșată de factori individuali, cum ar fi colonizarea asimptomatică preexistentă care devine activă în condiții favorabile.

Infecția cu Clostridium difficile rămâne o provocare complexă a medicinei moderne, care necesită o abordare multidisciplinară. Conștientizarea riscurilor, utilizarea responsabilă a antibioticelor și respectarea măsurilor de igienă pot reduce semnificativ incidența acestei boli. Dacă prezentați diaree severă după un tratament cu antibiotice sau după spitalizare, consultați imediat un medic. Diagnosticul și tratamentul precoce pot preveni complicațiile grave și pot salva vieți.

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Evenimente

Ce alegem în 2026? Ambalaje de unică folosinţă cu “fereastră” sau transparente?

Publicat

pe

De

Timp de ani de zile, marketingul din food & beverage a fost construit pe promisiune: „fresh”, „artizanal”, „handmade”, „premium”, „ca la mama acasă”. Toate frumoase, toate corecte uneori, dar toate invizibile până nu deschideai ambalajul. Clientul nu le putea verifica. Le putea doar crede. În industria de ambalaje/packing, pentru a remedia și această problemă ridicată de multe ori de consumatori, au apărut ambalaje HoReCa cu fereastră sau complet transparente.

Devine transparența ambalajelor de unică folosinţă noul standard? Ce spun consumatorii europeni

De ce apar aceste schimbări? Pentru că oamenii au devenit mai expuși. Văd sute de produse pe zi, mii de imagini, zeci de mesaje comerciale. În acest context, încrederea nu se mai construiește prin afirmații, ci prin transparență, iar transparența, în sens literal, începe să devină un avantaj competitiv.

Inclusiv datele confirmă acest lucru. Studiile europene din ultimii ani arată că aproximativ 70-75% dintre consumatori declară că ambalajul influențează direct percepția asupra calității produsului. Nu este vorba doar despre estetică, ci despre ceea ce ambalajul semnalează: siguranță, claritate, onestitate. În perioadele aglomerate sau în contexte cu multă ofertă, oamenii folosesc aceste semnale ca scurtături mentale pentru a decide rapid ce merită ales. Cu cât ambalajul transmite mai clar ce este produsul și ce nu este, cu atât fricțiunea din decizie scade.

Această logică a fost înțeleasă de mult de marile branduri. Dacă te uiți la marii jucători precum Starbucks, Pret A Manger sau Whole Foods, vezi același tipar: vizibilitate, claritate, confirmare vizuală. Starbucks îți arată produsul înainte să îl primești. Pret folosește ambalaje care permit să vezi produsul proaspăt, făcut în ziua respectivă. Whole Foods își construiește reputația pe ideea de „nothing to hide”, afișând ingredientele, originea și aspectul produselor. Nu pentru că este frumos, ci pentru că reduce anxietatea deciziei. Clientul nu mai trebuie să creadă, vede.

În 2026, 64% ar plăti mai mult pentru ambalajele de unică folosinţă sustenabile și transparente

Aceeași logică se aplică în offline și în delivery, doar că acolo ambalajul devine interfața principală dintre brand și client. Ambalajul este primul obiect pe care îl atinge, îl vede și îl judecă. Dacă acel obiect confirmă ceea ce clientul se așteaptă să primească, apare satisfacția înainte chiar de consum. Dacă nu, apare dezamăgirea, chiar dacă produsul este obiectiv bun. Este un mecanism psihologic documentat: contextul în care primești ceva influențează direct evaluarea acelui lucru.

Această dinamică este cu atât mai importantă în perioadele de după sărbători. În decembrie, oamenii cumpără emoțional, impulsiv, festiv. În ianuarie și februarie, intră într-un mod mult mai rațional. Devin mai atenți la valoare, la consistență, la diferența dintre promisiune și realitate.

Un alt insight major: sustenabilitatea nu mai e doar nice to have. Era în care oamenii își alegeau doar produsul a trecut. Astăzi aproape 64% dintre consumatori ar fi dispuși să plătească un preț mai mare pentru un ambalaj care este:

  • reciclabil
  • biodegradabil
  • clar (fără să ascundă produsul)
  • ergonomic
  • estetic

Materialele precum cartonul natur și structurile cu fereastră câștigă teren nu doar pentru că sunt eco-friendly, ci pentru că transmit transparență și siguranță alimentară, exact atunci când consumatorul și-o dorește cel mai mult. Pentru HoReCa și retail, asta înseamnă un lucru: ambalajele nu trebuie doar să arate bine, ci să vorbească despre calitate, siguranță și responsabilitate, toate trei fiind criterii de selecție explicit menționate de publicul modern.

