Financial Times: Când casa ți-e în flăcări. Criza pensiilor mătura lumea ● La Stampa: Parisul se bucură de efectul Brexit: investiții străine în proiecte de construcţii ● ILSOLE24ORE: Italia este cea mai îndatorată țară din lume, cu 62.700 de dolari pe cap de locuitor ● Știri pe scurt
- Financial Times: Când casa ți-e în flăcări. Criza pensiilor mătura lumea
Jan-Pieter Jansen, un pensionar din Olanda, în vârstă de 77 de ani, își pusese mari speranțe că va avea un trai fără griji la pensie după ce economisise din greu în timpul vieții sale active.
Dar domnul Jansen, fost manager în industria metaliferă, a fost nevoit să-și reconsidere planurile după ce a primit un aviz de la administratorii fondului său de pensii – unul dintre cele mai mari din Olanda- în care era anunțat că pensia lui ar putea fi cu 10% mai mică decât se aștepta. Bineînțeles, știrea a venit ca o lovitură de baros.
„Acest lucru îmi provoacă mult stres”, spune dl Jansen, care spera să-și folosească pensia pentru a-și răsfăța nepoții și pentru a a-și permite hoteluri bune în vacanțele sale. „Scăderea pensiei va însemna mii de euro mai puțin pe care le voi putea cheltui cu familia și cu vacanțele mele. Sunt foarte supărat că se întâmplă așa ceva după ce am economisit atât de mult timp. ”
Domnul Jansen nu este singurul care suferă de pensie. Zeci de milioane de pensionari din întreaga lume se confruntă cu acelși lucru când se pensionează, ca dl Jansen: scăderea ratelor dobânzilor, deoarece criza financiară a făcut ravagii în privința alimentării fondurilor de pensii.
Pe măsură ce speranța medie de viață crește, pensiile au devenit o problemă politică delicată în țări precum Rusia, Japonia și Brazilia. În Marea Britanie, zeci de mii de medici universitari se pregătesc să întreprindă acțiuni de grevă pentru creșterile abrupte ale contribuțiilor la pensii.
Unul dintre motivele acestei probleme a pensiilor este scăderea randamentelor obligațiunilor.
Obligațiunile au reprezentat istoric o soluție pentru fluxurile de numerar necesare pentru a fi plătite membrilor schemelor de pensionare, cum ar fi domnul Jansen. Dar zeci de ani de scădere a randamentului obligațiunilor au făcut mult mai dificil pentru fondurile de pensii să asigure un venit pentru pensionari lor, împingându-le tot mai mult către investițiile în acțiuni și chiar în investiții mai riscante, cum ar fi proprietățile imobiliare sau în capitalul privat.
„Casa lor este în flăcări”, spune Alex Veroude, directorul de investiții al SUA la Insight Investment, care gestionează bani de la mai multe fonduri de pensii. „Și probabil că ratele vor scădea în continuare. Chiar dacă casa e în flăcări, incendiul e doar la primul etaj. Dar ar putea ajunge la al doilea și al treilea etaj… ”
Acesta nu este doar un pericol pentru persoanele precum dl Jansen, care ar putea să-și vadă pensiile tăiate, ci ar putea avea un impact mai larg asupra economiei. Dacă oamenii economisesc mai mulți bani pentru pensie, aceasta poate împiedica creșterea economică prin reducerea consumului – opusul intenției băncilor centrale atunci când reduc dobânzile.
Suedezii de la Riksbank au arătat – atunci când au semnalat recent că vor ridica ratele dobânzilor la zero până la sfârșitul anului – că „dacă ratele dobânzii nominale negative sunt percepute ca fiind semi-permanente, comportamentul agenților se poate schimba într-unul negativ și că vor apărea efecte secundare.
