Adevăruri ascunse din Spitalul Fundeni! Cât prețuiesc viața renumiții doctori Irinel Popescu și Vlad Brașoveanu

0
142

Un accident stupid de motocicletă, o pată de ulei pe carosabilul din Braşov au condus-o către un tărâm necunoscut de ea până atunci. „Ei m-au salvat… mi-au salvat viaţa”, întăreşte Alexandra zâmbind dulce, în ciuda durerilor care-i macină trupul firav. „O să le fac o poezie. Sigur o să le fac o poezie…”, completează ea entuziastă.

„De la Braşov am venit cu ambulanţa SMURD şi 5 medici, care au făcut tot posibilul să mă ţină în viaţă”, povesteşte tânăra. Șansele ei de supravieţuire erau minime. Coastele zdrobite, plămânii şi ficatul cu afecţiuni majore şi hemoragie internă.

La Braşov au reuşit să o stabilizeze pentru a putea fi transportată la Bucureşti. Renumitul profesor doctor Irinel Popescu a fost cel care a primit-o. Era determinat să mai salveze încă o viaţă, săşi mai treacă în cartea Raiului încă o faptă bună, încă una alături de zecile de mii de până acum. Un doctor care a scris istorie pentru medicina românească, un om care poate fi trecut cu uşurinţă în cunoscuta carte a lui Malcom Gladwell, EXCEPȚIONALII.

Din concediu, direct în sala de operaţii

Alexandra avea nevoie de o intervenţie complicată la ficat. Iniţial s-a pus problema unui transplant. Toţi prietenii i-au sărit în ajutor, dar donatorul compatibil a fost el, Omar Al Sharif, un tânăr de origine arabă, pe care-l cunoştea, dar de care nu era chiar atât de apropiată. Acum este… şi el pe lista eroilor ei. Tatăl lui a decedat recent de cancer, iar el i-a preluat afacerile. A lăsat tot şi a venit la Bucureşti să o salveze. Chiar a stat la spital câteva zile, pregătit pentru a dona, dar într-un final nu a mai fost nevoie. Ficatul Alexandrei a redevenit funcţional cu ajutorul acestor doctori minunaţi.

 

„Toţi s-au mobilizat pentru mine. Am fost atât de impresionată când am aflat”, explică Alexandra cu vocea tremurândă de emoţie.

Doctorul Vlad Braşoveanu era plecat în concediu, în Deltă, dar un telefon de la Irinel Popescu a fost suficient pentru a-l întoarce la a doua lui casă, Spitalul Fundeni, spitalul unde dăruieşte viaţă pacienţilor în fiecare zi.

A condus toată noaptea şi după ce s-a odihnit a intrat în sala de operaţii împreună cu Irinel Popescu şi echipele lor de medici şi asistente, marea familie a Spitalului Fundeni, să mai facă o minune… să o aducă pe Alexandra înapoi. După comă şi 10 zile de terapie intensivă a ajuns în sfârşit în salon.

„Acum o să mă întorc la EL”

Zâmbeşte, zâmbeşte tot timpul. Se bucură de fiecare înghiţitură de apă, de iaurt, de supă, de viaţă. Setea ei pentru prezent este contagioasă. Optimismul ei şi credinţa sunt un balsam pentru orice suflet rănit. „Dumnezeu mă iubeşte. Ne iubeşte pe toţi. Primul lucru pe care o să-l fac când ies de aici, o să fie să merg într-o biserică. Am fost olimpică la religie, apoi fapte din viaţa mea m-au supărat şi am întors spatele Domnului. Acum o să mă întorc la El. Sunt atât de fericită că trăiesc. Iubesc viaţa, iubesc doctorii, iubesc aerul pe care-l respir… iubesc tot ce mă înconjoară. Totul e atât de frumos”, spune Alexandra cu atâta convingere şi pasiune încât dragostea ei pentru absolut te agaţă fără să realizezi.

Pe 14 iulie, Alexandra a ajuns la Spitalul Fundeni. Pentru cei care nu cred în minuni şi EROI, ea este dovada vie că există. Pe 7 august a fost externată. Este acasă acum şi se recuperează treptat. Optimismul, credinţa, dorinţa ei de a trăi şi aceşti medici minunaţi au ajutat-o să revină în lumea pe care o ştim cu toţii, lumea în care încă mai simte durerile trupului, dar în care se bucură de fiecare moment pe care-l trăieşte.

Cine sunt eroii Alexandrei

Profesorul Irinel Popescu este unul dintre puţinele genii ale medicinei româneşti, încă în viaţă, încă în activitate. El este părintele transplantului hepatic în România. Un fel de Simona Halep, care dăruieşte clipe de bucurie românilor cu fiecare victorie el dăruieşte viaţă pacienţilor care de multe ori ajung la Spitalul Fundeni fără speranţă şi pleacă acasă parcă renăscuţi.

