Financial Times: Revoluția călătorilor cu metroul ● Franţa acuzată de blocarea discuţiilor de accedere Balcani-UE ● Les Echos: Grevă surpriză la Căile Ferate. Situația se deteriorează de câteva luni ● Boris Johnson obligat să ceară o amânare a Brexit ● La Razon: Puigdemont, citat în faţa judecătorului primei instanţe belgiene pe 29 octombrie ● Știri pe scurt.
- Financial Times: Revoluția călătorilor cu metroul
Tulburările din Chile se extind, deși Piñera a anunțat că renunță la creșterea prețurilor biletele de metrou, decizie care a declanșat proteste puternice în cadrul cărora manifestanții au jefuit magazine, au dat foc autobuzelor și au atacat sediul unei companii energetice.
Autoritățile au declarat starea de urgență după ce poliția a recurs la gaz lacrimogen pentru a-i potoli pe protestatarii care deveneau tot mai violenți. Circa 716 chilieni au fost arestați și forțele de securitate au deschis focul asupra jefuitorilor.
„Am ascultat cu smerenie vocea compatrioților mei”, a spus dl Piñera, sâmbătă seară, anunțând o întoarcere cu 180 de grade de măsurilor pe care anunțase că intenționează să le ia. Analiștii se îndoiesc că această întoarcere va fi suficientă pentru a dezamorsa protestele pe care mulți le compară cu mișcarea „gilets jaunes” care a izbucnit în Franța anul trecut.
Anunțând o lege care să analizeze modul în care au fost calculate prețurile la metrou, dl Piñera a declarat că toți cetățenii au dreptul să demonstreze în mod pașnic. „Au motive întemeiate pentru a face acest lucru”, a spus el. „Dar nimeni nu are dreptul să acționeze cu violența brutală și criminală a celor care au distrus, ars sau deteriorat mai mult de 78 de stații de metrou din Santiago.”
Una dintre cele mai bogate și stabile state din America Latină, Chile a fost considerată de multă vreme imună la tipul de proteste furioase și anti-austeritate care au caracterizat alte națiuni din regiune, cel mai recent Ecuador. Însă, pe fondul unei furii răspândite cauzate de creșterea costului de trai, o creștere a tarifelor la metroul din Santiago de la începutul acestei luni s-a dovedit picătura care a umplut paharul.
Dl Piñera a anunțat măsuri de urgență într-o scurtă ieșire publică sâmbătă la palatul prezidențial La Moneda. El a spus că „atacurile grave și repetate” din zilele precedente nu i-au lăsat altă alternativă decât să utilizeze puterile acordate prin Constituție, care datează din timpul dictaturii militare a generalului Augusto Pinochet.
„Obiectivul este foarte simplu și foarte profund: „asigurarea ordinii publice și a siguranței proprietății publice și private””, a spus domnul Piñera, un miliardar de centru-dreapta aflat acum în al doilea an al celui de-al doilea mandat.
Spundând despre manifestanți că sunt „delincvenți adevărați care nu respectă nimic” și promițându-le să-i pedepsească cu o lege specială, el a promis, de asemenea, că guvernul va începe un dialog în zilele următoare pentru a asculta preocupările celor mai afectați de creșterea prețurilor.
Imaginile televizate au arătat vehicule blindate care patrulau pe străzile din Santiago, scene nevăzute în Chile de la dictatura Pinochet, care a durat între 1973 și 1990.
Protestele au început după ce guvernul a impus o creștere accentuată a prețului biletelor de metrou, spunând că devalorizarea pesosului și creșterea costurilor cu energia nu permit subvenții mai mari a prețului biletelor. Demonstrațiile au crescut ca mărime și amploare de-a lungul săptămânii. Metroul din Chile, una dintre cele mai mari și moderne construcții de acest tip din America Latină, are 136 de stații și 140 de km de cale ferată.
În timpul protestelor de vineri, un grup a atacat sediul central al Enel Chile, filiala locală a gigantului energetic italian Enel și cea mai mare companie privată de energie electrică din Chile. De asemenea, grupul a dat foc la mai multe stații de metrou și a aruncat cu pietre în poliție. Enel Chile a declarat că a evacuat lucrătorii din clădire și că nu au existat răniți.
