Stiri economice
Sportivii care marchează și pe terenul de business
A câştigat din tenis peste 25 de milioane de dolari (ce-i drept, suma este brută, fără impozite şi cheltuieli) şi a primit din contracte de sponsorizare încă multe milioane. La un moment dat, afacerile şi activele în care investise valorau net peste 200 de milioane de dolari. Însă o serie de decizii de business neinspirate şi sumele oferite fostelor soţii şi iubite au făcut ca, în vara anului trecut, Boris Becker să-şi declare falimentul. Iar luna trecută trofeele câştigate de fostul număr unu mondial au fost scoase la licitaţie pentru a se încerca strângerea unei sume care să acopere măcar o parte din datoriile acestuia (între timp, se pare, acţiunea a fost blocată de sportiv, care s-a declarat prea legat de respectivele amintiri pentru a le înstrăina).
Iar Becker nu este tocmai singur – numeroşi alţi foşti mari sportivi, cărora le-au intrat în conturi sume cu şase, şapte sau opt zerouri, au ajuns la sapă de lemn. Printre cei care şi-au declarat de-a lungul timpului falimentul se numără Mike Tyson, Bjorn Borg sau George Best. De cealaltă parte sunt, însă, numeroase cazuri de fotbalişti, tenismeni ori pugilişti care au ştiut să-şi investească inteligent câştigurile şi să le înmulţească. Printre ei, David Beckham, surorile Williams sau Shaquille O’Neal.
Între milioane şi miliarde
Și în România lucrurile stau cam la fel. Unii dintre cei care au câştigat bine în cariera sportivă nu au fost cumpătaţi sau inspiraţi şi au pierdut tot sau o bună parte a banilor. Alţii, însă, au reuşit să se descurce şi în afaceri ce puţin la fel de bine ca pe teren. Cel mai celebru caz este, desigur, cel al lui Ion Țiriac. Fostul tenismen este azi, potrivit celei mai recente ediţii a Top 300 Capital, cel mai bogat român, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro. De-a lungul timpului, acesta a investit în bănci, asigurări, comerţ, auto sau sport (fiind, printre altele, proprietarul turneului de tenis de la Madrid).
Regele fotbalului românesc, Gheorghe Hagi, are şi el o carieră de succes în afaceri. Anul trecut, Hagi Sport SRL, firma care deţine şi administrează hotelul Iaki din Mamaia, a avut venituri de peste 18 milioane de lei (cu un milion de lei în plus faţă de anul precedent) şi un profit net de 2,2 milioane (cu circa 20% mai mic decât în 2016). Asta în timp ce Fotbal Club Viitorul SA a ajuns de la venituri de 28 de milioane de lei şi o pierdere de 6,2 milioane de lei în 2016 la încasări de 54 de milioane de lei şi un profit net de 14 milioane de lei anul trecut.
În primăvara lui 2017 s-a zvonit că Hagi ar intenţiona să vândă unitatea de cazare de la malul mării, însă se pare că cererea tot mai crescută din partea clienţilor l-a făcut să se răzgândească. De exemplu, pentru mini-vacanţa de 1 Mai din acest an Iaki a raportat un grad de ocupare de 100%, comparativ cu numai 70% cu un an în urmă.
Fotbal vs antreprenoriat
Nu la fel de bine au mers afacerile fostului coleg şi actualului cumnat al lui Hagi, Gheorghe Popescu. Firmele în care acesta apare ca asociat direct (Global Legal Asistance SRL, specializată în producţia de energie, Nicolas Concept Shipping SRL, axată pe transportul de mărfuri pe apă, şi Versol Recycling SRL, cu obiect principal de activitate creşterea porcinelor) nu au înregistrat anul trecut nici un fel de venituri.
Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul celor patru companii de energie regenerabilă în care deţine acţiuni fostul internaţional Adrian Ilie (Renewable Slobozia Sud SRL, Renewable Slobozia Nord SRL, Renewable Slobozia Est SRL şi Renewable Slobozia Vest SRL). Fotbalistul a mai deţinut două companii în acelaşi domeniu, una din ele fiind desfiinţată şi alta în faliment.
Nici foştii jucători ai naţionalei Bogdan Stelea şi Gabi Balint nu par să fie prea implicaţi în afaceri, pe numele lor apărând în baza de date a Registrului Comerţului doar câte o entitate de tipul persoană fizică autorizată. Asta în timp ce fostul lor coleg Dan Petrescu a fost acţionar în A & D Chelsea Imobiliare SRL (radiată în 2010) şi Dream Team Spirit ‚94 SRL (radiată în 2012).
În 2010, presa scria despre Adrian Mutu că deţinea o reţea de magazine de îmbrăcăminte, Ten Life, prezentă în Piteşti, Paris, Monaco, Cannes şi Londra, brandul Souvenir Clubbing şi marca de vin şi ulei de măsline 10 di Mutu (ambele în parteneriat cu Filippo Paoli), dar şi pizzeria Il Forno (împreună cu Ana Maria Prodan).
În acelaşi timp, el deschisese în Piteşti o cafenea, pe care a vândut-o unui alt fotbalist, Rică Neaga, dar şi Pacha Club Bucureşti, în care investise 300.000 de euro doar pentru a-şi pierde licenţa şi a da faliment cu datorii de circa un milion de euro.
În prezent, Mutu apare ca asociat într-o companie înfiinţată în 2017, Delamore Food & Beverage International SRL, cu obiect principal de activitate ”Intermedieri în comerţul cu produse diverse”. În primul an, firma a avut venituri totale de circa 45.000 de euro.
Fostul coechipier al lui Mutu, Cristi Chivu, apare în România ca asociat în două societăţi cu răspundere limitată: firma de consultanţă Interactiv Sports Media SRL, cu venituri de 15.700 de lei anul trecut, şi NA.GI.MA. Investments SRL, specializată în dezvoltare imobiliară, cu încasări de 682.000 de lei şi un profit net de 646.000 de lei în 2017.
Afaceriştii de pe zgură
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
-
acum 2 zileSănătatea oamenilor dintr-un municipiu din România se află in pericol. Stau în frig de peste o săptămână!
-
Imobiliareacum 14 oreActiv Property Services marchează 33 de ani de activitate pe piața imobiliară din România
-
Imobiliareacum 14 oreMindful Homes – case construite pentru sănătate și stare de bine- noua paradigmă a locuirii conștiente