Oeientarea către strategii de investiții mai neortodoxe este îngrijorătoare pentru unii directori din industrie, care avertizează că asemenea investiții ar putea agrava declinul pieței. „Vedem un comportament cu adevărat neobișnuit”, spune Con Michalakis, directorul de investiții al Statewide, un plan de pensii australian. „Întrebarea de trilioane de dolari este când vom asista la efectele acestor investiții? Fac acest lucru suficient de mult timp pentru a nu dori să prezic când se va întâmpla. ”
„La școală, în manualele după care învățam se spunea că nu există rată negativă a dobânzii”, spune Christopher Ailman, ofițer șef de investiții la Calstrs, planul de pensii al profesorilor californieni , care administrează 238 miliarde de dolari. „Dar , ce să vezi?, iată-ne acolo!.”
În urma crizei financiare, multe bănci centrale au aplicat noi instrumente neortodoxe pentru a revigora economia globală, la început, aceasta însemnând programe masive de cumpărare a obligațiunilor în dolari. Dar, în 2009, Suedia a devenit prima bancă centrală care a experimentat ratele dobânzilor negative. Ulterior, aceasta a fost urmată de Japonia, apoi și de restul Europei.
Preocupările în creștere cu privire la sănătatea economiei globale, perspectivele unei inflații scăzute și așteptările privind politicile monetare tot mai relaxate au dua piața datoriilor la circa 13 trilioane de dolari.
Administratorii schemelor de pensii investesc într-o gamă largă de clase de active, dar perspectivele câștigurilor se micșorează peste tot. AQR Capital Management estimează că un fondul clasic de obligațiuni aduce astazi un randament de 2,9 la sută/an în următorul deceniu, la jumătate față de acum 100 de ani.
O scădere cu un punct procentual a ratelor dobânzilor pe termen lung va crește datoriile unui administrator de fond de pensii cu aproximativ 20%, dar valoarea activelor lor va crește doar cu aproximativ 10%, estimează Ros Altmann, fost ministru din Marea Britanie. „În mod clar, finanțarea schemei de pensionare se va deteriora, iar angajatorii vor trebui să contribuie mai mult”, adaugă acesta.
Multe scheme de pensii din Marea Britanie folosesc acum strategii sofisticate de „investiții bazate pe pasiv”, care acoperă impactul reducerii dobânzilor asupra datoriilor. Acest lucru a început încet să se înfiripeze și în Europa și în SUA.
Acele scheme care nu au luat măsuri pentru a se proteja la riscul de dobândă se confruntă acum cu creșteri uriașe ale deficitelor și trebuie să ia decizii dificile cu privire la modul de a rezolva gapul de finanțare.
În tot Occidentul, managerii fondurilor de pensii se confruntă cu provocări similare. Perspectivele industriei sunt acum cele mai sumbre din ultimele două decenii, spune și Peter Damgaard Jensen, un fond de pensii danez.
„În unele țări, sistemele de pensii nu pot supraviețui dacă nu se schimbă”, avertizează el. „Fie trebuie să crească contribuțiile, fie să reducă beneficiile.”
Pentru a contracara perspectivele scăderii rentabilității piețelor de obligațiuni, multe planuri de pensii investesc în active „alternative” sau „private”, cum ar fi capitaluri private, imobiliare, capital de risc, infrastructură și împrumuturi ne-lichide.
Pentru investitorii pe termen lung – care pot accepta ilichiditatea în schimbul promisiunii unor rentabilități mai mari- acest lucru are sens. Un proiect imobiliar sau o autodradă cu taxă poate produce un flux de venituri constant, precum obligațiunile. Cu toate acestea, atunci când aproape fiecare investitor instituțional merge pe asemenea tip de investiție, pot apărea bule speculative.
FMI estimează că planurile de pensii și-au dublat alocările către activele ne-lichide în ultimii 10 ani, iar pentru aproximativ o cincime din fonduri, aceste plasamente reprezintă mai mult de jumătate din activele lor lichide.
