Germania este, fără urmă de îndoială, motorul economic al Europei. Iar una dintre cele mai puternice industrii germane, cea auto, a produs anul trecut 5,64 milioane de automobile, mai mult decât Franţa şi Spania la un loc şi de peste trei ori peste tot ce au asamblat uzinele din Marea Britanie. E un rezultat spectaculos dacă avem în vedere că abia în anii premergatori celui de-Al Doilea Razboi Mondial guvernul german a decis sa finanţeze construcţia unui automobil popular. Astfel începe povestea celui mai mare producător actual de automobile din Europa, grupul Volkswagen.

1904 – încep primele discutii între inginerii germani cu privire la o masina populara produsa în serie. Exemplele din America sunt privite cu uimire si, mai apoi, cu interes. Aparitia în 1908 a primului Ford Model T produs în serie larga este semnalul ca si în Germania trebuie dezvoltat un proiect similar.

1925 – Studentul Béla Barényi prezinta, în Germania, un proiect al unui sasiu pentru „masina populara”. Acesta avea tractiune pe puntea spate si motor boxer cu sistem de racire, caracteristici vazute ulterior la Beetle.

1934 – este prezentat prototipul unui vehicul realizat de Ferdinand Porsche, un inginer din Bohemia, pentru NSU Motorenwerke din Neckarsulm. Din nefericire, din cauza problemelor financiare, Porsche Type 32.nu este produs niciodata. Totusi, pe 22 iunie, în acelasi an, “Reichsverband der Deutschen Automobilindustrie” îi acorda lui Ferdinand Porsche, fost angajat al Daimler-Motoren-Gesellschaft si designer al unor masini sport pentru Auto Union, sansa de a dezvolta un vehicul subventionat de stat.

1935 – în luna iulie, Porsche prezinta prototipul VW Series 3, un vehicul cu sasiu si caroserie din otel si lemn. La finalul aceluiasi an, Dr. Porsche GmbH realizeaza si prototipul unui model decapotabil botezat V2 care, împreuna cu alte doua proiecte, sunt acceptate de Reichsverband der Deutschen Automobilindustrie

1938 – Adolf Hitler boteaza proiectul VW Series 3 cu numele KdF-Wagen si lanseaza, pe 12 august, o campanie de strângere de fonduri pentru transpunerea acestuia în vehicul de serie. Cine platea saptamânal o anumita suma avea sa devina, în curând, proprietarul unui astfel de vehicul. Doar 336.000 de persoane adera la acest proiect iar suma strânsa este prea mica pentru a produce masina în serie. Tot în 1938, pe 26 mai, începe constructia uzinei Volkswagen de lânga Fallersleben, proiect sustinut de Deutsche Arbeitsfront.

1939 – Uzina, neterminata, este obligata sa lucreze pentru Luftwaffe având ca sarcina repararea motoarelor de JU 88. Tot pentru a sustine efortul de razboi, uzina Volkswagen primeste o a doua linie de asamblare unde aveau sa fie construite faimoasele „Kübelwagen”. Pâna la finalul razboiului sunt produse 66.825 de vehicule militare. Type 82 Kübelwagen avea un  motor cu patru cilindri, racit cu aer, care dezvolta 35 CP.

1940 – Cerea tot mai mare de echipament militar aduce uzina în situatia de a folosi munca for?ata. În 1944 mai bine de doua treimi dintre muncitorii de la Volkswagenwerk erau prizonieri de razboi, evrei sau polonezi.

1942 – Începe productia vehiculului amfibiu Type 166 “Schwimmwagen”. Vehiculul se putea deplasa cu 80 km/h pe uscat si cu 10 km/h pe apa.

1945 – Pe 22 august armata britanica de ocupatie solicita uzinei sa produca 20.000 de vehicule pentru necesitatile de transport. Pentru ca nu existau fonduri, britanicii gasesc solutia de a instrui muncitorii germani sa plaseze pe sasiurile ramase de la Kübelwagen, caroserii lucrate manual. Pe 27 decembrie sunt produse primele 55 de astfel de vehicule.

1946 – în martie este atinsa pentru prima data cadenta solicitata de britanici: 1.000 de masini pe luna. În acelasi an, uzina sarbatoreste asamblarea vehiculului civil cu numarul 10.000.

1947 – uzina are 8.382 de angajati, dintre care 4.509 implicati direct în procesul de productie. Saptamâna de lucru are 48 de ore, fiecare ora fiind platita cu 1,19 marci germane. Compania, cu sediul acum la Wolfsburg, participa la târgul de la Hanovra unde câstiga un contract de export catre Olanda. Pentru a mentine competitivitatea masinilor produse, britanicii impun inginerilor si muncitorilor gasirea unor solutii pentru îmbunatatirea masinilor Volkswagen.

1948 – pe 1 ianuarie, Heinrich Nordhoff, fost manager la Opel, este impus de britanici ca director general al uzinei Volkswagen. Productia creste de la 1.185 de unitati pe luna la 2.306 unitati. Pe 1 octombrie marca Volkswagen este înregistrata la Oficiul German al Patentelor. Primele piete pentru export sunt Olanda, Belgia, Luxemburg, Suedia si Danemarca.

1949 – Mai elegante si mai confortabile, cu jante si alte elemente cromate, modelele Beetle pentru export costa 5.450 de marci germane. Intra în productie si varianta Beetle Cabrio cu un plafon dezvoltat de Hebmüller. Pe 6 septembrie, britanicii cedeaza uzina în administrarea statului Saxonia Inferioara

1950 – Volkswagen exporta peste ocean. Primele 330 de unitati sunt trimise catre Statele Unite si 128 catre Uruguay. Pe 8 martie modelul Transporter intra în productie la Wolfsburg.

1951 – Timpul de asamblare al unei masini la uzina Volkswagen scade de la 127 de ore la 116 ore. Pretul de baza al modelului Beetle este de 4.600 de marci, în timp ce salariul mediu din Germania este de 346 DM. În 13 luni, un muncitor îsi poate cumpara o masina.

1952 – Beetle îsi schimba înfatisarea.

1954 – O varianta cu opt locuri a modelului Transporter primeste numele Sambabus. Principalii clienti pentru ambele modele Volkswagen sunt companiile. Doar 13% din productie ajunge la persoane fizice.