Financial Times: Factura pe care companiile britanice ar avea-o de plătit în cazul unui Brexit fără acord: 50 de miliarde de lire sterline ●Guvernul britanic nu are spațiu de manevră pentru reduceri fiscale. Perspectivele finanțelor publice „s-au agravat dramatic” ● Les Echos: Concedierile din sectorul bancar se înmulțesc ● Il Giornale: Morţi din cauza a prea multă bunătate ● Știri pe scurt.
- Financial Times: Factura pe care companiile britanice ar avea-o de plătit în cazul unui Brexit fără acord: 50 de miliarde de lire sterline
Companiile din Marea Britanie s-ar confrunta cu „o povară administrativă nouă și continuă” în valoare de 50 de miliarde de lire sterline în cazul în care Marea Britanie ar ieși fără un acord din UE, potrivit unui document al Guvernului britanic, publicat luni. Premierul Boris Johnson a insistat că țara va părăsi UE la sfârșitul lunii octombrie cu sau fără un acord, chiar dacă Parlamentul a aprobat o lege menită să împiedice un Brexit dur.
Estimarea costurilor administrative suplimentare pentru mediul de afaceri în cazul în care nu există niciun acord negociat contrastează cu afirmația domnului Johnson la conferința conservatorilor de săptămâna trecută conform căreia Regatul Unit ar economisi 1 miliard de lire sterline pe lună, părăsind UE la 31 octombrie.
În cadrul evaluării sale, autoritatea fiscală britanică a detaliat costurile aferente pe baza scenariului în care comerțul ar rămâne la nivelul înregistrat în 2017. .
Alte articole din FT:
- Guvernul britanic nu are spațiu de manevră pentru reduceri fiscale. Perspectivele pentru finanțele publice „s-au agravat dramatic”
Guvernul lui Boris Johnson nu a lăsat loc pentru reduceri fiscale permanente, deoarece cheltuielile sunt deja foarte sus, după reformele inițiate de Partidul Muncii al lui Jeremy Corby după alegerile generale din 2017, a declarat marți Institutul pentru Studii Fiscale într-un raport.
Think-tank-ul independent împreună cu economiști ai băncii de investiții Citi, arată că perspectivele finanțelelor publice „s-au agravat dramatic” încă din primăvară și se vor deteriora în continuare dacă Marea Britanie va părăsi UE fără un acord.
Christian Schulz, economist și director la Citi, a mers mai departe, spunând că, pe baza diferitelor scenarii luate în calcul, estimările arată că economia britanică ar fi mai mare cu 5% până în 2022 în cazul în care la putere ar fi Partidul Muncii decât ar fi sub cel Conservator.
Cancelarul Sajid Javid a mărit și el semnificativ cheltuielile publice pentru următorii doi ani – cu 13,4 miliarde lire sterline – pentru a îndeplini angajamentele premierului britanic cu privire la poliție și școli.
- Les Echos: Concedierile din sectorul bancar se înmulțesc
Încet-încet, luminile din sectorul bancar capătă culoarea roșie. Amploarea fenomenului variază de la o țară la alta, dar de șase luni încoace, marile bănci și-au înmulțit anunțurile privind reducerea locurilor de muncă . Zeci de mii de locuri de muncă sunt în pericol datorită dobânzilor foarte scăzute, încetinirii economice europene și tranziției tehnologice la care asistăm.
Ultimul episod este cel în care HSBC ar avea în vedere eliminarea a 10.000 de locuri de muncă suplimentare, pe lângă cele 4.700 anunțate în august de Noel Quinn, noul CEO.
În total, din anunțurile oficiale și din zvonurile din piață, până la 50.000 de locuri de muncă bancare ar fi acum în pericol în Europa. La sfârșitul anului 2018, băncile din cele 28 de țări ale Uniunii aveau aproape 2,7 milioane de angajați, potrivit Federației Europene a Băncilor (EBF), adică cu aproape 600.000 de persoane mai puține decât în 2008.
„Un număr mare de bănci au planuri strategice care se derulează până în 2020. Dar veniturile lor sunt sub așteptări, iar acum anunță corecții de personal care să ducă la tăierea costurilor”, spune Jon Peace, de la Credit Suisse. De fapt, unele obiective prevăzute pentru 2020 nu mai sunt realiste și trebuie corectate. Așa au făcut Societe Generale și BNP Paribas, care au redus țintele încă din februarie. În august, a fost rândul UniCredit să avertizeze că nu își va atinge țintele pentru 2019, în ton cu cei de la Commerzbank, care a avertizat că profitul anual preconizat va fi dificil de obținut.
După HSBC, cea mai spectaculoasă mișcare vine din Germania. Deutsche Bank a dat startul unei restructurări masive de 18.000 de locuri de muncă. Instituția, care la un moment dat se visa un Goldman Sachs european, va amputa divizia de trading dar și o parte din cea de retail din Germania.
Commerzbank, Barclays, spaniolii de la Caixa și Santander au făcut anunțuri similare. Încă neconfirmat oficial, UniCredit ar putea și ea să aplice o reducere de 10.000 de poziții, potrivit Bloomberg. „Dacă trebuie să existe o ajustare a forței de muncă, vom discuta despre ea în decembrie”, a declarat CEO-ul Jean-Pierre Mustier.
Nici băncile franceze nu sunt cruțate. În aprilie, Societe Generale a anunțat tăierea a 1.600 de locuri de muncă, jumătate din ele în Franța. La BNP Paribas, alte 500 de posturi vor fi reduse în Franța în termen de trei ani, în timp ce în Belgia vor fi tăiate 2.200 de joburi iar în Italia se va aplica un plan de pensionare anticipată pentru 1.500 de persoane.
- Il Giornale: Morţi din cauza a prea multă bunătate
Organizațiile neguvernamentale au bagatelizat imediat tragedia. Au spus că pentru a evita alte masacre ale migranților este necesară o prezenţă mai mare a navelor de patrulare în Mediterana și a ambarcaţiunilor care merg în întâmpinarea bărcilor conduse de contrabandiști și îi aduc pe coastele italiene pe migranţii disperați. Realitatea este alta. Iar datele de care dispunem confirmă acest lucru. Toți oamenii care, la șase mile distanţă de coasta insulei Lampedusa, au fost înghițiți noaptea trecută de valurile agitate, sunt victimele directe ale politicilor ”pozitive” ale guvernului galben-roşu.
Era deja scris totul, atât reînceperea debarcărilor, cât și morții pe mare. A fost doar o chestiune de timp. Oricine ar fi putut să prevadă această tragedie deja de când stânga a impus premierului Giuseppe Cote redeschiderea porturilor și revizuirea (dacă nu chiar desființarea) decretelor pentru securitate dorite de Matteo Salvini. Odată format guvernul, plecările și sosirile au început să crească imediat de o manieră vertiginoasă. Atât de mult, încât într-o lună de zile s-au triplat: de la cei 947 de migranți care au sosit în septembrie 2018 la 2.500 în acest an. Și ultraşii imigranților, orbiți de ideologia primirii cu orice preț, nu au ținut cont că, mai devreme sau mai târziu, boom-ul plecărilor va duce la naufragii și, în consecință, la noi morți. Iar aici, comparația cu măsurile lui Salvini este nemiloasă: la 31 august au fost recuperate patru cadavre și 839 de migranţi erau daţi dispăruţi. Pe parcursul anului 2018, s-au înregistrat 23 de decese, în timp ce numărul persoanelor dispărute a fost de 2.277. Duminică seara, într-un singur naufragiu, au murit cel puţin treisprezece persoane.
Deocamdată, cadavrele recuperate de salvatori din mare sunt toate de femei. Unele erau însărcinate. Printre cei dispăruți, conform relatărilor supraviețuitorilor, ar mai fi opt copii și alte femei. Din cei cincizeci care se aflau la bordul bărcii, doar 22 au fost salvați de agenţii de la Paza de Coastă și de Garda Financiară. Pare că, în ciuda condițiilor meteorologice dificile, autoritățile malteze ar fi interzis propriilor nave să ofere asistență, ordonând ca barca să fie lăsată în derivă până când ajunge în apele teritoriale italiene. O schemă deja văzută în trecut.