„În 20 de ani ne putem găsi într-o o adevărată criză globală în care să aflăm că de fapt nu am economisit suficienți bani pentru pensionare”, spune dl. Ailman. Iar în condițiile unei speranțe de viață tot mai mari… poate ar trebui să le explicăm milenialilor că părinții lor ar trebui să se mute înapoi cu ei. ”
- La Stampa: Parisul se bucură de efectul Brexit: investiții străine în proiecte de construcţii
Deja de mai multe luni se spunea că Parisul va ajunge să profite de incertitudinile asociate cu Brexit-ul (și cu amânările sale repetate), convingându-i pe investitorii internaționali să-l prefere Londrei. Şi iată că acum, zvonurile au devenit realitate: Cbre, una dintre cele mai importante companii de consultanță în sectorul imobiliar, a publicat un studiu privind evoluția investițiilor străine din sector din care reiese că acum, pentru prima dată, Parisul bate Londra.
Între iulie și septembrie, fondurile investite în sectorul construcţiilor din Franța au crescut cu 44%, iar la nivel global cu 16% în primele nouă luni ale anului 2019, față de aceeași perioadă a anului trecut: şi ca de obicei, într-o țară atât de concentrată asupra capitalului său, Parisul este forța motrice. Între timp, evoluțiile din Marea Britanie au fost de -29% și respectiv -33%, și aici, tot Londra este cea care cântărește foarte mult pe cifre. Diferenţa s-a agravat în perspectiva acelui 31 octombrie care trebuia să marcheze ieșirea definitivă a Regatului Unit din Uniunea Europeană, înainte de a fi amânată în continuare. Raportul Cbre nu include cifrele în termeni absoluţi pentru cele două orașe, însă indică faptul că, chiar și din acest punct de vedere, în al treilea trimestru al anului, pentru prima dată, Parisul a depășit Londra. Cele două metropole se află pe primele două locuri în lume (din punct de vedere imobiliar), fiind urmate de New York, Shanghai și Singapore.
Studiul Cbre raportează pentru perioada ianuarie-septembrie un număr global de investiții străine în construcţii în țările europene egală cu 192 miliarde, în scădere cu 14% tocmai datorită efectului Brexit și încetinirii din Germania, unde prețurile au atins niveluri foarte ridicate. S-a înregistrat o scădere, în ciuda performanței bune a întregii Franțe (nu numai a Parisului), dar și a tendinței pozitive din Irlanda, Italia și Suedia. Revenind la Paris, trebuie menţionat că creșterea puternică este alimentată mai ales de sectorul birourilor (dar și sectorul rezidențial merge foarte bine) și că în ceea ce priveşte sectorul serviciilor, asiaticii sunt acum primii investitori. Coreenii de Sud, de exemplu, achiziționând zgârie-norii Majunga și Eqho din cartierul La Défense, clădirile Lumière din Paris și Crystal Park din Neuilly-sur-Seine, au investit deja peste patru miliarde de euro în primele nouă luni ale anului 2019.
Efervescența imobiliară se reflectă pe piața rezidențială a Parisului cu prețuri în continuă creștere. La începutul lunii septembrie, s-a depăşit pentru prima oară suma de10 mii de euro pe metru pătrat (10.115, + 8,8% peste un an și + 61% din zece). Nivelul a rămas mai scăzut la New York (13.500) și la Londra (14.500), însă diferențele sunt mai mici. În paralel, chiriile devin mai prohibitive (conform ultimului sondaj realizat de SeLoger, la jumătatea lunii octombrie, era nevoie de 1682 de euro pentru 57 de metri pătrați, cu 4,9% înplus față de un an înainte). Preţuri pe care o asistentă medicală, un polițist sau un profesor de școală publică care lucrează la Paris nu şi le pot permite.. O „gentrificație” accelerată care face ca familii înstărite să locuiască lângă cele mai sărace (care stau în locuințe sociale, reprezentând 20% din reședințele principale). Practic, tot ceea ce înseamnă clasa de mijloc franceză, este trimisă în afara Parisului. (RADOR)
- ILSOLE24ORE: Italia este cea mai îndatorată țară din lume, cu 62.700 de dolari pe cap de locuitor
Conturi publice deficitare, investiții în scădere, disparitate de gen, lipsă de încredere în guvern și nemulțumirea cetățenilor care se simt lăsați în afara deciziilor instituțiilor. Dar și un sistem de control al achizițiilor publice printre cele mai avansate, o îmbunătățire clară a evaluării impactului de reglementare și o gestionare discretă a resurselor umane. Portretul guvernului și administrației publice din Italia, aşa cum rezultă din raportul OCDE „O privire asupra guvernului”, care trece prin razele X managementul public al celor 36 de țări participante la organizație, are mai multe umbre decât lumini.