De la protestele studenților din 2011-13, care au marcat prima președinție a domnului Piñera, puține probleme au înfuriat publicul atât de tare cât au făcut-o creșterile recente ale prețurilor transportului public.
„Acesta a fost picătura care a umplut paharul”, a spus Robert Funk, politolog la Universitatea din Chile. El susține că guvernul nu a răspuns imediat la primele pâlpâiei ale revoltei, când studenții au început să invadeze stațiile de metrou la începutul săptămânii. Lucrurile au scăpat apoi de sub control, forțând autoritățile să închidă o linie de metrou vineri și, în cele din urmă, întregul sistem.
„Poliția a răspuns lent. Guvernul a fost prins complet pe nepregătite, nu numai în ceea ce privește siguranța publică, ci și în ceea ce privește un răspuns politic la cererile protestatarilor ”, a adăugat dl Funk.
Starea de urgență care vizează restabilirea ordinii pare să fi inflamat în continuare sentimentul public, care rămâne speriat de experiența dictaturii Pinochet. Considerat de investitori drept unul dintre cei mai buni președinți ai Americii Latine, domnul Piñera și-a văzut încercările de a stimula creșterea prin promovarea reformelor fiscale, a pensiilor și a muncii, blocate în Congres, unde îi lipsește majoritatea. Cu toate acestea, estimările arată că Chile va crește cu circa trei la sută în acest an, cu mult peste media Americii Latine.
Alte articole din FT:
- Franţa acuzată de blocarea discuţiilor de accedere Balcani-UE
SUA îl îndeamnă pe preşedintele Macron să permită negocieri formale cu Macedonia de Nord şi Albania.
Franţa s-a confruntat cu o reacţie negativă după ce a blocat începerea discuţiilor formale de aderare dintre UE şi Macedonia de Nord şi Albania, agravând o dispută cu privire la extindere, care a devenit un test definitoriu pentru ambiţiile strategice post-Brexit ale UE.
SUA au intervenit vineri, îndemnând ca ambele ţări să fie lăsate să înceapă procedura de aderare, după ce preşedintele francez Emmanuel Macron a fost singurul care s-a opus aderării lor la o întrunire cu ceilalţi lideri UE la Bruxelles.
„Momentul pentru a începe negocierile de accedere cu Albania şi Macedonia de Nord este acum”, a declarat vineri pe Twitter Morgan Ortagus, purtător de cuvânt al departamentului american de stat. „SUA vor saluta o decizie […] afirmativă, recunoscând câştigurile greu obţinute ale ambelor ţări în privinţa reformelor necesare.”
Criticii europeni ai poziţiei Parisului afirmă că ea e o trădare a promisiunilor făcute celor două state balcanice şi că riscă să le împingă, precum şi pe alte state din regiune, pe orbita unor puteri rivale precum Rusia şi China.
Giuseppe Conte, premierul italian, a declarat presei că neînceperea discuţiilor de extindere cu cele două ţări va „rămâne în amintire drept o greşeală istorică”. Donald Tusk, preşedintele consiliului European, a declarat şi el că a fost o „greşeală” să nu se înceapă negocierile de aderare.
Amânarea a aruncat guvernul Macedoniei de Nord în criză. Principalul partid de opoziţie a cerut demisia guvernului pro-UE condus de Zoran Zaev.
„Eu nu ştiu dacă Franţa sau altcineva din Europa este cu adevărat conştient de dezastrul care se pregăteşte în regiune”, a declarat Agon Maliqi, un analist politic din Kosovo stabilit în Albania. „Pentru noi, cei din Balcani, Emmanuel Macron a sunat ieri ca un Trump european.”
Nikola Dimitrov, ministrul de externe al Macedoniei de Nord, a afirmat pe Twitter că: „UE îi datorează acestei regiuni ca măcar să fie sinceră cu noi. Dacă nu mai există consens în privinţa unui viitor european pentru Balcanii Occidentali […] cetăţenii merită să ştie.”
Dacă administraţia lui Donald Trump a avut o relaţie dificilă şi uneori ostilă cu UE, în unele domenii, în privinţa extinderii are aceeaşi viziune cu o mare majoritate a statelor membre UE.