Măsurile puse în aplicare de Salvini reduseseră aproape la zero numărul debarcărilor și, în consecință, numărul morților. PD și M5S au vrut să repornească buissnes-ul ospitalității și, redeschizând porturile, au pregătit şi terenul unor noi tragedii. Așa că ne-am întors înapoi cu doi ani, când în guvern încă mai erau democrații, când în fiecare an soseau zeci de mii de imigranți ilegali, iar Marea Mediterană era un imens cimitir. (RADOR)
Știri pe scurt:
- „Tentaculele destituirii se propagă în echipa lui Trump” titrează Politico, detaliind că denunţul avertizorului de integritate cu privire la presiunile asupra Ucrainei de a-l investiga pe fiul fostului vicepreşedinte Joe Biden şi extinderea investigaţiilor produc probe greu de combătut de Donald Trump şi Casa Albă. „Un preşedinte care iubeşte să deţină controlul se găseşte din ce în ce mai mult în afara controlului, în poziţia doar de a transmite mesaje furioase pe twitter /…/ în timp ce el şi o mână de emisari ai săi – precum avocatul personal Rudy Giuliani – încearcă o operaţiune necoordonată de reacţie rapidă”, comentează revista americană. Duminică, într-o „izbucnire în direct” la postul de televiziune Fox News, Giuliani a lansat o nouă „polemică sălbatică”, acuzând „presa idioată” că a acceptat negările democratului Joe Biden că nu a fost implicat în vreo infracţiune în Ucraina, scrie The Independent. În acelaşi interviu pentru Fox News, avocatul lui Donald Trump a mai declarat că familia Biden a fost implicată în acte de corupţie şi în România şi China şi a susţinut că încearcă să investigheze „un scandal masiv de corupţie al administraţiei Obama”. Politico se arată însă sceptic asupra reuşitelor acuzaţiilor lui Giuliani, redând opinia unui fost consultant al Partidului Democrat, potrivit căruia „fiecare apariţie a lui Rudy Giuliani la TV, indică o nouă cale de investigat de către democraţi” pentru strângerea de probe în vederea suspendării din funcţie a lui Donald Trump. The New Yorker consideră că atât ancheta cu privire la implicarea Rusiei în campania prezidenţială din 2016, cât şi scandalul presiunilor asupra Ucrainei fac parte din aceeaşi poveste. „Falsele negări ale preşedintelui acoperă nişte teme comune: se solicită ajutor din partea unor străini pentru un beneficiu propriu, după care urmează obstrucţionarea eforturilor de a se descoperi cele întâmplate în realitate”, comentează cotidianul american. Financial Times mută perspectiva asupra consecinţelor geopolitice. „Scandalul ameninţă să lase SUA cu o imagine de actor global pe care te poţi baza mai puţin. Dacă se va considera că SUA au presat o ţară disperată pentru a obţine material de şantaj, sub ameninţarea sistării ajutorului financiar, mesajul transmis celorlalţi aliaţi este unul sumbru. O putere revizionistă, aşa cum este Rusia, va afirma că o ţară va conta pe America pe propriul ei risc”, în plus, pe baza acestei „mentalităţi tranzacţionale”, „puterile rivale s-ar putea întreba dacă-l pot neutraliza pe Trump oferindu-i ajutor politic”, comentează Financial Times.
- Din aceeaşi perspectivă geopolitică, decizia luată de Donald Trump de a retrage trupele americane din nordul Siriei şi de a-i lăsa cale liberă preşedintelui turc, Tayyip Erdogan, pentru o ofensivă militară împotriva forţelor kurde, aliate ale Washingtonului în lupta antijihadistă, naşte o adevărată furtună în presa internaţională. „Decizia lui Trump de a-i abandona pe kurzi în Siria transmite un mesaj şocant aliaţilor SUA” titrează Washington Post, remarcând deja supărarea şi îngrijorarea europenilor. Franţa, care împreună cu Marea Britanie şi Statele Unite, este parte a coaliţiei împotriva Statului Islamic şi-a exprimat în mod deschis îngrijorarea că ofensiva Turciei ar putea afecta această luptă, notează Bloomberg. „Trădarea kurzilor riscă să submineze înfrângerea ISIS” avertizează şi The Guardian, explicând că „importanta contribuţie a forţelor kurde este recunoscută de partenerii occidentali de securitate care înţeleg că ISIS rămâne o problemă nerezolvată”.
- La nivel european, urmează o săptămână decisivă pentru ieşirea din impas în privinţa Brexitului, consideră Le Figaro, detaliind că Londra ar fi gata să-și atenueze poziția cu privire la punctele „problematice” ale planului său, dacă UE va face, de asemenea, compromisuri. Totuşi, la Londra, o alianţă de circumstanţă între laburişti, naționaliști, liberali și conservatori moderaţi pregătește o ofensivă împotriva primului-ministru, după ce Boris Johnson a trimis la Bruxelles ceea ce ei consideră a fi un simulacru de acord: un ansamblu de note despre Brexit, care nu prezintă nici o alternativă legată de liniile roșii schiţate de Bruxelles, în special în ceea ce privește ‘backstop’-ul (problema celor două Irlande), scrie Jornal Economico. New York Times publică o amplă analiză pe marginea procedurilor de numire a noii Comisii Europene şi conchide că pentru posturile de conducere din UE nu au fost aleşi întotdeauna cei mai buni şi cei mai străluciţi. În sfârşit, Diario de Noticias remarcă victoria în alegerile de duminică a Partidului Socialist Portughez, văzut drept „un partid de excepţie într-un centru-stânga aflat în criză” în Europa. Pentru a-şi susţine afirmaţia, cotidianul portughez face o trecere în revistă a guvernelor socialiste din Europa, enumerând: Portugalia și Spania, Malta, Slovacia și România, Danemarca, Suedia și Finlanda. (RADOR)