Analiza începe cu finanțele statului, unde Italia are mari probleme, fiind a treia cea mai îndatorată ţară din lume, cu un procent de îndatorare de 152,9% în 2017 și de 148% în 2018, în baza criteriilor OCDE (mai ample decât cele de la Maastricht), după Japonia (220%) și Grecia, comparativ cu o medie a țărilor industrializate de 110% și cu Estonia (13%) și Chile (30%) la nivelurile minime.
În acelaşi timp, Peninsula este pe locul trei în lume şi din punctul de vedere al ponderii datoriei publice pe cap de locuitor, cu 62.667 de dolari la paritatea puterii de cumpărare, după Japonia (peste 90 de mii de dolari) și SUA (aproximativ 65 de mii), față de media OCDE de 53.600 de dolari. În 2007, datoria era de 37.411 de dolari pe cap de locuitor, iar de atunci a crescut cu 2,4% în fiecare an. Datoria este compusă 81% din titluri de creanță. Deficitul bugetar al conturilor publice a fost în 2017 de 2,4%, ușor peste media OCDE (2,2%), însă în 2018 a scăzut la 2,1%. Situația financiară netă (diferența dintre active și pasive) a Italiei este negativă: 125% din PIB, față de media OCDE de -70%.
De asemenea, Italia este şi una dintre cele patru țări OCDE, împreună cu Grecia (149%), Japonia (124%) și Portugalia, care au poziție netă negativ superioară faţă de PIB, în principal datorită acumulării datoriei de după criză.
La polul opus se află Norvegia, care are o poziție financiară netă pozitivă egală cu 308% din PIB, urmată la o distanță mare de Finlanda (+ 59%) . Practic, norvegienii au o mică „comoară” de aproape 200 de mii de dolari pe cap de locuitor.
Veniturile guvernamentale în Italia sunt de aproximativ 47% din PIB față de media OCDE de 38% (pe primul loc este Norvegia cu 55%), ceea ce se traduce în aproximativ 20.000 de dolari pe cap de locuitor, pe locul al cincisprezecelea în OCDE și peste media care este de 17.500 (în valoare de 4.300 de dolari americani din 2007).
Luxemburgul se află pe primul loc cu aproape 48 de mii de dolari, urmat de Norvegia, cu 34 de mii de dolari. Anul trecut, cheltuielile publice în Italia s-au ridicat la 48,6% din PIB (de la 48,9% în 2017) față de media OCDE de 40,4%.