În privinţa Macedoniei de Nord, Franţa este în mare parte izolată printre ceilalţi membri UE. În privinţa Albaniei, scepticismul ei e împărtăşit de Danemarca şi Olanda.
Susţinătorii începerii discuţiilor cu Macedonia de Nord invocă multiplele reforme introduse de guvernul ei la cererea UE, şi în primul rând adăugarea formulei „de Nord” la numele ţării pentru stingerea unei dispute de decenii cu Grecia, care are o regiune numită Macedonia.
Alexis Tsipras, fostul premier grec care a negociat stingerea disputei cu Skopje, a declarat pe Twitter că respingerea începerii negocierilor cu Macedonia de Nord este „un mesaj de slăbiciune şi de înfrângere pentru proiectul european”.
Diplomaţi UE pro-extindere au declarat că, dacă blocul refuză să-şi deschidă porţile unor state care i-au cerut-o formal, în joc este chiar credibilitatea lui. „Transmite un semnal foarte rău altor ţări”, a declarat unul dintre ei.
Liderii francezi insistă de multă vreme pe nevoia de consolidare a coeziunii în actuala UE şi de aprofundare a reformelor ei interne, mai degrabă decât pe extindere, argumentând că exodul creierelor şi emigrarea în masă a tinerilor din Bulgaria, România şi Croaţia în restul UE demonstrează care este problema cu extinderea pripită a blocului.
Parisul vrea ca Albania să-şi amelioreze cooperarea la restricţionarea migraţiei ilegale în UE. Mulţi solicitanţi de azil din Franţa sunt albanezi despre care se crede că au fugit din motive economice mai degrabă decât ca să scape de persecuţii – însă Parisul are grijă să nu fie văzut ca respingând Albania, care e preponderent musulmană, în vreme ce favorizează Macedonia de Nord, care e preponderent creştină.(RADOR)
- Les Echos: Grevă surpriză la Căile Ferate. Situația se deteriorează de câteva luni
Reforma feroviară adoptată în primăvara anului 2018 reprezintă un șoc major pentru lucrătorii feroviari. Stoparea recrutărilor, reducerile de locuri de muncă și reorganizările alimentează îngrijorarea și nemulțumirea salariaților.
Creșterea febrei sociale care perturbă traficul către SNCF începând de vineri nu a ieșit din neant. De câteva luni, sindicatele avertizează cu privire la deteriorarea climatului intern, ca urmare a reformei feroviare adoptată în primăvara anului 2018.
Pentru lucrătorii feroviari, această reformă reprezintă un șoc major, ale cărui efecte abia acum încep să fie resimțite. Blocarea angajărilor începând cu 1 ianuarie 2020 nu va avea, teoretic, fără nicio consecință pentru cei aproximativ 125.000 de salariați statutari (din cei 140.000 de angajați în total). „Dar ei pierd ceea ce a reprezentat busola lor în evoluția profesională de generații”, spune un manager. „Conducerea și sindicatele negociază în prezent un nou” pact social „, care se va aplica angajaților și care va revizui clasificarea meseriilor, mecanismele de mobilitate …
În același timp, instituirea noii structuri juridice a grupului (articulată în jurul a 3 companii) se va reflecta în „reorganizări permanente”, cu reduceri de posturi. De asemenea, condițiile de pensionare vor fi și ele schimbate și nu în favoarea celor care urmează să se pensioneze, mai spun angajații SNCF.
Rezultatul ar putea fi și mai dur. „Din cauza evoluțiilor tehnologice, jumătate dintre angajați vor trebui să își schimbe locul de muncă în următorii opt ani”, a explicat un manager în urmă cu câteva săptămâni.
Alte articole din Les Echos:
- Boris Johnson obligat să ceară o amânare a Brexit
Un simplu amendament parlamentar adoptat de deputaţi a dat peste cap
planurile lui Boris Johnson. Nu numai că îl împiedică să obţină o aprobare a Parlamentului pentru acordul lui cu UE, dar îl obligă să ceară Bruxellesului o nouă amânare a Brexit.