Evamar – Ambalaje HoReCa construite pe cercetare de piață

Fiecare produs din portofoliul Evamar pornește dintr-un proces de cercetare de piață reală: discuții cu antreprenori din HoReCa, feedback de la clienți finali, observații din delivery, retail și consum. Nu ne uităm doar la ce „se poartă”, ci la ce funcționează, ce se rupe, ce enervează și ce încântă oamenii în viața reală. Așa a apărut și cutia takeaway cu fereastră din carton natur, ca un răspuns la o nevoie clară: vizibilitate, stabilitate și o experiență mai bună pentru client, fără a complica operațional lucrurile pentru business.

Pentru antreprenori, asta înseamnă ambalaje care nu încurcă fluxul de lucru, nu creează fricțiune în livrare și nu adaugă costuri ascunse. Pentru consumatori, înseamnă transparență, încredere și sentimentul că știu ce primesc încă dinainte să deschidă cutia. Pentru brand, înseamnă ceva mult mai important decât un ambalaj estetic: înseamnă coerență între promisiune și realitate.

Evamar construiește viitorul industriei incremental, din ce spune piața astăzi. De aceea, produsele să performeze bine în utilizare zilnică. Cutia takeaway cu fereastră este un exemplu simplu de ambalaj care rezolvă o problemă reală și care, prin repetare, devine parte din experiența pe care clienții o asociază cu un brand bun.

Citeste in continuare

Evenimente

Grupele de sânge: codul genetic care îți poate salva viața

Publicat

pe

De

Deși majoritatea oamenilor cunosc faptul că au o anumită grupă de sânge, puțini înțeleg ce înseamnă aceasta din punct de vedere biologic și medical. Grupele de sânge, dincolo de o convenție de clasificare, sunt o caracteristică genetică fundamentală, care joacă un rol esențial în transfuzii, transplanturi, sarcină și, în anumite contexte, chiar în riscul unor boli.

Înțelegerea sistemelor de grupe sanguine este una dintre pietrele de temelie ale medicinei moderne și a salvat milioane de vieți de la descoperirea lor până astăzi.

Ce sunt grupele de sânge?

Începem în primul rând cu componentele sângelui uman, acesta fiind alcătuit din celule roșii (eritrocite), celule albe (leucocite) și trombocite. În mod tradițional, când discutăm despre grupa de sânge, facem referire la tipul de sânge pe care îl avem.

Din perspectivă medicală, o grupă de sânge (sanguină) este definită de prezența sau absența unor molecule numite antigene pe suprafața globulelor roșii. Antigenele funcționează ca niște „markeri biologici” care spun sistemului imunitar dacă o celulă este proprie sau străină. Totodată, antigenele sunt prezente și pe leucocite, dar, din ceea ce se cunoaște până acum, numai eritrocitele sunt importante pentru determinarea grupelor sanguine.

Sistemele de clasificare a grupelor sanguine

Determinarea grupei sanguine se bazează pe două sisteme principale: sistemul ABO și sistemul Rh, ambele fundamentale pentru siguranța transfuzională și pentru monitorizarea anumitor situații medicale, precum sarcina. Restul sistemelor au, de obicei, importanță practică numai în cazurile de stabilire a paternității.

Sistemul ABO

Sistemul ABO clasifică sângele în funcție de prezența a două tipuri de antigene pe suprafața eritrocitelor: antigenul A și antigenul B, precum și de anticorpii corespunzători din plasmă: anti-A și anti-B.

Astfel, se definesc patru grupe principale:

  1. Grupa O (OI)

Nu prezintă nici antigen A, nici antigen B pe globulele roșii, dar conține ambii anticorpi (anti-A și anti-B) în plasmă.

  1. Grupa A (AII)

Are antigen A pe eritrocite și anticorpi anti-B în plasmă.

  1. Grupa B (BIII)

Are antigen B pe eritrocite și anticorpi anti-A în plasmă.

  1. Grupa AB (ABIV)

Prezintă ambele antigene (A și B) pe eritrocite și nu are anticorpi anti-A sau anti-B în plasmă.

Această clasificare este esențială pentru stabilirea compatibilității între donator și receptor în cazul transfuziilor, deoarece prezența unor antigene „străine” poate declanșa reacții imune severe.

