Financial Times: Utilizarea frecventă a rețelelor de social media dăunează sănătății mentale a adolescenților (studiu) ● Les Echos: Cresc tensiunile dintre Hong Kong și Beijing ● Regimul turc în dificultate pe plan economic și politic ● The New York Times: Foamea de religie a dreptei radicale. ● Știri pe scurt.

Fetele suferă cel mai mult de cyberbullying, pierderea somnului și lipsa exercițiilor fizice.

Utilizarea frecventă a social media dăunează sănătății mintale a adolescenților, dar efectele sunt provocate în mod indirect – prin cyberbullying, pierderea somnului și lipsa activității fizice.

Această concluzie vine în urma primul studiu detaliat despre modul în care media socială afectează sănătatea mentală a tinerilor, realizat de cercetători de la Imperial College și University College London și publicat în revista Lancet Child & Adolescent Health.

Studiul a examinat stilul de viață, nivelul de sănătate, de bunăstare și modul în care utilizizează tehnologia pe un eșantion reprezentativ la nivel național, format din circa 10.000 de adolescenți din Anglia, cu vârsta cuprinsă între 13-16 ani.

Site-urile vizitate de aceștia includ rețele de socializare, servicii de mesagerie instantanee și distribuire de fotografii furnizate de Facebook, Instagram, Twitter, Snapchat, WhatsApp și alții.

Analiza statistică a rezultatelor a arătat că, cu cât participarea la social media e mai ridicată, cu atât starea de disconfort psihic e mai ridicată. efectul fiind de peste două ori mai puternic la fete. Disconfortul cel mai ridicat e produs de trei factori: cel mai important a fost cyberbullying-ul, urmat de pierderea somnului și apoi reducerea activității fizice.

„Rezultatele noastre sugerează că media socială în sine nu provoacă daune, dar că utilizarea frecventă poate perturba activitățile care au un impact pozitiv asupra sănătății mintale, cum ar fi somnul și exercițiile fizice, crescând în același timp expunerea tinerilor la conținutul dăunător – în special experiența negativă a cyberbullying „, a spus Russell Viner, profesor la UCL Great Ormond Street Institute of Child Health, cel care a condus cercetarea.

„Părinții trebuie să cunoască mediul în care se învârt copiii lor- atât cel real cât și cel virtual”, e de părere și co-autorul studiului, Dasha Nicholls de la Imperial College. Asta însemna că unii părinți ar trebui să își schimbe mesajul, a adăugat: „În loc să spună constant„ Închide-ți telefonul, Închide-ți telefonul! ”, insistați ca ei să-și lase telefonul la parter atunci când se culcă. Așa nu pot fi hărțuiți în timp ce stau în pat și vor dormi mai bine. ”

Ann DeSmet, expertă în sănătatea copiilor la Universitatea Ghent din Belgia, dar care nu a fost implicată în studiu, a declarat: „Utilizarea social media în rândul tinerilor nu înseamnă în mod necesar că trebuie să fie atât de rea pe cât se presupune. Trebuie doar să reușim să atenuăm efectele negative și să amplificăm efectele pozitive ale social media, cum ar fi încurajarea interacțiunilor sociale”

Deși cercetătorii au spus că studiul a fost cea mai bună analiză disponibilă a efectelor social media asupra adolescenților, totuși studiul are limitele sale. De exemplu, datele au arătat cât de des accesează tinerii social media sau își cât de des își verifică conturile, dar nu arată și cât timp petrec pe respectivele rețele.

„Există un sentiment puternic în rândul cercetătorilor că marile companii de social media ar trebui să furnizeze mai multe date [academicienilor] pentru a îmbunătăți capacitatea noastră de a le analiza serviciile”, a spus prof. Viner.

Ziarul francez dedică în ediția de miercuri o pagină întreagă (pagina a patra) și un editorial protestelor care au loc în Hong Kong. Reamintim că Hong Kong-ul, care se bucură de o largă autonomie, este de mai multe luni scena unor ample proteste provocate inițial de un proiect de lege despre care criticii susţin că ar permite extrădarea dizidenţilor politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei. Treptat, aceste proteste s-au transformat într-o contestare generală a Guvernului local susţinut de Beijing. Fostă colonie britanică, Hong Kong-ul a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să păstreze „un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării” pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „O ţară, două sisteme”.

Redăm unul din articolele din pagina respectivă:

”Traficul aeroportului încă perturbat marți. Îmbarcările au fost suspendate pentru a doua zi la rând pe aeroportul din Hong Kong din cauza protestelor în favoarea democrației. Autoritățile aeroportului din Hong Kong au decis marți după-amiază , la fel ca luni după amiază, să suspende toate zborurile, blocând astfel aeroportul pentru a doua zi la rând. Luni au fost anulate peste 300 de zboruri. Cel de-al optulea aeroport din lume cu 75 de milioane de pasageri în 2018, Aeroportul Hong Kong este un hub important care permite conectarea Asiei cu restul lumii.

