Stiri economice
Evoluții ciudate în exporturile și importurile României
Anul trecut, exporturile româneşti au crescut cu 9,1% faţă de 2016, până la 62,6 miliarde de euro, în timp ce importurile au urcat cu 12,2%, până la 75,6 miliarde de euro. Evident că nu toate sectoarele au evoluat la fel, iar în unele situaţii majorările sau scăderile sunt destul de greu de explicat.
De exemplu, au crescut cu aproape 19% comparativ cu anul precedent (respectiv cu peste 800 de milioane de euro) vânzările de metale şi produse din metal peste graniţe, însă în acelaşi timp au urcat cu aproape 18% (sau 1,3 miliarde de lei) importurile din aceeaşi categorie. Cu alte cuvinte, este posibil ca o bună parte a respectivelor mărfuri să ajungă în România din străinătate şi mai târziu să fie revândute peste graniţă.
Evoluţii spectaculoase au avut şi vânzările de cauciuc brut (+102%), instrumente şi aparate profesionale, ştiinţifice şi de control (+77%), gaz şi produse din gaz (+70%), îngrăşăminte minerale sau chimice (+51%) şi legume şi fructe (+40%), asta în timp ce exporturile de electricitate s-au redus cu 9%, cele din categoria aparate şi echipamente de telecomunicaţii şi pentru înregistrarea şi reproducerea sunetului şi imaginii cu 7%, iar cele de îmbrăcăminte cu 6%.
La capitolul importuri, cea mai mare majorare au avut-o produsele minerale, din care am cumpărat în 2017 cu aproape 30% mai mult (respectiv am plătit pentru ele cu aproape 1,25 miliarde de euro mai mult). În acest caz explicaţia este ceva mai simplă: o bună parte din creştere a fost cauzată de cererea internă de combustibili auto, care a urcat semnificativ anul trecut. Tot anul trecut, firmele româneşti au cumpărat de peste hotare cu 66% mai multă electricitate, cu 55% mai mult cărbune, cu 42% mai mult cauciuc brut şi cu 23% mai multe produse lactate şi ouă. Pentru o ţară care se laudă cu un sistem energetic divers şi performant, cu rezerve de cărbune, dar şi care dispune de toate resursele necesare pentru creşterea animalelor, cifrele acestea sunt cel puţin stupefiante, dacă nu chiar ruşinoase. Ne putem consola cu scăderea cu 11% a importurilor de cereale şi cu 2% a celor de gaze şi produse din gaze.
Plus şi minus
Variaţii importante au existat şi în ceea ce priveşte ţările de destinaţie a exporturilor autohtone. Astfel, anul trecut am vândut mărfuri în valoare de 427 de milioane de euro în Slovenia (cu 37% mai mult decât în 2016) şi de 196 de milioane de euro în Finlanda (creşterea fiind de 30%). În statele de pe continent din afara UE am reuşit să dublăm livrările către Belarus (însă valoarea totală e mică – 38 de milioane de euro) şi să le creştem cu 26% pe cele spre Moldova, până la 945 de milioane de euro. În afara Europei, vânzările de produse româneşti au crescut anul trecut de patru ori în Guineea, de trei ori în Ecuador şi Panama şi s-au majorat cu 84% în Sri Lanka, cu 68% în Tadjikistan şi cu 50% în Hong Kong. Este vorba, în aceste din urmă cazuri, de sume relativ mici, de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de euro, aşa că în realitate evoluţia nu este chiar aşa de spectaculoasă.
De partea cealaltă s-au înregistrat scăderi ale exporturilor comparativ cu anul precedent pe relaţia cu Irlanda (-10%, până la 133 de milioane de euro), Estonia (tot minus 10%, până la 66 de milioane de euro), Cipru (-7%) şi, destul de ciudat, Ungaria, care este unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali. Anul trecut, am vândut aici mărfuri în valoare de 2,562 miliarde de euro, cu 1,4% sau 35 de milioane de euro mai puţin decât în 2016.
Scăderi importante au avut loc şi în ceea ce priveşte livrările către state precum Emiratele Arabe Unite (-30%) ori Iordania (-23%). În aceste cazuri este vorba de vânzări de peste 150 de milioane de euro pierdute într-un an şi evoluţia ar putea avea legătură cu scăderea per ansamblu cu cinci procente a exporturilor româneşti de cereale anul trecut. Tot în zona arabă s-au micşorat cu 15% (adică aproape 80 de milioane de euro) vânzările către Egipt, lucru ce ar fi putut fi influenţat de refuzul din partea autorităţilor de la Cairo al mai multor transporturi de grâu românesc pe motiv că ar fi fost contaminat cu seminţe de mac sau cu o ciupercă. Nici exporturile către Libia (-22%) ori Tunisia (-48%) nu au stat prea bine. În primul caz este vorba cel mai probabil de influenţa conflictului armat intern, iar în cel de-al doilea ar putea fi din nou de vină problemele exportatorilor de cereale.
În acelaşi timp, au scăzut cu 18% (peste 50 de milioane de euro) exporturile către Coreea de Sud. Această din urmă evoluţie este, cel mai probabil, o urmare a problemelor şantierului naval Daewoo din Mangalia. Compania, situată pe locul 11 în topul exportatorilor pe 2016, avea acţionariat majoritar coreean şi o parte a producţiei mergea către statul asiatic. Tot în 2017 s-au înjumătăţit exporturile româneşti către Liechtenstein, dar şi cele către Pakistan, Etiopia ori Uzbekistan, au scăzut cu o treime cele către Indonezia sau Malaiezia şi au scăzut puternic (cu 70-80%) cele către Turkmenistan, Cuba sau Venezuela.
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