În ciuda creșterii între 2017 și 2018, cheltuielile publice anuale medii pe cap de locuitor în Italia au scăzut cu 0,4% între 2007 și 2017 (la aproximativ 21 de mii de euro), față de o creștere medie a OCDE de 1 % la 18.500 euro. În afară de Italia, doar Grecia (-2,6%) a înregistrat un declin. Cea mai mare scădere a cheltuielilor publice a fost suportată de sectorul educaţiei (-0,7%), urmat de serviciile publice (-0,4%), în timp ce protecția socială a marcat cea mai mare creștere (+ 3,3%) . Un alt capitol dureros este investiția publică: în 2018 a fost egală cu 2,1% din PIB, în scădere față de procentul de 2,3% din 2017 plasând Italia pe ultimele locuri de pe lista țărilor industrializate, comparativ cu media OCDE de 3,1%. Estonia și Norvegia sunt în top cu peste 5%, iar Belgia, Spania și Germania sunt destul de aproape de Italia. (RADOR)
Știri pe scurt:
- Investigația Congresului american privind suspiciunea că președintele Trump a acționat în Ucraina contrar interesului național al SUA a progresat considerabil în urma audierii fostei ambasadoare americane la Kiev Marie Yovanovitch. Washington Post relatează în editorialul său că Yovanovitch a fost dată afară pentru poziția ei fermă anticorupție, care o adusese în conflict cu procurorul general al Ucrainei de la acea vreme, Iuri Luţenko. Acesta, împreună cu doi afaceriști americani care donaseră sume substanțiale pentru campania electorală a lui Trump și avocatul personal al președintelui, Rudolph Giuliani, au orchestrat o campanie de defăimare împotriva ei. Cotidianul american apreciază că „printr-o mărturie convingătoare […] ea a descris cum concedierea ei de către președinte a fost orchestrată de acei actori corupți din Ucraina pe care SUA încercau să-i neutralizeze – și cum acest regres a afectat diplomația americană la nivel mondial”, citând-o totodată chiar pe Yovanovitch: „Cum a putut eșua sistemul nostru în așa fel? Cum e posibil ca interese străine corupte să ne poată manipula guvernul?” Răspunsul, consideră Washington Post, îl găsim la „un președinte american care și-a pus interesele personale – și pe cele ale unor ucraineni corupți – mai presus de cele ale SUA”. Publicația belgiană Le Soir constată că în acest context Trump a fost acuzat pentru prima oară explicit de corupție. Astfel, pentru liderul democrat Nancy Pelosi, corupția constă în „acordarea sau suspendarea unui ajutor militar în schimbul unei declarații publice despre o anchetă electorală falsă”. Ziarul catalan La Vanguardia reține și el o declarație tranșantă a lui Nancy Pelosi: „Mărturia devastatoare a coroborat dovezile unei mituiri descoperite în timpul anchetei și a confirmat că președintele a abuzat de puterea sa și a încălcat jurământul de serviciu, amenințând cu reținerea ajutorului militar”, referindu-se la prima audiere publică, de miercuri, avându-i drept protagoniști pe doi diplomați americani.
- Corupția reprezintă „elefantul din cameră” și în Europa, în special în fostul bloc estic. Sub acest titlu, EUobserver a publicat un punct de vedere al președintelui GRECO, organul anticorupție al Consiliului Europei. Referindu-se la candidatele balcanice la aderarea la UE, Marin Mrčela apreciază că „de-a lungul anilor, nivelul corupţiei, atât cel real, cât şi cel estimat, din Albania, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia, a fost ridicat”. El notează că GRECO a formulat 74 de recomandări privind corupția pentru toate cele cinci state, din care, în decurs de 4-5 ani, numai 15 au fost implementate, iar în trei dintre țări nu a fost implementată nici măcar una. Cât despre munca judiciară efectivă împotriva corupției la nivel înalt, „lipsa rezultatelor creează convingerea imunităţii”.
- Tot corupția a scos sâmbătă în stradă 200.000 de oameni și în interiorul UE, la Praga, informează La Libre Belgique. Cehii cer demisia premierului miliardar Andrej Babiš, acuzat de corupție, dar și intervenția UE pentru apărarea democrației și statului de drept. „Fost comunist, populistul Babiš se confruntă cu o serie de acuzații de corupție și o anchetă a Comisiei Europene privind un posibil conflict de interese. Dl Babiš este identificat și ca agent în dosare secrete ale poliției din anii 1980, ceea ce miliardarul a dezmințit ferm”, rezumă situația publicația belgiană. Referindu-se la Revoluția de Catifea din Cehoslovacia din 1989, BBC așează evenimentul în context istoric: „În urmă cu 30 de ani, aici aveau loc demonstraţii împotriva unui sistem totalitar brutal. Astăzi, protestele se îndreaptă împotriva unui guvern ales în mod democratic. Demonstranţii spun însă că nu e suficient să meargă la vot o dată la patru ani, ci se consideră parte a sistemului de verificare ce previne erodarea democraţiei.”
- „O aniversare cu gust amar” a avut loc și în Franța, consideră Libération: un an de la începutul mișcării de protest a „Vestelor Galbene”. Le Soir informează că s-au programat peste 270 de acțiuni în acest weekend, în întreaga Franță, iar sâmbătă manifestațiile au degenerat în ciocniri violente cu poliția la Paris. „Pentru acest «act 53», «revolta din intersecții», născută în urmă cu un an pentru a protesta împotriva taxei pe carburant înainte de a deveni o amplă mișcare de contestare care a bulversat mandatul lui Emmanuel Macron, manifestanții francezi continuă să aibă aceleași revendicări: scăderea TVA la produsele de primă necesitate, reintroducerea taxei de solidaritate pe avere, referendum de inițiativă cetățenească”, conform ziarului belgian. The Guardian publică o amplă analiză sub titlul „Incertitudine, inegalitate, fragilitate: de ce Franța este o țară în război cu ea însăși”. Cotidianul britanic consideră că mișcarea de protest e un „răspuns direct la politicile economice [ale președintelui Emmanuel Macron] și la dificultățile financiare reale care există în afara marilor orașe înfloritoare ale Franței. Vestele galbene provin din orășele și sate deconectate din toate punctele de vedere de la viața marilor orașe, de la piața muncii, locuințe decente și chiar infrastructura medicală elementară”.
- Întregul weekend a părut de altfel să se afle sub semnul protestelor. La Hong Kong BBC semnalează ciocniri violente între demonstranţi şi poliţie, drumuri și tuneluri blocate, tiruri cu gaze lacrimogene, pietre și cocktailuri Molotov. Îndemnând Congresul american să adopte un proiect de lege privind potențiale sancțiuni contra Chinei, The New York Times apreciază într-un editorial că „după șase luni de proteste tot mai ample, Hong Kongul este un haos, reputația lui pentru eficiență e cioburi, economia îi e în recesiune, drumurile și căile ferate sunt frecvent blocate”, dar populația lui „deține avantajul moral în determinarea ei de a-și decide propria soartă și de a respinge ferma animalelor în care China ar vreo s-o așeze”. Euronews informează despre protestele din Bolivia, unde vineri „nouă persoane şi-au pierdut viaţa şi peste o sută de persoane au fost rănite în timpul ciocnirilor violente dintre demonstranţi şi poliţie”. Victimele provin din rândul susținătorilor fostului președinte Evo Morales, care a demisionat recent la presiunile poliţiei şi armatei. Proteste au loc și în Georgia, relatează agenția Reuters: 20.000 de georgieni cer la Tbilisi demisia guvernului şi alegeri anticipate după ce parlamentul a ratat adoptarea unei reforme electorale. Conform agenției rusești Ria Novosti, „împotriva guvernului s-au unit toate forţele de opoziţie”, iar manifestanții au blocat complet intrările în clădirea parlamentului. Și în Irak continuă protestele antiguvernamentale violente, intrate deja în a șasea săptămână. Cel mai grav este că în acest răstimp au fost uciși cel puțin 330 de oameni, majoritatea manifestanți – „o tragedie absolută” denunțată de comandantul NATO în Irak, citat de Le Figaro. Demonstrații ample cu accente violente au izbucnit vineri și în Iran, după majorarea prețurilor la combustibili. BBC relatează că „decizia subită a guvernului de a majora preţul combustibililor a generat furie şi frustrare în rândul populaţiei. Analiştii sunt de părere că decizia reprezintă o consecinţă a deficitului bugetar generat parţial de severele sancţiuni economice americane impuse Iranului.” Protestatarii au blocat autostrăzi şi şosele, au încercat să incendieze un depozit de combustibil și să ocupe o secție de poliție, iar autoritățile amenință cu reprimarea și au blocat aproape complet accesul populației la internet, informează postul britanic. Ziarul turc Haberturk redă amploarea mișcării: „Protestele au cuprins principalele oraşe din Iran. Vineri, locuitorii din Teheran, Tabriz, Maşhad, Ahvaz, Ispahan, Yazd şi Karaj au început să iasă pe străzi pentru a protesta faţă de scumpirea benzinei. Duminică, protestele se întinseseră deja la nivelul întregii ţări. (RADOR)