 

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Bucureşti în 1977, iar în perioada 1977-1980 a fost intern prin concurs. A fost apoi rezident (1980-1983), medic specialist chirurg (clasificat primul pe ţară la concursul de specialitate, în 1983), iar din 1990 – medic primar chirurg la Spitalul Clinic Fundeni. În anul 1990 a obţinut titlul de doctor în medicină, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti.

Irinel Popescu a format sute de chirurgi

A salvat mii, zeci de mii, poate sute de mii de vieţi până la ora actuală, prin operaţiile dificile pe care le-a realizat, folosind cele mai sofisticate tehnici operatorii, dar şi prin intermediul sutelor de rezidenţi pe care i-a învăţat să fie buni chirurgi. Apreciat în România, însă nu la adevărata valoare, a uimit experţii de talie mondială cu talentul lui. Pentru că şi în medicină, ca în orice alt domeniu, ca să ajungi cel mai bun ai nevoie de multă muncă şi dăruire, dar şi de un talent cu care numai Dumnezeu te poate înzestra. „A fost impresionant, este un chirurg foarte bun. De la început a ştiut ce să facă. Este un chirurg foarte experimentat, ştia să opereze laparoscopic şi a înţeles imediat că robotica este calea viitorului. Nu este uşor să efectuezi o rezecţie hepatică, dar el a realizat o astfel de operaţie din ziua 2 de training”, a povestit unul dintre cei mai renumiţi experţi din lume în chirurgie robotică, prof. dr. Konstantinos Konstantinidis.

Vlad Braşoveanu a realizat peste 1000 de transplanturi de ficat

„Mama a decedat la 35 de ani de infarct şi atunci am hotărât să merg la medicină, deşi în familia mea nimeni nu a studiat Medicina. Am vrut să obţin nişte răspunsuri la nişte întrebări: De ce?”, a povestestit medicul pentru Știrile Pro Tv Moldova. Vlad Braşoveanu a studiat medicina la Chişinău, apoi a plecat în România, unde practică de mai bine de 15 ani, cu mare succes, transplantologia hepatică. Mai exact are grijă ca pacienţii de pe lista de aşteptare să primească un ficat funcţional, deci o şansă la viaţă.

 

Până acum a efectuat aproximativ 1000 de transplanturi de ficat, în România şi Republica Moldova, locul unde s-a născut. A uitat ce înseamnă un orar stabil de muncă. La orice oră din zi şi din noapte, dacă primeşte un apel trebuie să fugă la spital pentru a salva vieţi. Mulţi consideră transplantologia o minune a medicinii, iar cei care o practică nu contenesc să ne demonstreze că după moarte există viaţă.

Chirurgia robotică, o soluţie pentru bolnavi ignorată de autorităţi

„Mai bine vă operaţi în străinătate cu robotul”, îndeamnă diverse fundaţii ce scot bani din suferinţa bolnavilor. De ce să nu ne operăm totuşi în România?

Roboţii îi avem, dar zac nefolosiţi pentru că ministerul nu vrea să aloce bani suplimentari. Mai bine guvernul alege să-i dea pentru ajutoare sociale şi să susţină industria alcoolului şi a crâşmelor de ţară. Bani se găsesc şi pentru mitinguri de sute de mii de persoane, dar nu şi pentru bolnavii condamnaţi la suferinţă de un sistem criminal.

Nicolaescu, ministrul care a tăiat finanţarea

Cel care a tăiat primul fondurile, în anul 2013, pentru chirurgia robotică a fost liberalul Eugen Nicolaescu (foto). „Am tăiat fondurile pentru că am fost informat că banii nu erau folosiţi. Aşa mi s-a spus din minister, şi atunci am considerat că este mai eficient să-i aloc în alte direcţii. Pentru Sănătate mereu au fost bani foarte puţini şi este greu să-i împarţi. Avem boli rare, fel şi fel de programe. Și atunci am luat această decizie, dar eu am fost doar un an ministru”.

A urmat Nicolae Bănicioiu. „Chirurgia robotică este scumpă şi am propus chiar şi nişte criterii, astfel încât să poată fi selectaţi pacienţii care chiar au nevoie de această tehnică. Iar ministerul ar trebui acum să dea bani spitalelor care spun că au pacienţi care trebuie să beneficieze de acest tip de intervenţie”, explică cu mult calm Bănicioiu, care are dreptate în ceea ce spune.

 

Justificare halucinantă a lui Florian Bodog pentru lipsa finanţării

Doar că ministerul nu dă niciun ban. Și astfel ajungem la Florian Bodog, ministru în penultimul guvern PSD. El ne explică uşor iritat că de ce să folosim chirurgia robotică dacă merge şi cea clasică. Un răspuns ar fi poate pentru că omenirea evoluează şi că dacă în epoca de piatră ne tratam cu ierburi, acum avem acces la medicamente care prelungesc viaţa.