Sistemul Rh

Al doilea sistem major este sistemul Rh (Rhesus), care clasifică sângele în funcție de prezența sau absența unei proteine specifice pe suprafața eritrocitelor, numită antigen D.

  • Dacă antigenul D este prezent, persoana este considerată Rh pozitiv (Rh+).
  • Dacă antigenul D lipsește, persoana este considerată Rh negativ (Rh−).

Deși sistemul Rh include peste 40 de antigene diferite, antigenul D este cel mai important din punct de vedere clinic. Peste 80% din populație este Rh pozitiv.

Cele opt grupe sanguine

Combinarea sistemului ABO cu sistemul Rh duce la apariția a opt grupe sanguine:

  • A Rh pozitiv (A+)
  • A Rh negativ (A−)
  • B Rh pozitiv (B+)
  • B Rh negativ (B−)
  • AB Rh pozitiv (AB+)
  • AB Rh negativ (AB−)
  • O Rh pozitiv (O+)
  • O Rh negativ (O−)

De ce este important factorul Rh

Cunoașterea factorului Rh este esențială din două motive majore:

1. Siguranța transfuzională

Dacă o persoană Rh negativ primește sânge Rh pozitiv, organismul său poate produce anticorpi anti-Rh. La o transfuzie ulterioară, acești anticorpi pot distruge globulele roșii transfuzate, ducând la reacții hemolitice severe.

2. Compatibilitatea în sarcină

Incompatibilitatea Rh devine critică atunci când mama este Rh negativ și fătul este Rh pozitiv. Dacă mama dezvoltă anticorpi anti-Rh, aceștia pot traversa placenta și pot distruge globulele roșii ale fătului, provocând boala hemolitică a nou-născutului, cu anemie severă, icter sau chiar risc vital dacă nu se intervine medical.

De aceea, gravidele Rh negativ sunt monitorizate atent și primesc profilaxie imunologică (imunoglobulină anti-D) atunci când este necesar.

Cum se moștenesc grupele de sânge și factorul Rh

Grupa de sânge și factorul Rh sunt determinate genetic și se transmit de la părinți la copil conform unor reguli bine definite ale eredității. Fiecare persoană moștenește jumătate din materialul genetic de la mamă și jumătate de la tată, iar acest lucru este valabil și pentru genele care determină tipul de sânge.

Genele responsabile de grupa sanguină fac parte din sistemul ABO și există sub trei variante genetice principale (alelice): A, B și O.

  • Alela A determină apariția antigenului A pe globulele roșii.
  • Alela B determină apariția antigenului B.
  • Alela O nu determină niciun antigen.

Fiecare părinte transmite copilului o singură alelă, iar combinația celor două alele primite determină grupa sanguină finală a copilului:

  • A + A sau A + O → grupa A
  • B + B sau B + O → grupa B
  • A + B → grupa AB
  • O + O → grupa O

A și B sunt codominante (se exprimă ambele dacă sunt prezente), iar O este recesivă. De aceea, un copil poate avea o grupă diferită de cea a părinților, în funcție de combinația de gene moștenită.

Pe de altă parte, factorul Rh este determinat în principal de prezența sau absența genei pentru antigenul D, despre care am discutat anterior. Și aici fiecare părinte transmite o alelă copilului:

  • Dacă ambii părinți sunt Rh negativi, copilul va fi întotdeauna Rh negativ.
  • Dacă unul sau ambii părinți sunt Rh pozitivi, copilul poate fi fie Rh pozitiv, fie Rh negativ, în funcție de combinația exactă a genelor moștenite.

Așadar, deși regulile de moștenire sunt clare, rezultatul final este influențat de combinația aleatorie a genelor transmise de părinți. Acesta este motivul pentru care doi părinți cu aceeași grupă sanguină pot avea copii cu grupe diferite, sau de ce într-o familie pot exista mai multe grupe de sânge diferite.

Cea mai rară grupă de sânge din lume

Grupa sanguină „aurie”, cunoscută medical ca Rh-nul, este cea mai rară grupă de sânge din lume, fiind identificată la mai puțin de 50 de persoane la nivel global. Această particularitate se caracterizează prin absența tuturor antigenelor din sistemul Rh de pe suprafața globulelor roșii. Din acest motiv, persoanele cu Rh-nul nu pot primi sânge de la aproape nimeni, deoarece orice antigen străin poate declanșa o reacție imună severă. În practică, acești pacienți sunt sfătuiți să își stocheze propriul sânge pentru situații de urgență, deoarece compatibilitatea cu alți donatori este extrem de limitată.