Aproape 120 de companii aeriene operează acolo, inclusiv compania din Hong Kong Cathay Pacific, aflată acum în centrul conflictului politic. Luni, 33.000 de pasageri clienți ai companiei au fost afectați de aceste anulări.

Aeroporturile învecinate, inclusiv aeroportul Shenzen, încearcă să profite de această criză pentru a recâștiga cotă de piață. Marți, acțiunile aeroporturilor situate de cealaltă parte a frontierei au crescut brusc. Cel al Aeroportului Internațional Shenzhen a crescut cu 10%, în timp ce cotațiile bursiere ale Aeroportului Internațional Guangzhou Baiyun au crescut cu 4,5%, atingând un nivel record.

Tulburările ar putea determina operatorii globali să reevalueze rolul Hong Kong ca hub internațional. Cathay Pacific, la presiunea Chinei, și-a avertizat luni angajații că ar putea fi concediați „dacă vor susține sau dacă vor participa la manifestațiile ilegale” din Hong Kong.

Cu o zi înainte, echipele de aviatori ale operatorului s-au declarat în favoarea protestatarilor, gest care a provocat includerea companiei pe lista neagră a presei din China, care a cerut boicotarea operatorului aerian de către clienți.

Autoritatea chineză de aviație civilă a solicitat Cathay Pacific numele personalului de la bordul aeronavelor sale care au ca destinație China sau care tranzitează spațiul aerian chinez, precizând că aeronavelor care au la bord persoane care susțin mișcarea pro-democrație nu li se va permite traversarea spațiului aerian chinez.

„Suntem obligați prin lege să respectăm reglementările aviației civile chineze, mai ales că zborurile către China continentală fac parte din activitățile noastre principale”, a declarat directorul general al companiei, Rupert Hogg, firma fiind deja nevoită să suspende un pilot care i-ar fi ajutat pe protestatari.

Alte articole din Les Echos:

Este un adevărat autodafé ceea ce a făcut regimul turc în urmă cu câteva zile. Aproape 300.000 de cărți care au fie și o foarte vagă legătură cu Fethullah Gülen, fostul aliat al șefului statului Recep Tayyip Erdogan, devenit dușmanul nr 1 al acestuia, au fost arse din ordinul Guvernului. Într-o țară în care un sfert de edituri și aproape 150 de ziare au fost închise în ultimii trei ani, iar 5.800 de profesori universitari au fost dați afară din posturile lor, această nouă demonstrație de forță ilustrează tensiunea președintelui turc, care trece în prezent printr-un pasă politică mai proastă.

După ce câștigase o duzină de bătălii electorale de la preluarea funcției în 2003, Recep Tayyip Erdogan a pierdut în iunie primăriile cruciale din Istanbul și Ankara în favoarea Partidului Popular Republican (de opoziție). Pe urmă, doi dintre aliații săi importanți au preferat să părăsească partidul și vor să înființeze o nouă formațiune politică în toamnă.

Abdullah Gül, cel care a fondat AKP alături de Recep Tayyip Erdogan și Ali Babacan, considerat de investitori drept garantul seriozității politicii economice a guvernului (fost ministru al Finanțelor între 2009 și 2015) și-au exprimat „diferențele profunde” cu politica urmată de AKP.

Formațiunea politică a șefului statului și-a pierdut majoritatea absolută la alegerile parlamentare organizate în urmă cu puțin peste un an, obligându-l pe Erdogan să se alăture forțelor de extremă dreaptă naționalistă. „În circumstanțele actuale, Turcia are nevoie de o viziune total nouă pentru viitorul său. Trebuie să corectăm analizele în toate domeniile, să dezvoltăm noi strategii, noi planuri și programe noi pentru țara noastră „, a spus Ali Babacan. Celor doi ”rebeli” li s-ar putea alătura fostul premier Ahmet Davutoglu.

Situația este cu atât mai dificilă și la nivel diplomatic. Ankara a ăncheiat un acord cu Washington privind o zonă tampon între forțele sale și cele ale kurzilor din nordul Siriei. Dar regimul turc, care a cumpărat sistemul rusesc anti-rachete S-400 în timp ce era în același timp și membru al NATO, este amenințat cu sancțiuni militare ale Washingtonului pentru prima dată de la lovitura de stat din 1980.

Uniunea Europeană a pedepsit, de asemenea, Turcia pentru acțiunile ei de forare în apele cipriote. Întrucât regimul lui Erdogan este supărat și pe Arabia Saudită, Egipt, Israel, Siria, el se mai bazează pe relațiile cu Rusia și China (ceea ce i-a împrumutat recent 1 miliard de dolari).

