„Supraviețuim, dar nu se cheamă că trăim”, spune Florin, angajat pe salariul minim într-o localitate din nordul țării. „În ziua de salariu rămân instant fără jumătate din bani. Se duc pe plata abonamentului la telefon, pe chirie și pe ce mâncarea pe o săptămână. Și nici nu cumpăr cine știe ce. Iar cu o săptămână înainte de leafa următoare fac foamea”, zice el. Florin spune un adevăr nerostit- chiar dacă Iohannis, Orban sau Isărescu de la BNR le-ar spune că trăiesc în cea mai bună Românie din ultima sută de ani, mulți români i-ar privi cu neîncredere. Și nu sunt puțini aceștia; Statistica tocmai a publicat noile date privind numărul săracilor: 4,6 milioane!
E drept, alegerile recent încheiate dar mai ales cele care vor urma reprezintă căile prin care aceștia își pot face auzită vocea. PSD a speculat foarte bine din punct de vedere electoral sărăcia din țară, promițând creșteri masive de salarii și pensii, fără însă să știe că a fi modest din punct de vedere al posibilităților financiare nu înseamnă să fii naiv sau credul.
Cert e că în pragul ajunul Zilei Naționale România rămâne o țară foarte bogată, cu veniturile pe caă de locuitor la coada Europei, cu disparități salariale în creștere, cu un șomaj la cote minime, unde deficitul de forță de muncă dă mari bătăi de cap angajatorilor.
Însă disparitățile dintre bogați și săraci sunt foarte mari pentru mulți români. ”România are cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE şi cea mai mare disparitate inter-regională. Chiar Comisia Europeană a remarcat faptul că decalajele dintre zonele de dezvoltare ale României s-au adâncit în timp, conducând la apariția unor poli de competitivitate regională, concomitent cu cronicizarea sărăciei în unele zone. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acționează în sensul permanentizării acestor decalaje. Această problemă tinde să devină o preocupare chiar pentru securitatea națională”, spunea guvernatorul BNR Mugur Isărescu la un eveniment.
Principalele constatări ale unui sondaj Eurobarometru (care privesc educația, venitul, statutul social și mobilitatea intergenerațională) arată, de asemenea, percepțiile asupra migrației și a globalizării; migrația fiind una dintre cauzele inegalităților din ce în ce mai accentuate.
Doi din 5 români spun că oamenii au șanse egale în viață. În Danemarca 81% dintre cetățeni cred că șansele sunt egale pentru toți, în vreme ce la greci procentul e de 18%.
De asemenea, 80% dintre români cred că diferențele salariale sunt prea mari (și doar 8% le consider ok). În Portugalia, 96% cred că aceste diferențe sunt prea mari, iar în Germania circa 50%.
Deci, cât de inegală este România?
- Estimată pe baza veniturilor totale disponibile rata sărăciei relative a fost în anul 2018 de 23,5%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 4,60 milioane persoane.
- Cea mai ”mare” sărăcie s-a înregistrat în rândul copiilor şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, circa o treime dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor.
- Populaţia vârstnică (65 ani şi peste) este afectată într-o măsură mai redusă de sărăcie (1 din 5 dintre aceṣtia), nivelul ratei fiind inferior mediei pe ansamblul populaţiei. În perioada 2015-2018, rata sărăciei în rândul vârstnicilor a înregistrat o creṣtere de 3,4 puncte procentuale.
- În anul 2018, rata sărăciei a fost de peste 8 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi Sud-Vest Oltenia, de peste 7 ori în regiunea Sud-Est ṣi de peste 6 ori în Sud-Muntenia, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov.În anul 2018, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,6%), Sud-Vest Oltenia (34,3%) ṣi Sud-Est (31,2%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (4,1%).
- În anul 2018, din totalul românilor care aveau un job, cele aflate sub pragul de sărăcie au reprezentat 15,3%, cu 13,1 puncte procentuale mai puţin decât în cazul persoanelor care nu au desfăşurat nicio activitate economico-socială.
- Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidenţiată situaţia şomerilor a căror rată de sărăcie este foarte mare. Practic, aproape un şomer din doi este sărac, bărbaţii şomeri având situaţia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate în şomaj (mai mult de jumătate din bărbaṭi sunt în această situaṭie, faṭă de aproape două din cinci dintre femeile aflate în situaṭie similară).
- În anul 2018, persoanele aflate în stare de deprivare sub aspectul înzestrării cu bunuri de folosinţă îndelungată au reprezentat 33,3% din totalul populaţiei, proporţie în scădere faţă de anul 2015 cu 8,5 puncte procentuale. Din totalul persoanelor, de lipsa unui singur bun suferă mai mult de una din cinci persoane, iar de lipsa a două bunuri circa una din douăsprezece persoane.
- În România deprivarea materială din punctul de vedere al înzestrării cu bunuri de folosinţă îndelungată se reflectă predominant în lipsa autoturismului personal (27,1%) sau a unui calculator (13,5%).
- În anul 2018, problemele de locuit afectează aproape o treime dintre persoane (32,9%). Faţă de anul 2015, s-a înregistrat o scădere cu 5,9 puncte procentuale, dar situaţia nu poate fi considerată bună. Starea este chiar mai gravă dacă se are în vedere faptul că, în cea mai mare parte, persoanele considerate deprivate au mai mult de o problemă privind condiţiile de locuit.
- Deficienţele resimţite cel mai acut de populaţia României, referitoare la condiţiile de locuit, sunt lipsa în interiorul locuinţei a grupului sanitar propriu sau a băii/duşului: 27,7%, respectiv 26,0%. De asemenea, 10,1% din persoanele din ţara noastră trăiesc în locuinţe cu pereţi sau podele deteriorate.
- Raportul S80/S20 arată faptul că, în anul 2018, persoanele din gospodăriile considerate bogate au obţinut un volum total de venituri de 7,2 ori mai mare decât persoanele din gospodăriile considerate sărace. Raportul s-a menṭinut în jurul valorii de 7, exceptând anul 2015, când s-a înregistrat maximul perioadei (8,3) ṣi a anului 2017 când s-a înregistrat minimul perioadei (6,5).
- Cum era de aşteptat, inegalitate mai mare a veniturilor băneşti disponibile se înregistrează la persoanele cu vârsta sub 65 de ani faţă de cele cu vârsta peste 65 de ani care sunt dependente numai de venituri din transferuri sociale.
- Astfel, în timp ce pentru persoanele cu vârsta de sub 65 de ani indicele inegalităţii veniturilor a variat de la un minim de 7,0 (atins în 2017) la un maxim de 8,8 atins în 2015, pentru cele de cu vârsta de 65 de ani ṣi peste, indicele s-a situat în jurul valorii de 4, exceptând anul 2015, când a atins valoarea de 6,2.
Unde ne plasăm în Europa?
Din punct de vedere al ratei sărăciei relative, România (cu 23,6%) se plasa în anul 2017 în grupul statelor relativ sărace, cu valori peste media Uniunii Europene, cum ar fi: Bulgaria (23,4%), Lituania (22,9%), Letonia (22,1%), Spania (21,6%), Estonia (21,0%), Italia (20,3%), Grecia (20,2%), Croaţia (20,0%), Luxemburg (18,7%), Portugalia (18,3%) ṣi Marea Britanie (17,0%). Rate de sărăcie mult mai mici se înregistrează în unele state precum Cehia (9,1%), Finlanda (11,5%), Danemarca ṣi Slovacia (12,4% fiecare), Olanda (13,2%), etc.
