„Trebuie să debirocratizăm și să digitalizăm economia României”, afirmă Gabriela Folcuț, director executiv Asociația Română a Băncilor, care face o evaluare a riscurilor existente în momentul acesta la adresa economiei mondiale dar și naționale, cât și a măsurilor ce pot fi luate. În interviul acordat în cadrul campaniei „ARB Talks”, aceasta explică și ce trebuie să avem în vedere atunci când luăm un credit de la bancă în această perioadă, dar și cum trebuie privită o trecere a creditului de pe ROBOR pe IRCC.

Gabriela Folcuț, director executiv ARB, la interviurile ARB TalksFoto: Hotnews

Urmărește interviul integral, mai jos:

Principalele patru riscuri la adresa economiei

Cum vedeți după toată perioada aceasta – doi ani de pandemie, o criză la granițele României, cum vedeți climatul general economic din perspectiva riscurilor?

Gabriela Folcuț: În primul rând aș dori să subliniez faptul că aș menține un optimism moderat în ceea ce privește estimările cu privire la creșterea economică și evoluția economiei românești. Într-adevăr, în momentul de față la nivel internațional sunt patru riscuri mari.

Un prim risc este conflictul din Ucraina și consecințele asupra economiei nu doar rusești, ci și a economiilor europene, din perspectiva restricțiilor care se aplică din cauza războiului. Desigur, impactul asupra economiilor depinde de durata conflictului și de riscul extinderii, pe care eu îl văd unul minim în momentul acesta.

Al doilea risc care se adresează în momentul de față economiei globale este cel legat de tensionarea echilibrelor macroeconomice. Am ales să îl tratez separat pentru că cel puțin din perspectiva României, existau câteva dezechilibre – cel al deficitului bugetar și deficitului de cont curent, deficite gemene, care înregistrau probleme de dinainte de izbucnirea conflictului din Ucraina. Din altă perspectivă, aș putea să spun că traversăm un cerc vicios inflaționist la nivel mondial. Acesta a cuprins toate țările și s-a intensificat în special din cauza crizei energetice. În România am avut în martie o inflație de 10,2%, iar în aprilie am văzut deja un salt până la 14%, în timp ce la nivel mondial aveam o inflație de 8,9% în martie și la nivelul celor 27 de stat din UE, de 7,8%. Sunt vârfuri nemaiîntâlnite din ultimii 10-20 de ani, poate chiar mai mult în anumite situații.

Această problemă a inflației este una generală și sunt convinsă că băncile centrale au cel mai greu mandat în momentul de față, un mandat de a tempera aceste efecte inflaționiste și desigur nu există nicio soluție miraculoasă. Asta pentru că toate efectele inflaționiste sunt propagate din exterior. Sunt elemente exogene și nu endogene. Desigur, asistăm și în plan național la o majorare a dobânzii de politică monetară, chiar de curând am văzut o mișcare de 0,75 puncte procentuale, până la nivelul de 3,75%, dar cu siguranță vom mai asista la mișcări, pentru că este o bătălie cu inflația care se dă în plan mondial. Sunt 6-7 țări care au un nivel al inflației peste cel din România. De altfel, mă uităm la Lituania, Estonia, aveau o inflație de peste 15-16% în luna martie.

O altă perspectivă, când vorbim de tensionarea echilibrelor macroeconomice, este cea legată de creșterea economică a României. Dacă la începutul anului estimam o creștere de aproximativ 4-5%, din cauza conflictului cu Ucraina am putea să asistăm la o decelerare a ritmului de creștere a economiei, până undeva la 2-3%. Ca atare, toți acești factori își pun amprenta asupra echilibrelor macroeconomice.

Desigur, asta nu înseamnă că ar trebui să ne temem de aceste riscuri și o să încerc să vorbesc și de soluțiile pe care ar trebui să le abordăm tocmai pentru a contracara aceste efecte potențial negative.