Situația economică a acestei țări de 80 de milioane de locuitori e și ea dificilă, ceea ce a condus la rezultatele electorale amintite. Șomajul afectează 14% din forța de muncă. Creșterea economică ar putea fi negativă în acest an pentru prima dată de la criza din 2008. Vânzările de vehicule s-au prăbușit cu 66% în iulie, la o lună după ce Guvernul a renunțat la subvențiile acordate în sectorul auto, ceea ce ilustrează cât de dependentă este economia turcă de ajutorul guvernamental.

Multe companii au fost nevoite să negocieze „konkordato” cu băncile lor (să își declare falimentul, încheind apoi un acord cu creditorii care să le permită acestora încasarea creanțele conform unui plan), sugrumate de datoriile lor în valută (echivalentul unei treimi din PIB) din cauza prăbușirii lirei turcești. O prăbușire legată de politica monetară excentrică promovată de Recep Tayyip Erdogan. Recesiunea a avut însă și un rezultat pozitiv: reducerea deficitului balanței de plăți la 548 de milioane de dolari în iunie, conform datelor recente ale băncii centrale, adică de șase ori mai mic decât în ​​iunie 2018.

Până când nu vom înţelege ce-i împinge din spate pe extremişti nu-i vom putea opri

Teroriştii nativi de dreapta, cum e bărbatul acuzat de împuşcările din weekend din El Paso, nu sunt atât de diferiţi de omologii lor radicali islamişti de pe tot globul – şi nu numai în ce priveşte tacticile lor de a răspândi teroare şi recrutarea pe internet. De fapt, este imposibil să înţelegi resurgenţa extremismului reacţionar în America fără a-l înţelege ca pe un fenomen fundamental religios.

Spre deosebire de jihadiştii islamişti, comunităţile online de inceli [simplificând, misogini mizantropi – n.trad.], rasişti albi şi adepţi ai teoriilor conspirative antisemite, nu revendică vreun adevăr metafizic, nu se concentrează pe Dumnezeu şi nu oferă nici o promisiune privind o viaţă de apoi sau o răsplată. Dar ele îndeplinesc funcţii pe care sociologii le atribuie în general unei religii: le oferă membrilor lor o interpretare logică în privinţa motivului pentru care lumea este aşa cum este. Le oferă sentimentul unui scop şi posibilitatea sanctificării. Le oferă sentimentul de apartenenţă la o comunitate. Şi ele stabilesc roluri şi ritualuri clare care le permit aderenţilor să se simtă şi să acţioneze ca parte a unui întreg. Acestea nu sunt doar subculturi; ele sunt biserici. Şi până când nu vom recunoaşte foamea religioasă care însoţeşte ura distructivă, avem puţine şanse de a-i opri pe aceşti terorişti.

Acum, mai mult decât niciodată, promisiunile pe care religia le făcea – o lume cu înţeles, un loc viabil în cadrul ei, o comunitate cu care s-o împarţi, ritualuri pentru a transforma viaţa ordinară în sacru – sunt absente din spaţiul public. Din ce în ce mai mulţi americani se alătură celor neafiliaţi religios. Există acum mai mulţi oameni fără religie decât catolici ori evanghelici, iar 36% din cei născuţi după 1981 nu se identifică cu vreo religie. Aceste noi mişcări reacţionare, cu puterea lor de a oferi răspunsuri care concomitent domolesc şi denunţă haosul existenţei, constituie una dintre numeroasele modalităţi prin care americanii umplu acest vid.

Nu toţi extremiştii care au comis masacre anii trecuţi – omorurile din 2014 de la Santa Barbara, Universitatea din California, atacul cu camionetă din Toronto din 2018, împuşcările de la sinagoga din Pittsburgh din 2018, pentru a numi doar câteva – împărtăşesc aceleaşi opinii politice. Deşi cei mai mulţi au exprimat un amestec de rasism alb făţiş, antisemitism ori misoginism, doar puţini făceau parte dintr-o mişcare anume, organizată, şi nici măcar nu aveau perspective politice coerente. Însă ceea ce au avut în comun aproape toţi aceşti făptaşi a fost o viziune de nivel cosmic despre lume, care implică un fetiş al violenţei, văzută ca un soi de foc purificator: o distrugere necesară pentru a „reseta” lumea din actuala ei stare stricată. Această viziune atavică despre lume idealizează un trecut imaginat, unul mai vechi decât boli precum feminismul şi multiculturalismul, de exemplu.

Pe forumurile de extrema dreaptă aceşti bărbaţi descoperă – sau sunt îndoctrinaţi cu – etiologii îmbătător de simpliste care pretind că explică aparentul haos al vieţii contemporane. În loc să-şi explice răul prin bătălii cosmice între Dumnezeu şi Diavol, ei descoperă teorii conspirative: lumea este condusă pe ascuns de o reţea de evrei care urmăresc să extermine rasa albă; femi-naziste oprimante plănuiesc să facă din bărbaţi un lucru perimat.