Lovitură de teatru sâmbătă la Londra. Un amendament parlamentar de ultim moment, adoptat de 322 de deputaţi la 306, a răsturnat complet proiectele lui Boris Johnson privind Brexit. Nu numai că îl împiedică pe prim-ministru să obţină sâmbătă aprobarea deputaţilor pentru noul acord de divorţ pe care a reuşit să-l încheie joi cu Bruxellesul, prin care speră să deschidă calea spre o ieşire din UE pe 31 octombrie. Dar îl obligă să ceară Bruxellesului o amânare a Brexit potenţial până pe 31 ianuarie!
Depus de conservatorul Oliver Letwin, amendamentul permite Parlamentului să oprească aprobarea acordului până ce vor fi votate, până pe 31 octombrie, legile care vor transcrie Brexit în dreptul britanic. Un proces care trebuie să înceapă în Camera comunelor de la începutul săptămânii viitoare.
Poliţa de asigurare contra unui “no deal”
Obiectivul amendamentului este de a evita ca deputaţii hard Brexiteri din partidul conservator să-şi dea voturile pentru acord sâmbătă, dar să refuze apoi să voteze legile care trebuie să-l pună în aplicare. Legea anti-“no deal” neprevăzând niciun mecanism pentru a-l obligă în acest caz pe Boris Johnson să ceară o amânare a Brexit Bruxellesului, riscul este atunci de a arunca ţară în durerile unui Brexit fără acord.
Amendamentul reprezintă deci “o poliţă de asigurare” pentru a evita o ieşire fără acord, a explicat în Parlament Oliver Letwin, care se declară favorabil acordului încheiat între Londra şi europeni şi dă asigurări că scopul sau nu este de a bloca adoptarea sa. Alţii sunt mulţumiţi că au astfel posibilitatea de a examina amănunţit acordul: ei sunt convinşi că un “no deal” este în continuare posibil peste 14 luni, dacă negocierile pentru un viitor acord comercial eşuează.
Să crească presiunea
Dar dorind să evite un asemenea risc, amendamentul lui Oliver Letwin a făcut inutil votul de sâmbătă care trebuia să fie “semnificativ” (“meaningful”). Până la urmă el nu a avut loc. Boris Johnson va fi obligat să ceară o amânare a Brexit Bruxellesului. Legea anti-“no deal” îl obligă pe prim-ministru să ceară o asemenea amânare dacă nu reuşeşte să obţină o aprobare a Parlamentului britanic pentru acordul lui cu Bruxellesul înainte de sâmbătă, 19 octombrie, ora 23.
Va trimite Boris Johnson această cerere Bruxellesului sau va căuta să ocolească legea? “Nu voi negocia o amânare cu UE. Legea nu mă forţează s-o fac”, a avertizat prim-ministrul, continuând să întreţină îndoiala după adoptarea amendamentului Letwin. Fostul ministru de justiţie David Gauke a arătat că Boris Johnson poate foarte bine să trimită o scrisoare prin care să nu ceară o amânare dincolo de 31 octombrie decât în cazul în care acordul nu este aprobat de deputaţi până atunci.
Downing Street încercase să crească presiunea înaintea votului spunând că dacă amendamentul Letwin trece, procesul de pregătire pentru un “no deal” ar fi accelerat, în vreme ce aceste pregătiri ar fi dimpotrivă oprite dacă acordul trece până în seara asta. “Este de râs, cu adevărat un gest disperat”, a replicat Nick Boles, un deputat rebel din partidul Tory. În opinia Brexiterilor, amendamentul Letwin este ultimul complot găsit de “remaineri” pentru a întârzia ieşirea ţării din Uniunea Europeană.
Equipa de rugby
Dimineaţă au circulat zvonuri potrivit cărora Oliver Letwin îşi va retrage amendamentul după discursul lui Boris Johnson de la începutul dezbaterii. Unii jurnalişti au crezut că-l văd în mare conversaţie cu celălalt deputat rebel, Dominic Grieve, apoi ieşind din cameră şi au tras concluzia că există poate regrete. Nu există nicio şansă să-l retragă, aşa cum nu există nici să fie chemat să între în echipa de rugby a Angliei, a ironizat Nick Boles.