Domnul Bodog ne spune şi că el este singurul care a făcut documentele necesare pentru achiziţia a 8 aparate de radioterapie. Dar şi domnii Nicolaescu şi Bănicioiu ne-au spus despre iniţiativele lor în acest domeniu.

Realitatea din teren este că bolnavii de cancer aşteaptă cu lunile până când să primească tratamentul cu radioterapie, deşi ar fi necesar rapid.

Spitalul Fundeni – centru de excelenţă în transplantologie, dar şi în chirurgia robotică

În România, Ministerul Sănătăţii a încetat să mai acorde bani spitalelor pentru intervenţiile chirurgicale cu ajutorul celor 8 roboţi Da Vinci pe care statul român i-a cumpărat cu bani grei. În multiple forme de cancer, tehnica robotică este extrem de necesară pentru pacient şi diminuează din riscuri. Dar nu numai în cancer, tehnica robotică este indicată, ci şi în multiple alte afecţiuni. Pacienţii îşi revin mult mai rapid, hemoragia este minimă, intervenţia mai exactă, iar riscul de reapariţie a bolii este mai mic.

La Spitalul Fundeni, din fericire, datorită profesorului Irinel Popescu, robotul este încă activ şi asta pentru că renumitul doctor lucrează şi în cercetare. Probabil dacă s-ar acorda bani suficienţi, medicina românească ar progresa mai mult şi pe această zonă, datorită lui.

 

În majoritatea statelor europene, chirurgia robotică este finanţată de stat

În Grecia şi în majoritatea statelor europene, programele de chirurgie robotică sunt finanţate de stat, iar pacienţii pot beneficia de cele mai bune şi mai sigure tehnici operatorii. În România, începând cu anul 2013, acest program s-a oprit şi odată cu el pacienţii cu cancer au fost condamnaţi la o suferinţă suplimentară. Dacă vor să beneficieze de acest tip de intervenţie, trebuie săşi cumpere consumabilele pentru că spitalele nu au fonduri. Iar consumabilele sunt câteva mii de euro.

„Este stupid”, o spune consternat unul dintre cei mai buni chirurgi din lume, acelaşi de la care şi Profesorul Irinel Popescu a învăţat tehnica. Stupid că s-a oprit acest program de chirurgie robotică pentru care Irinel Popescu depune în fiecare an documente şi solicită refinanţarea lui. Este stupid că progresul în medicina românească este oprit cu toate armele din dotare.

Vlad Voiculescu spune că nu a ştiut de situaţia chirurgiei robotice

Îl întrebăm şi pe Vlad Voiculescu, ministrul tehnocrat al Sănătăţii, cel care a încercat să oprească transplantul pulmonar în România pentru că n-am fi fost pregătiţi pentru asta. Din fericire, în cele din urmă s-a realizat, cu mult succes, datorită perseverenţei managerului de la Spitalul Sfânta Maria, doctorul Narcis Copcă. „Nu mi s-a adus la cunoştinţă această problemă, deci nu am ştiut de ea”, ne spune Vlad Voiculescu despre programul de chirurgie robotică, cel care are şi o fundaţie care se ocupă cu bolnavii de cancer şi care, de altfel, este apropiat şi de alte fundaţii preocupate de domeniul oncologic. Suspect că nu a ştiut de chirurgia robotică, cea care se practică în Austria cu mare succes, pe bani mulţi, pe bani mulţi chiar şi din România. Totuşi, culmea tupeului şi bătaia de joc supremă au venit de la Ministerul Sănătăţii, condus de Sorina Pintea, actualul ministru. Purtătorul de cuvânt, Oana Grigore, ne transmite într-un stil populist că spitalele pot alege să finanţeze din fonduri proprii operaţiile de chirurgie robotică. Doar că spitalele nu au bani pentru acest tip de intervenţie pentru că Ministerul nu le dă. Concluzia este că avem bani pentru mitinguri, pentru ajutoare sociale, pentru deplasările externe de zeci de mii de euro ale miniştrilor, ale deputaţilor şi senatorilor, avem bani pentru orice, mai puţin pentru bolnavii care-şi aşteaptă neputincioşi sfârşitul pentru că România politică le refuză dreptul la cel mai bun tratament. Nu avem programe de pregătire, nu avem specialişti, iar pe cei pe care-i avem îi umilim cât putem, nu avem aproape nimic când vine vorba de sistemul medical, iar viitorul sună a gol… cam la fel de gol precum cuvintele purtătorului de cuvând de la minister. În schimb, pe hârtie vom afla cât de bine o ducem de fapt, dar nu ne dăm noi seama.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here