Financial Times: Johnson & Johnson, nevoită să plătească statului Oklahoma 572 de milioane de dolari ● Marea Britanie devine piesa de şah geopolitic a lui Trump ● Les Echos: SMS-ul pentru autentificarea plăților online va dispărea până în 2022 ● Handelsblatt: A murit Ferdinand Piëch – patriarhul vizionar al Volkswagen ● Kommersant: Revenirea la formatul G8 nu reprezintă pentru Rusia un scop în sine ● Știri pe scurt.

Johnson & Johnson a primit o sentință care o obligă să achite 572 milioane dolari după ce un judecător din Oklahoma a găsit-o responsabilă în scandalul opioidelor, sentință care crește probabilitatea ca și alți producători de medicamente să capete decizii similare în instanțe.

Judecătorul Thad Balkman a decis luni că cea mai mare companie a provocat un dezastru public, însă a redus cuantumul amenzii de la 17 miliarde, cât solicita Procuratura, la puțin peste o jumătate de milion de dolari. Acțiunile companiei au urcat cu 4% imediat după citirea sentinței.

„Criza opioidelor este un pericol iminent și o amenințare pentru cetățenii Oklahomei”, a spus judecătorul în timp ce citea sentința. Statul a arătat că J&J a compromis sănătatea și siguranța oamenilor, a mai adăugat el.

J&J a declarat că va contesta verdictul, spunând că „nici faptele, nici legea nu susțin acest rezultat”. Într-o declarație, Michael Ullmann, avocatul J&J, a declarat: „Sentința nu are nicio legătură cu medicamentele sau cu comportamentul companiei.”

Dar domnul Hunter, procurorul general din Oklahoma, a lăudat verdictul, spunând că acesta arată că J&J este responsabil pentru mii de decese și de cazuri de dependență provocate de companie.

„Astăzi, judecătorul Balkman a confirmat poziția noastră cum că Johnson & Johnson, motivat de lăcomie și avariție este responsabil pentru epidemia de opioide din statul nostru”, a spus el.

Oklahoma ceruse din partea Johnson & Johnson daune în valoare totală de 17,2 miliarde de dolari, susținând că promovarea ilegală a consumului de opioide a distrus familii și a devastat comunități.

Anterior, statul Oklahoma a ajuns la înțelegeri cu alți doi producători de opioide: una în valoare de 270 de milioane de dolari cu Purdue Pharma, producătorul medicamentului OxyContin și una în valoare de 85 de milioane de dolari cu Teva Pharmaceuticals.

„Sursa acestei crize este valul de medicamente disponibile pe bază de prescripție care a inundat Oklahoma în ultimele două decenii”, a susținut avocații în fața instanței. „Pagubele pe care le-a produs și amenințarea pe care această criză continuă să o reprezinte asupra sănătății publice și Statului sunt cel mai mare pericol cu care Oklahoma s-a confruntat vreodată”, au adăugat aceștia, catalogând compania Johnson & Johnson ca fiind „un pericol public”.

În replică, producătorul de medicamente a susținut că pledoaria reprezentanților statului este bazată pe „teorii radicale” și că aceștia nu au demonstrat în mod clar cum Johnson & Johnson și subsidiara sa Janssen ar fi contribuit la această criză. „Per total, Statul nu a reușit să demonstreze că Janssen a promovat produse opioide în mod eronat sau că vreuna din campaniile Janssen ar fi afectat Oklahoma”, au arătat avocații companiei în timpul procesului.

Utilizarea eronată și dependența de opioide au fost declarate o urgență privind sănătatea publică în Statele Unite. Potrivit estimărilor, 130 de persoane mor în fiecare zi în această țară din cauza supradozelor de opioide. În 2017, 70.000 de persoane au decedat din această cauză.

Avocatul general al statului a declarat că, în 2009, decesele ca urmare a supradozelor au depășit decesele ca urmare a accidentelor auto, iar în 2012, în Oklahoma, au existat 128 de rețete la 100 de persoane.

Alte articole din FT:

Principalul motiv de îngrijorare este acela că ţara a fost aleasă de guvernul SUA drept cel mai nou câmp de bătălie pe care urmăreşte atingerea obiectivelor gemene de a submina UE şi de a-şi provoca rivalul, China. Mulţi britanici resping politicile preşedintelui Donald Trump şi văd ca pe o interferenţă inacceptabilă modul în care-şi angajează influenţa ţării sale împotriva Europei. Însă societatea britanică este atât de profund divizată – politic, social, geografic şi pe generaţii – încât este incapabilă să reacţioneze. Regatul Unit a devenit o simplă tablă de şah, o jucărie în mâinile unei forţe cu mult mai mari decât cea a locuitorilor lui: interesele geopolitice ale administraţiei Trump.

Luna aceasta dl Trump şi-a trimis principalul consilier pe probleme de securitate naţională, John Bolton, la Londra pentru a-i transmite clar premierului britanic ce aşteaptă SUA de la el. Numele dlui Bolton poate că vă sună familiar: în vremea administraţiei George W. Bush, în calitate de subsecretar de stat pentru controlul armamentului şi securitate internaţională, el a susţinut că Irakul deţine arme de distrugere în masă şi a devenit unul dintre arhitecţii războiului catastrofal ale cărui consecinţe încă le mai resimţim.

Mesajul transmis de dl Bolton la Londra nici n-ar fi putut fi mai clar. SUA vor încheia cu Regatul o serie de acorduri comerciale prioritare privind anumite domenii, imediat ce Brexit va fi avut loc, în calitate de premiu pentru părăsirea UE. Dar, pe lângă concesiile comerciale pe care Regatul va fi silit să le facă pentru a putea încheia acordurile, guvernul se va afla sub presiune pentru a se situa în tabăra SUA în privinţa sancţiunilor americane contra Iranului şi va trebuie să-şi revizuiască decizia de a permite tehnologia Huawei în reţele sale de telecomunicaţii 5G.
Dl Bolton n-a făcut efortul de a transmite mesajul în privat. El a vorbit deschis presei, denunţând UE pentru că şi-ar trata popoarele ca pe nişte „ţărani” atunci când votează altfel decât „elitele”.

Dlui Johnson nu i-a trebuit deloc timp pentru a se conforma edictelor proclamate de la Washington. Deşi e premier de mai bine de o lună, el nu s-a deranjat să viziteze Bruxelles-ul. Când a fost săptămâna trecută în Franţa şi Germania, într-o aparentă tentativă de a sparge unitatea UE, el n-a făcut mai nimic în afară de a respecta instrucţiunile.

N-a ratat nici măcar o singură ocazie de a inflama opinia publică britanică împotriva Europei. Cei care vor să stopeze Brexit-ul sau măcar să-l amâne până se va putea încheia un acord sunt numiţi „trădători” şi „colaboraţionişti” cu UE, ca şi cum blocul ar fi vreun inamic ce trebuie înfrânt – un scenariu care se mulează perfect pe obiectivele dlui Trump.

Şansele unui Brexit ordonat sunt acum aproape non-existente. Cel mai probabil scenariu este acela al unui Brexit de o ostilitate făţişă, care ar putea foarte bine să ducă la o Scoţie independentă, în încercarea de a reveni în UE. Dar, mai presus de toate, va fi probabil un Brexit al ameninţărilor şi al represaliilor comerciale. Regatul dlui Johnson va utiliza toate instrumentele de care dispune, inclusiv o cursă nebună a taxelor şi reglementărilor, pentru a atrage comerţul şi investiţiile de la UE spre sine. În acest scenariu, UE nu va avea de ales şi va fi nevoită să reacţioneze.

UE e considerată un obstacol de către dl Trump, care, în rivalitatea sa cu China, nu vrea puteri mijlocii în măsură să-i aducă aminte că dreptul internaţional nu li se aplică doar chinezilor, ci şi americanilor. Europenii vor trebui să facă un efort enorm pentru a rezista acestei agresiuni, dacă nu vor să vadă prăbuşindu-se proiectul european. A evita un atac aproape direct al guvernului puterii dominante pe planetă este o sarcină extrem de dificilă. Cu atât mai mult cu cât oricum pare foarte probabil ca UE să-şi piardă a doua economie ca mărime.

UE se confruntă cu riscuri grave. Supravieţuirea ei depinde în mare măsură de capacitatea blocului de a se extrage din îndelungata şi exasperanta letargie politică în care a rămas scufundat în ultimii 10 ani. Trebuie să înceapă să ia decizii flexibile, pragmatice şi inteligente în politică şi economie.

• Les Echos: SMS-ul pentru autentificarea plăților online va dispărea până în 2022

Programată inițial pentru 14 septembrie 2019, intrarea în vigoare a obligației de „autentificare solidă” (SCA) poate fi amânată. Această directivă își propune să consolideze securitatea achizițiilor online cu cardul, azi securitatea bazându-se pe codul sms primit pe telefon. Franța, Germania, Regatul Unit, dar și Italia și Spania au anunțat deja că băncile, furnizorii de servicii tehnice și comercianții au primit timp suplimentar pentru a respecta noile prevederi.

