Criza forţei de muncă îi obligă pe angajatorii români să fie inventivi. Muncitorii din ţări non-UE par a fi soluţia. Numărul record al cererilor depuse la Ministerul de Interne arată nevoia de angajaţi din sectoare precum Horeca, construcţii sau turism. Românii plecaţi în străinătate nu se întorc, în ciuda majorării salariilor, spun angajatorii care au încercat să îi atragă pe unii dintre ei.
Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, în primele şapte luni s-au emis 4.395 de noi premise pentru muncitori non-UE, în special din Vietnam, Turcia, Nepal, Serbia, Sri Lanka, China şi Republica Moldova. Astfel, pe iulie 2018, numărul total al muncitorilor străini a crescut la 17.000. Statisticile nu îi includ pe cetăţenii din ţările membre UE, pentru că aceştia nu au nevoie de permis de muncă în România. Datele arată că muncitorii din Turcia şi China sunt, de departe, cei mai întâlniţi la noi. Astfel, , potrivit datelor ministerului Muncii, din Turcia sunt înregistraţi la noi 3.627 de muncitori, din China alţi 2.120, din Republica Moldova 1.787 de persoane, iar din Vietnam 1.554 de muncitori. Aceştia se angajează în restaurante, hoteluri, construcţii navale, vânzare de îmbrăcăminte şi încălţăminte, construcţii rezidenţiale. De altfel, în 2017, numărul permiselor de muncă eliberate a crescut cu 70% faţă de anul precedent. Și atunci, principalele ţări din care venea forţa de muncă erau Vietnam (1.406 persoane), Turcia (669 persoane), China (566 persoane). Creşterea economică din ultimii ani a determinat această criză a forţei de muncă, spun angajatorii.
Contingent crescut
În luna iulie, Guvernul Dăncilă a decis să dubleze contingentul de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2018, de la 4.000 la 8.000. De asemenea, a stabilit cifra de 5.200 pentru lucrătorii detaşaţi, faţă de 1.200. Aceste prevederi apar într-o Hotărâre pentru modificarea literelor a) şi b) ale articolului unic din Hotărârea Guvernului nr. 946/2017 privind stabilirea contingentului pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2018. Rămân neschimbate celelate cifre şi anume: persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii – 700; lucrători înalt calificaţi – 500; lucrători sezonieri – 400; lucrători stagiari – 100; lucrători transfrontalieri – 100.
Date de la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă arată că, din totalul locurilor de muncă vacante înregistrate în primul trimestru al anului 2018, care au fost puse la dispoziţia persoanelor aflate în căutare de loc de muncă existente în evidenţele acestei instituţii, 31.464 au fost declarate în mod repetat de către angajatori ca fiind neocupate. Argumentând prin deficitul înregistrat pe piaţa forţei de muncă din România necesitatea de a asigura forţa de muncă cerută în unele sectoare sau meserii care nu poate fi acoperită de lucrătorii români şi prevenirea situaţiilor în care străinii lucrează în România fără forme legale, Guvernul a săltat astfel limita de lucrători permanenţi la 8.000 şi de lucrători detaşaţi la 5.200. Plecarea lucrătorilor români în alte ţări a condus la situaţia în care angajatorii, la salariile majorate pe care le oferă, nu găsesc suficienţi români dispuşi să se angajeze la ei şi sunt nevoiţi să apeleze la personal din ţări exotice, precum Filipine, Thailanda, Nepal, Vietnam.
De asemenea, statul a ridicat restricţia de angajare a străinilor în România cu cel puţin salariul mediu brut pe economie.
Angajatori mulţumiţi
Mulţi angajatori au recurs deja la această soluţie şi nu regretă, spun ei. În primăvara acestui an, Cristian Erbaşu, preşedintele Construcţii Erbaşu SA, una dintre cele mai mari copanii de construcţii din tară, anunţa că a adus câteva sute de muncitori străini pentru a compensa lipsa de forţă de muncă. „Criza va fi şi mai acută în următorii trei – cinci ani. Legea este total nepregătită pentru ce va urma. Este greu şi acum, dar adevăratul dezastru va fi în 2021-2022-2023. Atunci va fi cu adevărat un moment în care vom spune că nu avem soluţii deloc. Nu avem nimic pregătit din spate. Au plecat toţi specialiştii spre imobiliare, pentru că e singurul motor care funcţionează pe piaţa românească, şi acum nu avem forţă de muncă”, a susţinut Erbaşu. El a arătat că un muncitor cere acum un salariu mai mare cu 30%-40% faţă de luna decembrie 2017. „Această creştere va continua, fără posibilitatea de a fi prinsă într-un buget planificat acum”, consideră reprezentantul patronatelor. Erbaşu a apreciat că peste jumătate dintre licitaţii vor fi reluate, întrucât bugetele fie au fost calculate din birou, eronat, fie pe baza preţurilor din anii trecuţi.