De altfel, fostul procuror general Dominic Grieve şi-a dat sprijinul amendamentului şi estimează că “oricine din această cameră vrea un Brexit ordonat ar trebui să facă la fel”. DUP, partidul unionist nord-irlandez, care susţine în mod normal guvernul, a votat de asemenea pentru. Cei 10 deputaţi ai săi au făcut diferenţa. (RADOR)
- La Razon: Puigdemont, citat în faţa judecătorului primei instanţe belgiene pe 29 octombrie
Carles Puigdemont va apărea în faţa judecătorului primei instanţe, Camera Consiliului, pe 29 octombrie, după ce joia trecută, dimineaţa, fostul preşedinte s-a predat poliţiei federală şi aceasta îl va transfera la birourile Trezoreriei belgiene. Deşi notificarea Euro Order de către autorităţile belgiene a fost programată să aibă loc săptămâna viitoare, aceasta a fost avansată, deoarece Curtea Supremă spaniolă a trimis documentaţia necesară înainte de termen. Iniţial, autorităţile spaniole au trimis Euro Order redactat doar în spaniolă şi au asigurat că nu vor avea gata traducerea într-un dintre limbile oficiale ale ţării (olandeză, franceză sau germană) sau engleză până săptămâna viitoare.
În faţa acestei schimbări, fostul preşedinte a respectat scenariul planificat şi a ales să fie de acord cu predarea sa la autorităţile belgiene. Această strategie urmărea să obţină măsuri de precauţie cât mai uşoare posibil şi a avut succes. Judecătorul de instrucţie a decis să-l elibereze fără cauţiune pe politicianul independentist, deşi acesta va trebui să comunice permanent locul în care se află şi trebuie să fie la dispoziţia Justiţiei belgiene, atunci când este necesar, şi nu poate părăsi ţara fără permis. Sunt aceleaşi măsuri de precauţie impuse după primul Euro Order efectuat în 2017.
După ce a avut loc predarea, Puigdemont a rămas în custodia poliţiei şi a fost interogat după-amiaza de către judecătorul de instrucţie. Ca şi în timpul primei audieri, fostul preşedinte a ales olandeza ca limbă în care va comunica cu justiţia belgiană, pentru ca judecătorii care vor decide cu privire la viitorul său să fie, în mod previzibil, flamanzi.
Procesul a fost întrerupt atunci când autorităţile belgiene au solicitat Curţii Supreme spaniole clarificări cu privire la presupusa imunitate a fostului preşedinte după ce a fost ales membru al Parlamentului European. Răspunsul înaltei instanţe spaniole, care neagă această posibilitate, este deja în mâinile autorităţilor belgiene care trebuie să se pronunţe. Această cerere a fost făcută la solicitarea avocaţilor lui Carles Puigdemont care apără această teză şi au încredere că Curtea de Justiţie a UE va sfârşi prin a se pronunţa în favoarea clientului său. Pentru moment, înalta instanţă europeană a respins, în iulie, măsurile de precauţie solicitate de fostul preşedinte care nu şi-a putut ocupa locul la deschiderea noii legislaturi.
După audierea sa din 29 octombrie, termenele de justiţie belgiene vor stabili că judecătorul primei instanţe are la dispoziţie o perioadă de 15 zile pentru a-şi da verdictul. În ciuda acestui fapt, în anteriorul mandat european de arestare diverse defecte de formă au sfârşit prin a întârzia acest termen. După acest prim verdict, există alte două instanţe (Curtea de Casaţie şi Curtea Supremă) înainte ca sentinţa să fie definitivă.(RADOR)
Știri pe scurt:
- Meandrele spectaculoasei şi interminabilei despărţiri a Marii Britanii de Uniunea Europeană sunt în continuare tema cea mai urmărită de presa străină. The Times informează că Partidul Laburist britanic şi-a anunţat intenţia de a deturna încercarea premierului de a-i convinge pe parlamentari, propunând un amendament privind organizarea unui al doilea referendum şi stabilirea unei uniuni vamale cu UE. The Telegraph este însă de părere că „Marea Britanie are nevoie să iasă din UE şi să aleagă o nouă generaţie de politicieni”, iar „marele avantaj al lui Boris” este că „oamenii s-au săturat de Brexit”. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, aceasta „va aştepta până marţi când acordul de Brexit va fi dezbătut de parlamentari pentru a lua o decizie privind amânarea”, iar între timp „acordul de retragere ajunge la Parlamentul European” care „l-ar putea vota joi dacă până atunci va obţine aprobarea Camerei Comunelor” de la Londra, relatează The Guardian. De dincolo de Canalul Mânecii, Le Monde descrie „manevra deconcertantă” a lui Boris Johnson, care a trimis „nu una, nici măcar două, ci trei” scrisori preşedinţiei Consiliului European, după şedinţa de la Westminster încheiată „în mod dezastruos” pentru el, deputaţii cerându-i să solicite o nouă prelungire pentru Brexit, până în 31 ianuarie 2020. Iar Wall Street Journal atenţionează că „decizia parlamentului britanic de a amâna votul final asupra ieşirii ţării din UE marchează cea mai recentă evoluţie geopolitică ce va afecta pieţele financiare, evidenţiind niveluri extreme de incertitudine”
- Le Figaro prezintă propunerea preşedintelui Macron de „creare a unei ‘înalte autorităţi a transparenţei vieţii publice europene’”, după respingerea candidatei sale la un post în Comisia Europeană. O propunere care ar viza „evitarea unor noi ‘reglări de conturi’ şi orice ‘politizare a audierilor’”, precizează ziarul francez. Iar EUobserver remarcă „diviziunile profunde” afişate în privinţa viitorului buget al UE, prezentat pentru prima dată în detaliu la summitul european şi constată că „poziţiile sunt adânc înrădăcinate şi îndepărtate”. Aceeaşi publicaţie de la Bruxelles notează că la summitul de vineri, „liderii UE au acordat temei încălzirii climatice doar 12 minute”, dar au hotărât să finalizeze strategia pe termen lung a blocului comunitar privind mediul la întrunirea lor din decembrie.
- Mereu în atenţia presei internaţionale, preşedintele Donald Trump ţine capul de afiş în ziarele americane. „După torentul de critici”, şeful de la Casa Albă „spune că nu va organiza viitorul summit al G-7 la clubul său de golf din apropiere de Miami, invocând reacţiile ‘ostile’ ale democraţilor şi ale presei”, relatează New York Times. Washington Post evidenţiază că „preşedintele a fost surprins” de „contraofensiva” declanşată faţă de intenţia care denotă că „el se consideră în continuare (un actor) în industria ospitalităţii”. Acelaşi cotidian din capitala americană scrie că „Retragerea lui Trump din Siria declanşează o serie de critici publice din partea unor oficialităţi militare”. Această „neobişnuită şarjă de comentarii etalează dezbaterea internă despre rolul armatei în politica externă şi responsabilitatea oficialităţilor militare de a lua poziţie în public”, explică Washington Post. Din Italia, Il Giornale vorbeşte despre „leagănul unei noi ordini mondiale” şi constată că „Damascul vede cum Ankara îi smulge kilometri întregi de teritorii, în ciuda oricărei convenții și legi internaționale care reglementează conflictele. Și între timp, forțele Kremlinului pun fizic stăpânire pe vechile baze americane din Siria aproape demonstrând, plastic, schimbarea care are loc în Orientul Mijlociu. Acum, acea zonă este „afacerea” lui Vladimir Putin, cu aprobarea Casei Albe și a terorii Pentagonului și a CIA”, conchide Il Giornale.
- Un ziar din Elveţia, Le Matin, relatează despre „întoarcerea în România a Reginei mame Elena”, pe care o prezintă în câteva rânduri: „Elena a României, pe atunci principesă a Greciei și Danemarcei, a locuit prima dată în Elveția în 1920, familia ei fiind obligată să se exileze. Ea s-a stabilit în România în 1921, după ce s-a căsătorit cu viitorul rege Carol II, de care a divorțat în 1928. A trăit în Italia din 1932 până în 1940, înainte de a se întoarce în România alături de fiul ei devenit rege. În timpul celui de-al doilea război mondial, regina mamă a venit în ajutorul evreilor români. Activitatea ei în vremea războiului i-a adus titlul de “Drept între popoare”, remis post-mortem de statul Israel în anul 1993. Elena a României s-a întors în Elveția în 1947 împreună cu fiul ei, forțat să abdice de puterea comunistă. Ea a fost înhumată în 1982 la Lausanne, regele Mihai I dorind s-o aibă pe mama lui aproape de el până la moartea sa”, citim în ziarul elveţian. (RADOR)