Concomitent, aceste grupuri le promit membrilor lor un sentiment al scopului în această lume haotică: o şansă de a participa la un foc purificator. Ei sunt chemaţi să ia pe umeri mantia războinicilor în numele cauzei. Aceşti bărbaţi nu mai sunt acum „beta” (o insultă comună în cercurile alt-right), sunt prezumtivi eroi. Priviţi numai limbajul folosit de bărbatul acuzat de împuşcările din El Paso: el s-a prezentat drept un erou „onorat să conducă lupta pentru salvarea ţării mele de la distrugere”. Limbajul lui, la fel ca acela al jihadiştilor, este o formă de auto-făurire mitică: el se transformă pe sine într-un personaj cu un rol vital de jucat într-un război cosmic.

Însă atracţia socială şi comunitară a acestor grupuri este aproape la fel de important de înţeles ca şi atracţia lor ideologică, cosmogonică. Ca aproape toate grupările religioase, ele utilizează limbaje şi ritualuri comune. Postând sau retransmiţând pe Twitter o memă rasistă ori sexistă sau folosind un jargon intern extrem de specific – incelii referindu-se la persoane sexual atrăgătoare drept „Chad” şi „Stacey” sau rasişti albi lăudându-se că sunt „bazaţi” (prescurtare pentru susţinerea ştiinţei „bazate pe rasă”) – membrii acestor grupuri reiterează şi concretizează scenariile urii din jurul lor.

Poate cel mai important aspect este că grupurile le conferă aderenţilor, dintre care mulţi se consideră izolaţi social, un sentiment de comunitate. Forumurile de internet devin Templieri fără trup. Când bărbaţii (de obicei sunt bărbaţi) postează despre frustrările lor legate de relaţiile cu sexul opus (dând vina pe „Stacey” mofturoase şi pe feministe) ori piaţa muncii (dând vina pe imigranţi), există mii de alţi forumişti aşteptând să-i consoleze. Ei conferă senzaţia unui loc social, lucru pe care lumea de afară nu-l poate face. Utilizatorii de Reddit nu devin doar simple nume pe un ecran, ci surse de liniştire, fraţi de cruce.

Această frăţie îşi are propria ei ierarhie şi propria ei hagiografie. Cei care au comis omoruri în masă sunt adesea veneraţi ca martiri pentru cauza lor: Elliot Rodger, puşcaşul misogin care a comis omorurile din Santa Barbara, e lăudat de inceli pe internet drept „Gentlemanul Suprem”; la numai câteva ore de la împuşcăturile din El Paso, atacatorul era catalogat drept un „sfânt” pe forumurile naţionaliste albe. Comiterea unui act terorist poate că nu aduce aceeaşi răsplată metafizică promisă de islamul radical martirilor săi, dar asigură totuşi făptaşilor un anumit statut în interiorul grupului. Atât timp cât va exista un internet, fraţii aleşi îşi vor aminti de ei.

Este necesar ca aceste grupuri ale urii şi atrocităţile lor să fie condamnate. Dar este simplist – şi ineficient – să se facă acest lucru într-un vid. A-i caracteriza pe aceşti ucigaşi drept bărbaţi singuratici, nemulţumiţi, dezamăgiţi, rebeli în căutarea unei cauze, nu este pentru a le ameliora atrocitatea faptelor sau pentru a-i scuza drept simpli „neînţeleşi”. Mai degrabă este pentru a imagina o cale productivă înainte – o şansă de a-i dez-radicaliza pe unii dintre ei înainte de a comite acte de violenţă, pentru a le oferi unor oameni un alt fel de „combustibil pentru viaţă”.

Înseşi ornamentele unei vieţi sociale interconectate, pline de înţeles – pierdute într-o lume tot mai fracţionată, cu o administraţie prezidenţială care incită la şi mai multă dezbinare – sunt nevoi cât se poate de umane.

Teiste sau civice, instituţionale ori populare, online sau nu, cu toţii avem nevoie să întreţinem biserici. Cu siguranţă o putem vedea în ascensiunea paralelă a conceptului de „spiritual dar nu religios” cu propria sa gamă de mişcări moderne – de la cultul bunăstării la ascensiunea ocultismului modern – o mulţime de eforturi noi, cu succes oscilant, menite a umple vidurile spirituale fără violenţă ori ură.

Atunci când ignorăm aspectul religios al grupurilor extremiste, le permitem să revendice monopolul înţelegerii. Nu este un lucru pe care eu, cel puţin, sunt dispusă să-l cedez. (RADOR)

Știri pe scurt: