Situaţia bancară din ţara noastră nu trece prin momente fericite în condiţiile în care inflaţia va duce dobânzile în sus, iar discuţiile din Parlament referitoare la plafonarea dobânzilor şi la limitarea valorii recuperabile de la un debitor în cazul unui transfer de creanţă nu ajută deloc, dimpotrivă. Asistăm la mişcări care ar putea bloca creditarea bancară, creditare care în ciuda creşterilor din ultimii ani nu se apropie de nivelurile statelor dezvoltate (raportate la PIB sau la numărul de locuitori).
România are un nivel de bancarizare foarte redus, cu un procent de 60% din populaţie. Dintre cei care deţin un cont bancar şi un card, majoritatea se folosesc de bancă doar pentru a încasa diferite sume, după care retrag toţi banii de la bancomat. Plata cu cardul a crescut semnificativ în ultimii ani, dar la fel s-a întâmplat şi cu numărul şi valoarea retragerilor de bani de la automate.
Un alt exemplu de bancarizare redusă este ponderea creditelor ipotecare în PIB, care se ridică la doar 7,9%, în timp ce media europeană este de 40,1%. Iar fondul de locuinţe finanţat prin credit ipotecar reprezintă doar 0,9% din totalul locuinţelor din ţara noastră. Cifrele au drept cauză şi faptul că circa 96% dintre români au locuinţele în proprietate, în timp ce media europeană este de 69,5%, dar problema este că stocul de locuinţe este vechi şi în cea mai mare parte nesatisfăcător pentru ocupanţi. Mai mult decât atât, aproximativ jumătate dintre români trăiesc în locuinţe supra-aglomerate, un efect care vine şi din faptul că tinerii părăsesc foarte târziu locuinţa părinţilor, respectiv 30,3 ani, conform datelor Eurostat.
Dacă adăugăm şi suprafaţa medie locuibilă a unei locuinţe din ţara noastră, de 40 metri pătraţi, mai puţin de jumătate din media UE, de 90 mp, este clar că situaţia noastră locativă nu este deloc fericită şi are nevoie de investiţii pentru modernizare. Mai ales în condiţiile în care gradul de înlocuire cu locuinţe noi este foarte scăzut (puţin peste 50.000 anul trecut, la un total de 8,8 milioane locuinţe).
Nişă neexploatată
„Un procent de 48% dintre locuinţe sunt construite înainte de 1970, iar între 1970 şi 1989 mai avem încă 34%“, spune Ionuţ Dumitru, economist-şef la Raiffeisen Bank, care mai spune că doar 11% dintre locuinţe sunt construite după anul 2000. Cu cât sunt mai vechi locuinţele, cu atât mai mult au nevoie de renovare şi modernizare, iar aici ar trebui să ajute şi creditarea bancară.
Lăsând deoparte creditarea pentru achiziţia de locuinţe, care în majoritatea cazurilor este însoţită de împrumuturi pentru renovare, creditarea pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuit este o nişă neexploatată. Aici apar instrumentele oferite de băncile pentru locuinţe, care au produse de economisire-creditare, unde împrumuturile sunt mult mai accesibile pentru majoritatea populaţiei, fiind vorba de stabilirea sumei necesare renovării, economisirea pentru o perioadă de mai mulţi ani, de regulă cinci ani, după care completarea cu un credit. Sistemul Bauspar este utilizat de clienţii din mai multe state din UE în mod constant, adică după încheierea contractului iniţial de economisire-creditare este deschis automat unul nou.