În același timp, sângele Rh-nul are o valoare excepțională pentru medicină, deoarece poate fi transfuzat unui număr foarte mare de pacienți fără risc major de reacție imunologică legată de sistemul Rh. Această combinație rară îl transformă într-un instrument critic în urgențe transfuzionale și în cercetarea imunologică, fiind considerat un „model biologic” ideal pentru studierea reacțiilor imune. Astfel, deși este o condiție extrem de rară și vulnerabilă pentru purtători, grupa Rh-nul reprezintă un veritabil „tezaur” pentru medicina modernă.

Determinarea grupelor de sânge și Rh

În practica medicală curentă, determinarea rapidă și corectă a grupei sanguine și a factorului Rh este un pas critic pentru siguranța pacientului, fie că vorbim despre transfuzii, intervenții chirurgicale, sarcină sau situații de urgență. Metodele clasice, directă și indirectă, rămân baza imunhematologiei, însă în contextul actual al medicinei moderne este esențial ca aceste determinări să fie nu doar corecte, ci și rapide, standardizate și ușor de integrat în fluxurile clinice zilnice. Timpul de răspuns, riscul de eroare umană și nevoia de trasabilitate a probelor sunt factori care pot influența direct decizia clinică și, implicit, prognosticul pacientului.

În acest context, kitul DDS Diagnostic pentru determinarea grupelor sanguine AB0 și a antigenului Rh-D oferă o soluție practică și fiabilă pentru uz profesional, reunind într-un singur test determinarea completă a tipului de sânge, cu un timp de citire de aproximativ un minut și o acuratețe de peste 99,9%. Simplitatea utilizării, interpretarea vizuală clară, lipsa necesității unor echipamente suplimentare și posibilitatea de identificare și trasabilitate a probei îl fac un instrument adaptat atât cabinetelor medicale, cât și unităților spitalicești sau laboratoarelor.

Citeste in continuare

Evenimente

Învață ESG aplicat, cu traineri real-life. Înscrie-te acum la CES ESG Institute – primul program privat de corporate learning ESG din România

Publicat

pe

De

Într-un peisaj în care consumatorii, investitorii și angajații cer coerență, transparență și impact real, ESG a devenit un filtru prin care sunt evaluate brandurile. Nu mai vorbim doar despre raportări sau compliance, ci despre cum construiești încredere, cum eviți greenwashing-ul și cum aliniezi mesajele cu realitatea din business.

CES ESG Institute este primul program privat de formare corporate din România dedicat exclusiv ESG – gândit pentru companii și profesioniști care vor să înțeleagă ce înseamnă sustenabilitatea în decizii, strategii și comunicare.

Lansat de BUCHAREST CENTER FOR ECONOMY & SOCIETY (CES Bucharest), CES ESG Institute răspunde exact acestei nevoi: un program de cursuri de 9 luni, construit pe realități din piață, care te ajută să traduci ESG în acțiuni concrete – de la strategie și operațiuni, până la poziționare, reputație și comunicare corporate.

Ce face acest program relevant pentru oamenii de marketing & comunicare:

  • ESG explicat: clar, aplicat și testat în contexte de business reale
  • Perspective utile și exemple din piață pentru a susține decizii strategice și mesaje credibile
  • Înțelegerea impactului ESG asupra brandului, culturii organizaționale și relației cu stakeholderii
  • O perspectivă integrată: business, sustenabilitate, leadership și comunicare

Lectorii programului sunt lideri și profesioniști ESG din România – oameni care fac ca sustenabilitatea să conteze, zi de zi, în business: Petronela Despoiu (Banca Transilvania), Daniela Beleș (Holcim), Alexandru Chiriță (Electrica), Mihai Toader-Pasti (ÎntreVecini & Towards0), Oana Vîlceanu (Stratos), Magdalena Caramilea (Autonom), Ana-Maria Iordache (D&B David și Baias/PwC).

Programul CES ESG Institute nu este doar despre competențe noi, ci despre repoziționare strategică: a companiei, a echipelor și a modului în care comunicăm valoare pe termen lung. Dacă lucrezi în marketing, comunicare sau leadership și vrei să înțelegi ESG fără jargon, dar cu impact real, acesta e contextul de care ai nevoie.

Înscrie-te acum, programul pornește la mijlocul lunii februarie! 

Citeste in continuare

TOP ARTICOLE