Se părea că minele de cărbuni nu mai au niciun viitor în România, mai ales că și UE punea accent pe decarbonizare. Totuși, ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia, Comisia Europeană și-a schimbat strategia și a propus un plan gândit să asigure independența Europei de combustibilii fosili din Rusia, cu mult înainte de 2030. Concluzia este că există viitor și pentru cărbune. Mai jos puteți citi despre exploatările miniere funcționale din țară, despre cum a evoluat producția, dar și despre Valea Jiului și cele mai grave accidente miniere din istoria țării.

Cladiri in paragina la o fosta mina din Valea JiuluiFoto: Delia Vilhelm, Dreamstime.com

UE și o schimbare radicală: cărbunele are un viitor

Cărbunele nu are niciun viitor, declara pe 23 februarie 2021, Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene. El spunea că România trebuie să vină cât mai repede cu un plan de renunțare totală la cărbune pentru trecerea la energie regenerabilă, hidrogenul fiind energia viitorului.

”S-au dat subvenţii de miliarde şi miliarde care ar fi putut fi folosite mai bine pentru a crea un viitor pentru oamenii care lucrează azi în industria minieră”, mai spunea el.

Ei bine, pe 3 martie 2022, același Frans Timmermans spunea că, din cauza invaziei rusești în Ucraina, lucrurile s-au schimbat, iar istoria a luat o turnură foarte bruscă. ”Nu există tabu-uri în această situație. (…) Trebuie să ne adaptăm la această schimbare istorică”. Concluzia este că, deși spunea că nu există niciun viitor pentru cărbune, UE face un viraj de 180 de grade și va permite pe mai departe producerea energiei electrice pe bază de cărbune.

Ministrul Energiei, Virgil Popescu a declarat miercuri, pentru HotNews.ro, că România NU redeschide alte mine. ”În România nu se redeschid alte mine ci, așa cum a anunțat și premierul, se va crește capacitatea de extracție a cărbunelui la Complexul Energetic Oltenia”, a spus ministrul.

Cărbunele este în declin în Uniune. La nivelul UE, producția de antracit a scăzut de 5 ori în ultimii 30 de ani, iar producția de lignit a fost în 2020 la o treime din ce era în 1990.

Pe 8 martie, Comisia Europeană a propus un plan menit să asigure independența Europei de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030

• ”În urma invaziei Ucrainei, necesitatea unei tranziții rapide către o energie curată nu a fost niciodată mai puternică și mai clară. UE importă 90 % din consumul său de gaze, aproximativ 45 % din importuri fiind din Rusia, acest procentaj fiind diferit de la un stat membru la altul. Importurile din Rusia reprezintă, de asemenea, 25 % din importurile de petrol și 45 % din importurile de cărbune”.

România și cărbunele – Valea Jiului și puțină istorie

Producția fizică industrială – Cărbune extras (date INS)

1922: 2,1 milioane tone

1927: 3,2 milioane tone

1939: 2,4 milioane tone

1943: 2,9 milioane tone

1960: 8,1 milioane tone

1980: 37,8 milioane tone

1985: 49,8 milioane tone

1989: 66,4 milioane tone

1995: 43,9 milioane tone

2000: 30,9 milioane tone

2011: 37,3 milioane tone

2016: 23,2 milioane tone

Se poate observa că în perioada comunistă, industrializarea a dus la o creștere de opt ori a producției de cărbune între 1960 și 1989. După revoluție a venit declinul, din cauza costurilor mari și a tehnologiilor învechite.

Minele din Valea Jiului au fost închise începând cu anul 1995, fie din motive economice, fie din cauza epuizării resurselor. Trebuie spus că și minele închise au continuat să creeze probleme de mediu, contaminând, spre exemplu, apa potabilă.

Citește și: Cum își poate reduce Europa dependența excesivă de gazul din Rusia

În Valea Jiului, din cauza închiderii minelor, și fiindcă nimic semnificativ nu s-a dezvoltat suficient, populația a scăzut cu peste 20% în ultimul sfert de secol. În 1995 erau 168.000 de locuitori, iar în 2019, doar 134.000.

În 2019, Valea Jiului a înregistrat aproximativ 100.000 de oameni apți de muncă, cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani. Doar un sfert dintre aceștia sunt angajați, comparativ cu anul 1992 când peste 60% din populație avea un loc de muncă stabil. Uricani este localitatea cea mai afectată, aici numărul celor angajați (ca procent din totalul persoanelor apte de muncă) scăzând de la 83% în 1992 la 8% în perioada 2016-2018, arată un raport PricewaterhouseCoopers (PwC) din 2020.

În 1840 a fost remarcat potențialul cărbunelui din Valea Jiului, primele exploatări au început după 1860, în zonă venind mineri cu experiență din ținuturi precum Bucovina, Silezia, Galiția, Boemia și Slovacia. Un moment – cheie a fost deschiderea, la 1870, a liniei de cale ferată Petroșani – Simeria.

Accidentele grave din minele românești

În 1990, în sectorul minier românesc și industriile conexe din cele cinci zone miniere ale României – Valea Jiului, Deva, Rovinari, Motru și Baia Mare – lucrau aproape un milion de persoane. Peste 650.000 dintre angajați au fost disponibilizați numai în perioada 1995 – 2007, când s-au închis 556 de mine. Despre problemele mineritului puteți citi pe larg aici.