Un al treilea exemplu de risc la adresa economiilor mondiale este cel legat de pandemia de Covid-19. În momentul de față asistăm la o acalmie, dar este foarte probabil ca în toamnă să crească cazurile, așa cum s-a întâmplat și în 2020 și în 2021.

Și mai aveam un al patrulea risc – riscul de deglobalizare, care se face simțit mai pregnant odată cu întețirea conflictului din Ucraina. Și cu siguranță se va amplifica în situația puțin probabilă, dar deloc exclusă, a unei crize globale, când am putea asista la contracție economică, la schimbări pe piața muncii și la insecuritate alimentară.

Suplimentar, în plan național aș putea să spun că mai văd două riscuri. Unul este legat de întârzierea reformelor și absorbției fondurilor care provin din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR – n.r.), și un al doilea risc, din cauza creșterii inflației, este cel legat de creșterea ratei creditelor neperformante. Nu trebuie să ne îngrijoreze și nu ar trebui să ne uităm doar la riscuri, ci ar trebui să ne concentrăm pe măsuri de contracarare.

Măsurile de contracarare ale riscurilor la adresa economiei

O primă măsură este legată de operaționalizarea PNRR, ar trebui să fie prioritatea zero pentru România, pentru că ar ajuta să menținem o creștere economică sănătoasă în pofida elementelor de context care au fost menționate anterior.

Un al doilea element este legat de folosirea sistemului bancar ca principal motor al creșterii economice datorită finanțării pe care a acordat-o și o poate acorda economiei României. Și un al treilea element este cel al digitalizării – trebuie să debirocratizăm și să digitalizăm economia României, inclusiv prin recunoașterea caracterului juridic al semnăturii electronice simple și avansate, să dăm încredere tuturor investitorilor să acționeze și să debirocratizăm economia.

„Economia României poate crește prin credit, important este să fie un dozaj suficient pentru a nu pune presiune pe alte elemente”

Pe fondul tuturor acestor tensionări, cum a evoluat creditarea în primul trimestru? Au mai avut companiilor dorința de a se împrumuta?

Gabriela Folcuț: Primul trimestru arată destul de bine din perspectiva aceasta. Da, companiile și-au păstrat apetitul pentru creditare. Dacă anul trecut am avut un ritm de creștere de 14,8% și a reprezentat cea mai mare viteză de creștere a creditării neguvernamentale din 2009 încoace, iată că în februarie 2022 s-a atins un nou ritm superior celui din decembrie 2021, adică 15,8%, fiind urmat în martie de un ritm de creștere de 15,7%. Se menține acest apetit pentru creditare din perspectiva companiilor, care au accesat 55% din creditele noi.

Dacă ne uităm la anul trecut, avem credite noi în valoare de 110 miliarde lei, ceea ce înseamnă o treime din soldul creditului neguvernamental la finalul anului. Și da, soluția pentru economia românească ar fi ca, în continuare, companiile să beneficieze de finanțări de la bănci și de garanții din partea statului, un program foarte bun fiind IMM Invest, care le-a permis o calificare, pentru o companie din trei dintre cele care au depus dosarele, să acceseze credite de la bănci cu garanții de stat. Din fericire, creditarea funcționează bine, spun eu, pe criterii sustenabile.

Ne-am uitat și la dobânzi, sunt în continuare bune, sunt companii care se finanțează cu dobânzi de 1-2%. Într-adevăr pe zona persoanelor fizice asistăm și acolo la un nivel al dobânzilor cu mult sub nivelul inflației. Să nu uităm, inflația a ajuns la 14%, iar dacă ne uităm la dobânzile la creditele noi avem dobânzi între 4-5% pentru creditul ipotecar și 9-10% pentru creditul de consum.

Important este să administrăm corespunzător creșterea creditării, să fie pe criterii sustenabile și, din fericire, în momentul de față aș putea să vă spun că există suficient spațiu de creștere pentru că avem un grad de intermediere financiară, calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, de doar 27%. Asta înseamnă că până la media europeană de 92% este suficient loc de creștere. Cred că am putea să privim pozitiv această afirmație, în sensul în care economia României poate crește prin credit, important este să fie un dozaj suficient pentru a nu pune presiune pe alte elemente.

„Dacă aș dori să cumpăr o locuință m-aș orienta către un credit cu dobândă fixă în prima perioadă”

Dacă avem în vedere toate aceste tensiuni și faptul că încă nu avem o perspectivă foarte optimistă în ceea ce privește următoarele luni legat de situația din Ucraina, legat de inflație, dumneavoastră ați lua un credit de la bancă?

Gabriela Folcuț: Da, dacă aș avea nevoie m-aș împrumuta. Trebuie să ne comportăm cât se poate de normal. Nu cred în venirea unei crize profunde și da, aș accesa un credit dacă aș avea nevoie, dar aș fi foarte atentă la condiții.

Ce fel de dobândă ați alege?

Gabriela Folcuț: Dacă aș avea nevoie de un credit de consum aș alege un credit cu dobândă fixă. Să nu uităm că acel credit de consum se acordă pe o perioadă maximă de cinci ani și o dobândă fixă m-ar ajuta să mă protejez de riscul creșterii dobânzii. Evident, creditul ar fi accesat în moneda națională. Trebuie să vă spun că aproximativ 70% dintre debitorii care au credite de consum, în momentul de față, au credite cu dobândă fixă, ceea ce este un lucru foarte bun. Doar 14% au credite de consum legate de ROBOR și doar 13% legate de IRCC.

Dacă aș dori să cumpăr o locuință sau să extind spațiul locativ actual, m-aș orienta spre un credit cu dobândă fixă în prima perioadă pentru că, tot așa, m-ar proteja în perioada aceasta în care se așteaptă ca dobânzile să crească și mai mult. Pe toată perioada aș fi atentă la opțiunile care sunt în piață pentru refinanțare. Este important să căutăm opțiunea care ni se potrivește cel mai bine, chiar și după zece ani, să facem o reevaluare a acesteia și din perspectiva costurilor.

Au început să apară clienți cu probleme la plata ratelor? Care sunt soluțiile pe care le au băncile pentru a sprijini clienții să depășească această situație dificilă?

Gabriela Folcuț: Dacă ne uităm la rata creditelor neperformante, constatăm că aceasta continuă să scadă, este undeva la 3,3% în luna martie. Din discuțiile cu colegii din bănci, nu sunt îngrijorări cu privire la o creștere a neperformanței în momentul de față, nu sunt solicitări multe din perspectiva aceasta. Într-adevăr, au fost creșteri generate de evoluția ROBOR din ultima perioadă, însă băncile sunt pregătite cu soluții individuale pentru a ajuta clienții să facă față acestor dificultăți financiare temporare.

Când spun că sunt pregătite, trec în revistă în mod special Ordonanța 52/2016, care le oferă o perspectivă foarte clară consumatorilor care au credite, în sensul în care dacă întâmpină dificultăți financiare se adresează băncii pentru a găsi împreună cu aceasta o soluție. Este o paletă foarte largă de măsuri în ordonanța respectivă. Măsurile pot veni în sprijinul clienților. Există acolo amânarea la plată, refinanțarea, extinderea perioadei, reducerea temporară a dobânzii etc.

Sunt foarte multe măsuri și cel mai important este că o soluție individuală poate fi calibrată corespunzător pe nevoile clienților. Consider că amânarea ratelor pentru încă un an, după ce și în 2020 și în 2021 am asistat la amânări de rate, nu ajută consumatorul. Asta pentru că i se extinde perioada de creditare și după un număr x de ani va constata că va avea mai mult de plătit.

Pentru acei clienți care întâmpină dificultăți în momentul de față se pot adresa băncilor pentru a cere soluții individuale. Este foarte important să calibrăm soluțiile pe nevoile lor punctuale, nu o măsură universală care să crească, într-un fel, suma de plată a consumatorului.

„Trecerea de la ROBOR la IRCC, odată făcută, este ireversibilă”

Este o soluție mutarea de pe ROBOR pe IRCC?

Gabriela Folcuț: Sunt trei aspecte pe care aș dori să le menționez.

Un prim aspect este legat de faptul că această trecere de la ROBOR la IRCC în contractele în lei vechi se face cu acordul ambelor părți, atât consumatorul, cât și banca.

Un al doilea aspect vizează faptul că trecerea de la ROBOR la IRCC, odată făcută, este ireversibilă.

Al treilea aspect și poate cel mai important: modul în care acesta ar putea evolua. Să nu credem că dacă trecem de la ROBOR la IRCC, IRCC rămâne înghețat. Nu. IRCC este la rândul său un indicator variabil. Ce este diferit la IRCC față de ROBOR: face să pară, în momentul de față, o soluție mai bună față de ROBOR.

Dar, în timp, cred că este foarte probabil ca pe fondul scăderii inflației, a dobânzii de politică monetară și a dobânzilor, în special a ROBOR-ului, să ajungem în ipostaza în care IRCC-ul să depășească ROBOR-ul. Vă explic de ce. Există o întârziere, în privința modului de calcul al IRCC, comparativ cu ROBOR. Acesta se referă la următorul aspect: în momentul de față, pentru creditele care se acordă în lei legate de IRCC folosim indicatorul din trimestrul patru 2021.

Astfel media dobânzilor din octombrie, noiembrie și decembrie 2021 se folosește acum pentru creditele care se acordă în perioada aceasta legată de aprilie, mai, iunie. Există astfel o întârziere de aproximativ 6 luni de zile. Și de aceea, e greu de spus în momentul de față care ar fi mai bună soluție.

Cert este că în momentul de față nu știm cum vor evolua lucrurile, dar consumatorul nu trebuie să uite că acest lucru: trecerea efectivă este ireversibilă.

Cum pot clienții să soluționeze litigiile cu banca

Ce soluții au clienții dacă nu se înțeleg cu banca pentru amânarea plăților sau dacă nu găsesc nici o formulă convenabilă de refinanțare? Cum să procedeze?

Gabriela Folcuț: S-a construit, prin efectul legii, un Centru de Soluționare Alternativă a Litigiilor in Domeniul Bancar. Cred că este soluția optimă pe care o au consumatorii pentru a soluționa, pe care amiabilă, diferendele, litigiile pe care le pot avea cu banca sau cu instituțiile financiare nebancare. Practic, în România s-a transpus Directiva 11/2013 prin Ordonanța 38/ 2015 tocmai pentru a crea și în cadrul național o alternativă de soluționare pe cale amiabilă. În cadrul acelei ordonanțe este prevăzută înființarea și acestui Centru de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar.

Acesta are un colegiu de coordonare format din cinci reprezentanți: de la Banca Națională a României, ANPC, ARB, de la o asociație de consumatori și unul independent. Foarte important este că un client care are un astfel de litigiu poate să meargă și să se adreseze CSALB (Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar).

Acest litigiu se poate soluționa gratuit și în termen de maxim 90 de zile. Procedura prin care se încearcă soluționarea litigiului /diferendului se numește conciliere. Concilierea se face de către conciliatori independenți, care nu nici o legătură nici cu colegiul de coordonare și cu niciuna dintre părțile pe care le-am amintit în discuție. Practic, un client care dorește să-și soluționeze de maniera aceasta, se adresează CSALB-ului pe site completând formularul sau trimițând un email cu cererea respectivă, poate să depună și prin poștă sau să meargă la sediul CSALB.