Cu aprobarea autorității bancare europene, Franța acordă încă trei ani pentru a se asigura că toate părțile interesate disppun de soluții sigure până în 2022. În Regatul Unit, supraveghetorii financiari amână intrarea în vigoare a SCA până în martie 2020 pentru serviciile bancare online și până în martie 2021 pentru cumpărăturile făcute pe internet.

Autoritatea de reglementare germană, BaFin, nu a specificat încă durata suplimentară pe care o acordă actorilor pieței. Potrivit BaFin, emitenții de carduri sunt deja pregătiți, însă comercianții mai au nevoie de un răgaz suplimentar. „Implementarea acestor soluții necesită un timp considerabil”, spune Norbert Pieper, responsabilul cu presa al BaFin.

Această directivă își propune să reducă în continuare rata fraudelor la plățile online cu cardul. Trimiterea prin SMS a unui cod unic, o metodă solidă de autentificare (cunoscută sub denumirea de „3D Secure” ) s-a dovedit eficientă în lupta împotriva fraudei online. Rata de fraudă a tranzacțiilor autentificate este mult mai mică decât cea pentru tranzacțiile neautentificate: 0,07% față de 0,21%, potrivit OSMP. Concret, în ultimul an frauda atingea 1 euro la o plată de 578 de euro (o rată medie de fraudă de 0,173%). Cu noua directivă, Europa vrea să reducă și această rată.

Majoritatea jucătorilor bancari optează pentru o soluție care constă în introducerea datelor biometrice în timpul unei achiziții. Un studiu comandat de Stripe- companie americană specializată în plățile online- arată că la nivelul UE, costurile aplicării directivei s-ar ridica la 57 de miliarde de euro în primul an.

Absența lui Piëch de la Adunările Generale ale acționarilor a fost simptomatică în ultimii ani. Patriarhul Volkswagen și Porsche a fost văzut tot mai rar în ultima vreme în public. Acum, Ferdinand Piëch a murit la vârsta de 82 de ani.

În calitate de director general al VW și mai târziu în calitate de președinte al consiliului de administrație, Piëch era un răsfățat al presei. Până când, în aprilie 2015, Ferdinand Piech s-a retras din comitetul executiv ale Volkswagen. După demisia din funcția de președinte al consiliului de supraveghere, Piëch a fost văzut tot mai rar la evenimentele Porsche și Volkswagen. În 2017, a reapărut pentru câteva minute în cadrul Adunării Generale anuale a Porsche, însă numai pentru a demisiona din funcția de președinte al consiliului de supraveghere.

Ferdinand Piëch s-a născut pe 17 aprilie 1937 la Viena. Mama sa este Louise Piëch, una din fiicele celebrului Ferdinand Porsche, fondatorul dinastiei. Tatăl lui, avocatul Anton Piëch, a condus fabrica de automobile din Wolfsburg. Fiul Ferdinand urma să preia moștenirea bunicului său celebru. La Zurich, tânărul studiază inginerie mecanică, iar imediat după absolvire, Ferdinand Piëch a început să lucreze ca inginer de dezvoltare la fabrica Porsche din Stuttgart-Zuffenhausen până în 1972.

După aceea, e mutat la Audi, unde ajunge după 20 de ani CEO. În 1992, Piëch se mută la Wolfsburg, unde preia funcția de director executiv. Volkswagen se descurca prost în acel moment. Piëch este salvatorul companiei și este și cel care a pus bazele dezvoltării accelerate ulterioare a producătorului de mașini Wolfsburg.

Timp de zece ani, el reformează activitatea celei mai mari companii auto din Europa și devine președinte al consiliului de supraveghere. Timp de 10 ani stabilește ce se întâmplă în companie și ce mașini vor fi construite. Până în acea faimoasă zi de 25 aprilie 2015, care a însemnat sfârșitul carierei fără precedent a lui Piëch în grupul VW.

Mare parte din ceea ce este constructorul auto acum se datorează lui Piëch. Sub conducerea sa, Audi a introdus nenumărate inovații. Filiala Audi a Volkswagen din Ingolstadt îi poate mulțumi lui Ferdinand Piëch pentru faptul că a devenit o marcă premium, cu o imagine profund schimbată. Iar VW are astăzi o cifră de afaceri anuală de 235 miliarde EUR și peste 650.000 de angajați. Cu puțin sub unsprezece milioane de vehicule produse anual, Volkswagen și-a depășit concurentul japonez Toyota și a devenit cel mai mare producător auto din lume.