În perioada comunistă erau sute de mii de oameni care lucrau în exploatații miniere și minele de cărbuni erau printre cele mai periculoase. De multe ori nu ajungea aer proaspăt în mine, instalațiile fiind vechi, exista pericolul prăbușirii tavanului și uneori se lucra în apă de zeci de centimetri adâncime. Mureau oameni și când erau loviți de vagoneți care se desprindeau, dar foarte periculoase erau exploziile gazelor din mină.

Cele mai tragice accidente miniere din ţara noastră au avut loc la 29 noiembrie 1980, în mina Livezeni din Valea Jiului, când o explozie în subteran a ucis 53 de persoane. La 2 noiembrie 1972, la mina Uricani, o explozie a ucis 43 de persoane.

În 2001, într-un abataj al minei Vulcan din Valea Jiului, 14 mineri au murit şi alţi patru au fost răniţi din cauza intoxicării cu monoxid de carbon, a arsurilor şi a traumatismelor provocate de o explozie de gaz metan.

Minele de cărbune în prezent

Un raport Bankwatch publicat în august 2021 despre situația cărbunelui în România, subliniază faptul că este și cel mai poluant combustibil pe care oamenii îl folosesc pentru a produce energie. Despre efectele nocive ale cărbunelui puteți citi aici.

Cărbunele a marcat ultimii 200 de ani ai omenirii și ne-a ajutat să trecem la Epoca Industrială, dar cărbunele nu ne-a marcat doar trecutul, ci va fi în continuare important și în viitor.

Ce țări europene depind cel mai mult de cărbune o arată ponderea procentuală a cărbunelui în mixul de electricitate. În Polonia vorbim de 70%, în Cehia este de 50%, în Bulgaria de 49%, în Germania de 30%. Cărbunele a înlocuit energia eoliană la capitolul cea mai importantă sursă de energie pentru producţia de electricitate în Germania, în primul semestru din 2021.

În 2020 puterea instalată a cărbunelui în sistemul energetic național a ajuns la 4.590 MW și a produs aproximativ 17% din energia electrică utilizată la nivel național.

Termocentralele din România au o medie de vârstă de 44 de ani, cea mai veche fiind Paroșeni, pusă în funcțiune în 1964, și cea mai nouă unitatea 2 de la termocentrala Craiova, din 1989. Bineînțeles,

termocentralele au mai avut parte de modernizări, însă durata tehnică de viață este de 40 de ani.

Minele de cărbuni

În țară mai sunt active 17 exploatări miniere de cărbune, dar o parte dintre ele sunt în proces de închidere. Carierele de suprafață ocupă circa 10.000 ha. În subteran este exploatată huila, în Hunedoara, iar lignitul este exploatat în cariere de suprafață.

Huila este un cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios și lucios. Este întrebuințat drept combustibil, în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, dar și la extragerea gazului de iluminat.

Lignitul este un cărbune natural inferior huilei, cafeniu sau brun și sfărâmicios.

Cele mai importante zone sunt bazinele miniere Motru și Roșia – Rovinari. Cele mai cunoscute mine sunt Lonea, Lupeni, Livezeni, Rovinari și Vulcan. Mina Lonea este încă în funcțiune, fiind deschisă din 1873, dar sunt planuri ca ea să fie închisă.

Mina Lupeni a fost deschisă la 1900, iar Vulcan, la 1902.

Cea mai veche mină de cărbune din România, deschisă la Petrila în anul 1859, s-a închis în octombrie 2015.

Toate planurile guvernamentale prevedeau că exploatarea cărbunelui va înceta până în anul 2030 în Valea Jiului. În acest sens s-au întocmit diverse studii care adună concluzii descurajante.

Astfel, s-a constatat că „investițiile în Valea Jiului sunt supuse sistemului fiscal general, fără a beneficia de stimulente speciale. Chiar dacă impozitele locale sunt relativ mici, investitorii nu sunt dispuși să se relocheze sau să înființeze întreprinderi în Valea Jiului, în absența unui regim fiscal care să compenseze deficiențele zonei,” se arată în Strategia pentru tranziția de la cărbune în Valea Jiului, citată de europalibera.org.

O speranță, dar nu prea mare

Valea Jiului și bazinul carbonifer Oltenia ar putea beneficia de investiții, după ce Uniunea Europeană și-a revizuit programul energetic, în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Întrucât Europa este dependentă de gazul rusesc, autoritățile de la Bruxelles au permis revenirea la producerea energiei electrice pe bază de cărbune, punând astfel o pauză politicii de mediu Green Deal.

Ar fi prea mult să ne așteptăm la o revitalizare a acestor zone, dar poate ar fi fezabilă o stopare a declinului.

De noua politică a UE ar trebui să profite cei doi coloși din zona mineritului: Complexul Energetic Oltenia (compania care are concesionate minele din bazinul Olteniei, plus cele trei termocentrale pe lignit: Turceni, Rovinari și Craiova) și Complexul Energetic Hunedoara (care are concesionate minele de huilă din Valea Jiului, dar și centralele de la Deva și Paroșeni).

Aceste mari companii din energie au probleme financiare, au nevoie de eficientizare și se vor mai face disponbilizări. Unele sunt în insolvență, altele au acumulat datorii mari, iar altele au primit ajutoare de stat ”cu cântec”.

În februarie 2021, Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată pentru a evalua dacă măsurile de sprijin acordate de autoritățile române Complexului Energetic Oltenia sunt conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate.

În ianuarie 2022, Comisia Europeană anunța că aprobă un ajutor de restructurare de până la aproximativ 2,7 miliarde euro pentru Complexul Energetic Oltenia.

Sursa foto: Dreamstime.com