După ce cererea acestui consumator este considerată validă, aceasta este transmisă către bancă. Sunt implicați conciliatorii, și sunt discuții punctuale între conciliatori și cele două părți, și urmează să se propună sau impună o soluție. Cele două tipuri de proceduri pe care le folosește CSALB-ul sunt: concilierea, o soluție propusă de conciliator, sau arbitrajul, o soluție impusă. Majoritatea merge pe soluția propusă, pentru că au posibilitatea, dacă nu le convine, să nu își dea acordul pentru soluția propusă timp de 15 zile. Dar, în cazul fericit în care ajung la un acord, atunci soluția devine una obligatorie. Sunt foarte mulți clienți care au găsit înțelegere la bancă, direct, fără să mai treacă prin CSALB, dar sunt și clienți care au găsit înțelegere la CSALB. Important este că prin acest mod alternativ, clienții găsesc o soluție optimă la problemele lor, se degrevează instanțele și crește și încrederea consumatorilor.

Spuneați la începutul discuției despre digitalizare. Cum a evoluat digitalizarea în sistemul bancar spre binele clienților? Ce s-a întâmplat nou?

Gabriela Folcuț: În pandemie am putea să afirmăm că digitalizarea a fost unul dintre punctele forte, alături de creditare, economisire și stabilitatea sistemului bancar, de care ne bucurăm și acum. Am realizat după primul an de pandemie un studiu, realizat de IRES pentru Asociația Română a Băncilor. Potrivit acestui studiu, au fost relevate trei portrete ale românilor care au utilizat produsele și serviciile bancare în pandemie.

Un prim portret este format din 47% dintre cei care utilizează produse și servicii bancare. Acești clienți au ales să folosească aceste servicii strict online. 19% dintre clienți au ales să folosească produsele și serviciile atât online cât și offline, și undeva la 34% au preferat în continuare interacțiunea fizică cu funcționarul bancar. Mă gândesc foarte mult la cifrele care definesc această digitalizare, și unul dintre aspecte este gradul de incluziune financiară, adică deținerea de conturi curente. În 2017, Banca Mondială estima gradul de incluziune financiară undeva la 58%.

După primul an de pandemie, studiul acesta ne-a relevat că a crescut gradul de incluziune până la 67%. Este un prim aspect.

Alte aspecte relevante sunt legate de ponderea celor care efectuează plăți cu cardul la POS, 43%. Este o creștere foarte importantă, chiar dacă suntem în spatele altor țări dezvoltate sau digitalizate. La fel de bine, ponderea celor care efectuează plăti prin internet și mobile banking a crescut la 27%. Acum 5-6 ani, ponderea era la 5%. Avem și o pondere de 60% a celor care retrag bani de la bancomat. Este în continuare mare, dar este un progres uriaș care s-a făcut în ultimii cinci ani. La vremea respectivă, aproximativ 90% dintre români retrăgeau banii de la bancomat. S-a redus cu 30 de puncte procentuale ponderea celor care retrag bani de la bancomate.

Toate aceste cifre pe care le-ați pomenit au directă legătură cu gradul de educație financiară. Am discutat despre acest subiect într-o serie precedentă de discuții ARB Talks. Ce s-a schimbat de atunci? Suntem mai bine educați financiar?

Gabriela Folcuț: Statistic, nu am făcut din nou o evaluare că să vedem dacă s-a îmbunătățit. Cifrele le cunoaștem foarte bine și nu aș vrea neapărat să le aduc aminte. Avem un draft de Strategie Națională de Educație Financiară care a fost pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației. Este un progres foarte important care s-a realizat din perspectiva aceasta.

Cred că cel mai important va fi să implementăm măsurile din planul de acțiune, în sensul în care să conducă la creșterea gradului de educație financiară. Aminteam data trecută, că acel scor de alfabetizare în România este undeva la 11,2, față de Italia care avea 11,1, dar departe de ceea ce ar trebui, adică 21. Nivelul de educație financiară poate fi îmbunătățit, în mod special în rândul tinerilor.

Pe noi ne interesează să creștem acest grad de educație financiară, pentru că, cu cât creștem gradul de educație financiară, avem șansa să creștem acel nivel de incluziune financiară, de intermediere financiară și de dezvoltare economică a României.

Articol susținut de Asociația Română a Băncilor în cadrul campaniei ARB Talks