„Puţini veţi avea noroc de câştigători care vor avea posibilitatea să aducă bani de acasă şi să vă termine lucrarea pentru prestigiu. Marea majoritate dintre beneficiarii care sunteţi aici veţi relua licitaţiile. Nu sunteţi vinovaţi, nici proiectanţii nu sunt, dar nu avem o legislaţie capabilă să preia în acel moment un astfel de fenomen”, a explicat Erbaşu. El estimează că peste doi ani va fi un deficit de sute de mii de muncitori în sectorul construcţiilor. „Criza de acum e mică, avem un deficit de 50.000 – 60.000 de oameni, însă peste doi ani vom avea o criză de sute de mii de oameni”, a arătat preşedintele FPSC.
Mohammad Murad, patronal lanţului hotelier Phoenicia, spune că numărul de permise tot nu e suficient şi că e nevoie de zeci de mii de muncitori străini pentru a compensa „exodul de forţă de muncă bine calificată către Vest”. Acesta are circa 160 de angajaţi din Vietnam şi aşteaptă alţi 300 în toamnă. Omul de afaceri susţine şi el că această criză a forţei de muncă se va accentua în următorii ani. Potrivit acestuia, dezvoltarea e amânată de lipsa forţei de muncă în condiţiile în care business-urile vor să se extindă. „Greu de crezut că românii din străinătate se vor întoarce”, a spus acesta.
„Regenerarea naturală a pieţei forţei de muncă e un proces de lungă durată. Muncitorii din ţări non-UE sunt o soluţie viabilă. La început pot părea necalificaţi, dar sunt disponibili imediat. Costul nu e cu mult mai redus în comparaţie cu muncitorii români. În construcţii, de exemplu, cei calificaţi primesc mult peste salariul mediu”, a explicat Murad. Salariile au crescut în România şi tot nu i-am convins pe români să se întoarcă acasă, spune Murad. „Eventual, pe cei care au plecat de cel mult trei ani îi putem convinge să se întoarcă, dacă au familiile în ţară”, a spus acesta. Mai mult, potrivit acestuia, deşi românii sunt buni specialişti, forţa de muncă e instabilă în condiţiile în care mereu au opţiunea să plece în Europa. „Aducem muncitori străini nu pentru că sunt mai buni sau mai ieftini, ci pur şi simplu pentru a compensa lipsa de personal”, a mai spus acesta.
Un alt exemplu este centrul spa din Braşov, Atasagon, care a adus trei muncitori din Turcia şi o maseuză din Indonezia. „Am specializat mulţi angajaţi români, ulterior au plecat şi şi-au deschis propriul business. Cei aduşi din Turcia şi Indonezia sunt mult mai stabili, sunt calificaţi, dedicaţi”, a explicat Raluca Voinea, marketing Manager al Atasagon.
Statistica dă dreptate patronilor
Datele publicate în luna iunie de Eurostat par să confirme situaţia patronilor români care nu găsesc forţă de muncă. În acest context, Guvernul ia în calcul modalitatea de a permite firmelor din România să aducă angajaţi din afara Uniunii Europene.
Cifrele Eurostat indică faptul că, anul trecut, din ce 15,02 milioane de locuitori ai României cu vârste între 15 şi 74 de ani, doar 9,1 milioane erau activi economic. Restul, de 5,9 milioane, nu erau angajaţi. Asta înseamnă că 39,3% din populaţia României cu vârste de 15-74 de ani era inactivă.
Comparativ, Bulgaria avea o rată de 38,5%, iar Ungaria, de 38,2%. Italia, una dintre principalele destinaţii ale forţei de muncă din România, se afla pe primul loc cu 42,9%. România ocupa locul şase în Uniunea Europeană în această privinţă. Media UE este de 35,3%.
În ceea ce priveşte rata şomajului, România este pe locul şase de la coadă, media UE la şomaj fiind de 7,6%. Cea mai mare rată a şomajului din UE se regăseşte în Grecia (21,5%), urmată de Spania (17,2%), o destinaţie importantă a forţei de muncă din România.
Potrivit Eurostat, şomerii sunt cei care nu au de lucru, dar care şi-au căutat de lucru în mod activ cel puţin o dată în ultimele patru săptămâni şi care sunt pregătiţi să lucreze în următoarele două săptămâni, dacă îşi găsesc job. Persoanele inactive sunt cei care nu fac parte din forţa de muncă, nefiind nici angajaţi, nici şomeri. De regulă, aici intră elevi, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi care nu pot lucra etc.
În România, din cei 8,6 milioane de oameni ocupaţi, cu vârste de 15-74 de ani, 6,39 milioane sunt angajaţi, 1,57 milioane sunt persoane fizice autorizate, liber-profesionişti şi alţi lucrători pe cont propriu şi 0,7 milioane sunt lucrători familiali (persoane care ajută alţi membri ai familiei, într-o mică afacere sau în agricultură, de exemplu).
(Articol publicat în numărul 33 al revistei Capital, disponibil la centrele de difuzare a presei în săptămâna 20 – 26 august 2018)