Ferdinand Piëch a fost și forța din spatele ascensiunii Skoda. Piëch a fost cel care a cumpărat prestigiosele mărci auto Bentley și Bugatti. Tot el a fost cel care i-a adus în grup pe producătorii de camioane MAN și Scania.

Tehnicianul Piëch era faimos pentru atenția acordată detaliilor. Totul de pe mașină trebuia să se potrivească, să fie asamblat și prelucrat corespunzător. A acordat o atenție deosebită îmbinărilor din industria auto, așa-numitele dimensiuni ale golului. Distanța dintre ușă sau capotă până la cadrul caroseriei trebuia să fie aceeași. Pentru Piëch acesta era standardul calității adevărate a unei mașini.

În special marca Volkswagen a obținut astfel valori mai mari de imagine, mașinile de la Wolfsburg aveau prin aceasta, în comparație cu modelele altor producători de masă precum Renault și Fiat, un avantaj clar.

Dacă nu ar fi existat cearta lui cu Martin Winterkorn, succesorul său la Volkswagen și foști prieteni și aliați buni, Piech poate nu demisiona. Dar la începutul anului 2015, diferența dintre cei doi a devenit tot mai evidentă. Este posibil ca marele patriarh al familiei să se fi îndoit din ce în ce mai mult de abilitățile lui Winterkorn.

De la acea retragere surprinzătoare, Ferdinand Piëch abia de a mai apărut în public. A fost un oaspete rar la Wolfsburg și la Ingolstadt deși era unul dintre cei mai importanți coproprietari ai grupului Volkswagen prin Porsche Holding.

Ferdinand Piëch locuia în izolare în moșia sa de la marginea Salzburgului. Nimeni nu știe până în prezent dacă știa de mai mult timp de problemele legate de dieselgate sau a aflat abia în 2015. Până la sfârșitul anului 2017, Ferdinand Piech ajunsese la un acord de vânzare a acțiunilor deținute la grup. Era vorba de circa un miliard de euro.

Secretarul de presă al preşedintelui Rusiei, Dmitri Peskov, a declarat că revenirea la formatul G8 este posibilă doar în condiţiile unui consens al tuturor ţărilor participante G7 asupra acestei probleme. Potrivit afirmaţiilor sale, pentru Rusia revenirea la G8 nu reprezintă un scop în sine. Partea rusă „nu a refuzat niciun fel de format de dialog”, însă nu are de gând să impună nimănui „participarea sa” într-un club politic.

„Preşedintele Vladimir Putin este susţinător al stabilirii relaţiilor cu toate ţările participante G7. Cu unele dintre acestea Rusia are stabilite deja contacte, care se dezvoltă foarte bine. În ceea ce priveşte Japonia, Italia, Franţa, Germania, în ciuda anumitor divergenţe existente cu aceste ţări, dialogul continuă să se dezvolte şi la cele mai diverse niveluri” – a declarat Dmitri Peskov.

Reprezentantul Kremlinului a subliniat că dezvoltarea dialogului „contribuie la minimalizarea neîncrederii şi a divergenţelor” între părţi şi şi-a exprimat speranţa că, „în timp, şi alte ţări se vor alătura acestei tendinţe”.

Menţionăm că, anterior, la 26 august, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că Rusia nu intenţionează să se adreseze liderilor ţărilor G7 cu rugămintea de a reveni la formatul G8. „Nu am făcut niciun fel de astfel de cereri şi nu intenţionăm s-o facem nici de acum încolo” – a declarat şeful diplomaţiei ruse.

Restabilirea formatului G8 a fost propusă de preşedintele SUA, Donald Trump. Iniţial, ideea a fost sprijinită de Franţa, însă Marea Britanie, Germania şi Canada s-au pronunţat împotrivă. La summitul G7 din oraşul Biarritz, Franţa, conform informaţiilor The Guardian, acest subiect a stârnit discuţii intense: Trump a insistat pe ideea că Rusia trebuie să se alăture G7, însă premierul britanic, Boris Johnson, cancelarul german, Angela Merkel, premierul canadian, Justin Trudeau, şi şeful Consiliului European, Donald Tusk, s-au pronunţat împotrivă.

Totuşi, la finalul summitului G7 din Franţa, liderii Grupului au recunoscut necesitatea consolidării cooperării cu Rusia, dar sunt convinşi că este prea devreme pentru restabilirea formatului G8. Donald Trump a admis posibilitatea invitării preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, în calitate de oaspete, la viitorul summit G7, care va avea loc, în anul 2020, în SUA. (RADOR).

Știri pe scurt: