Circa 5 miliarde de euro reprezintă deficitul balanței bunurilor, comunicat joi de Banca Națională. Această balanță a bunurilor reflectă valoarea tuturor bunurilor mobile care fac obiectul schimburilor dintre rezidenţi şi nerezidenţi, indiferent dacă bunurile trec sau nu frontiera ţării ( de pildă achiziția de terenuri în România de către străini). Spre deosebire de statistica comerţului internaţional cu bunuri elaborată de INS, întrucât nu are loc schimbul de proprietate asupra bunului, în balanţa de plăţi nu sunt înregistrate bunurile pentru prelucrare în România, respectiv bunurile pentru prelucrare în străinătate.
Dispunerea tranzacțiilor internaționale într-un cont al balanței de plăti presupune ca fiecare tranzacție să fie înregistrată fie ca venit fie drept cheltuială. Ca venit se înregistrează primirea de plăți din străinătate. Pe post de cheltuială se înregistrează efectuarea de plăți în străinătate. Asta foarte grosier explicat.
Guvernatorul BNR a explicat în tot mai desele sale ieșiri publice că deficitele mari ale României vor trebui la un moment dat corectate, iar corecția poate fi ori una dură ori una lină.
O corecție lină s-ar face prin intermediul reformelor structurale, absolut necesare. Dacă aceste reforme nu se fac, corecția va fi făcută de către piață: fie prin inflație fie prin curs (devalorizarea leului). „Prefesorul Costin Murgescu spunea în anii ’80, când se minţea cu producţia şi cu mai multe: Într-un singur loc nu poţi să minţi: la balanţa de plăţi”, spunea Isărescu în cadrul unei conferințe.
”Nu vrem să combatem inflația agravând deficitul de cont curent și afectând competitivitatea. Dacă majorăm prea mult dobânda, o să avem intrări de capitaluri, acestea tinzând să aprecieze cursul. Spre deosebire de Ungaria, Polonia, Cehia, noi suntem o țară cu deficit de cont curent. În UE nu sunt multe țări cu deficit de cont curent de 4%. Aproape toate țările au surplus de cont curent. Dacă nu mă înșel, Ungaria are și surplusuri comerciale. Ce ar însemna asta? După ce că ai deficit în balanța produselor alimentare, se apreciază cursul, vei stimula importurile de produse alimentare din Ungaria, Polonia, și să-i omori pe ăștia din România care sunt în concurență cu ei? Aici trebuie foarte mare atenție”, explica Guvernatorul.
„BNR se ocupă de statistica balanţei de plăţi, care e o statistică dificilă, De câţiva ani o facem nu pe bază de date bancare, adică cerem băncilor date despre plăţile şi încasările externe, ci o facem pe bază de survey-uri. Trimitem oameni care se duc la rădăcina plăţilor şi încasărilor externe, adică la întreprinderi. Este o activitate extrem de laborioasă. Ori în balanţa de plăţi a României o să vedeţi cifrele, o bună parte din balansarea deficitului comercial al României vine de la remiterile românilor din străinătate”, a declarat Mugur Isărescu.
Circa 5 miliarde de euro reprezintă deficitul balanței bunurilor, comunicat joi de Banca Națională. Această balanță a bunurilor reflectă valoarea tuturor bunurilor mobile care fac obiectul schimburilor dintre rezidenţi şi nerezidenţi, indiferent dacă bunurile trec sau nu frontiera ţării ( de pildă achiziția de terenuri în România de către străini). Spre deosebire de statistica comerţului internaţional cu bunuri elaborată de INS, întrucât nu are loc schimbul de proprietate asupra bunului, în balanţa de plăţi nu sunt înregistrate bunurile pentru prelucrare în România, respectiv bunurile pentru prelucrare în străinătate.
Ca să explicăm și mai detaliat, următoarele tranzacții se înregistrează ca încasări în contul balanței bunurilor:
-exporturile de marfă;
-încasări din transporturi și călătorii;
-venituri primite din investițiile în străinătate;
-cadouri primite de la rezidenți străini;
-ajutoare primite de la guverne străine;
-investiții în țara analizată ale rezidenților străini.
În schimb, următoarele tranzacții se înregistrează drept cheltuieli (pentru că implică plăți către străini):
-importurile de marfă;
-cheltuieli cu transporturile și călătoriile;
-plăți pentru investițiile făcute de străini;
-cadouri făcute rezidenților străini;
-ajutoare acordate de guvernul țării analizate;
-investiții în străinătate ale rezidenților.
Întrucât orice import trebuie achitat și orice export trebuie plătit, diferența de bani trebuie acoperită. Dacă ești o țară ca Germania, care are excedent de cont curent (exportă mult mai mult decât importă), banii în plus îi pui eventual la rezerva valutară ori îți faci un buffer fiscal. Dacă ești România, diferența trebuie să o achiți întrucât soldul contului balanței de plăți trebuie întotdeauna să fie nul. Prin urmare, doar la bunuri, avem de pus 5 miliarde de euro jos. Asta înseamnă să cumperi euro din piață, adică să influențezi mișcarea leului în fața euro.
Si mai simplu: luați familia Ionescu. Are venituri de 5.000 de lei (salarii), și cheltuieli de 6.000 de lei ( le place să meargă în excursii, să-și cumpere haine de firmă șamd). Diferența trebuie să o achite de undeva. Pe termen scurt, se pot împrumuta și să-și rostogolească datoriile. Dar dacă se împrumută la dobânzi mai mari decât le crește veniturl, intră într-o spirală a datoriilor din care nu vor ieși prea curând.
Soluția e să își mai taie din unele cheltuieli, să-și limiteze micile plăceri, pe scurt să facă niște reforme.
