Stiri economice
Vârsta medie de pensionare crește peste tot în UE. Unde e România
Țări precum Danemarca, Italia şi Olanda, unde vârsta de pensionare este acum legată de speranţa de viaţă, intenţionează să majoreze în continuare vârsta de pensionare. Franţa, în schimb, intenţionează să aibă vârste standard de pensionare sub 65 până în 2060. Un raport anual privind pensiile realizat de OCDE, organizaţie la care România încearcă să adere, avertizează că ţările membre trebuie să facă noi paşi pentru a-şi consolida sistemele de pensii pentru ca acestea să poată face faţă schimbărilor demografice, inegalităţii sporite dintre cetăţenii mai în vârstă şi schimbarea naturii muncii într-o economie digitală. În condiţiile în care mulţi oameni se reorientează către poziţii non-tradiţionale, o vârstă strictă fixă de pensionare ar putea să nu mai fie în interesul general, arată OCDE.
În România, vârsta-standard de pensionare este, în momentul de faţă, de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei. În ceea ce priveşte stagiul minim de cotizare, adică vechimea în muncă, acesta este de 15 ani şi pentru femei, şi pentru bărbaţi, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, indiferent de sex. Deşi există presiuni de la Bruxelles pentru ca România să majoreze la 65 de ani vârsta de pensionare la femei, Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii a declarat, recent, că acest lucru nu se poate întâmpla. „Nu se schimbă vârsta de pensionare. Am avut discuţii cu comisarul european Marianne Thyssen, care a spus să egalizăm vârsta între femei şi bărbaţi. I-am explicat că nu putem face asta (…), i-am explicat şi că avem o altă speranţă de viaţă, care în Uniunea Europeana este mai mare şi nu putem să ne ducem cu vârsta de pensionare ca în Olanda, de exemplu, la 67-70 de ani”, a declarat oficialul guvernamental.
Ce fac alte ţări
În Austria, însă, stagiul minim de cotizare este de 45 de ani. Vârsta de pensionare va creşte gradual, începând cu 2024 până în 2033, la 67 de ani la bărbaţi, de la 65 de ani în prezent, şi la femei la 65 de ani, de la 60 de ani în prezent.
În Franţa vârsta de pensionare este de 62 de ani pentru cei născuţi între 1955 şi 1973, însă stagiul întreg de cotizare este de 40-43 de ani. Pentru cei născuţi după anul 1973, stagiul întreg de cotizare trebuie să fie de minimum 43 de ani pentru a primi o pensie întreagă la 62 de ani. În unele cazuri, cum ar fi perioada de creştere a copiilor, sau personae cu dizabilităţi, se poate cere plata pensiei întregi la vârsta de 65 de ani, indiferent de stagiul de cotizare. Pentru angajaţii din privat, sunt luaţi în calcul cei mai bine plătiţi 25 de ani care sunt indexaţi cu rata inflaţiei, iar pensia poate ajunge la jumătate din salariul primit. Funcţionarii publici au o schemă avantajoasă, respectiv pot primi o pensie care să reprezinte 75% din venitul mediu, calculată la ultimele şase luni de activitate. Cu toate acestea, funcionarii publici vor fi obligaţi să aibă un stagiu de cotizare de 43 de ani, faţă de 41,5 după ultimele modificări, pentru a beneficia de pensie întreagă.
În Belgia, vârsta de pensionare este de 65 de ani. Începând cu 2025 aceasta va creşte la 66 de ani, iar din 2030, la 67 de ani. Pensionarea anticipată se poate face la o vârstă minima de 63 de ani, cu o perioadă de cotizare de 42 de ani, însă pensia va fi redusă.
În Germania, vârsta de pensionare este de 65 de ani, pentru persoanele născute înainte de 1947, şi 67 de ani pentru cei născuţi după 1964. Pentru cei născuţi între cele două perioade, situaţia e puţin mai complicată. Pentru fiecare an de naştere începând cu 1947, vârsta de pensionare creşte cu o lună. De exemplu, cei născuţi în anul 1948 se pot pensiona la 65 şi o lună, cei născuţi în 1949 se pot pensiona la 65 de ani şi două luni şi aşa mai departe. Cei mai dezavantajaţi sunt cei născuţi după 1958, pentru că vârsta de pensionare creşte cu câte două luni pentru fiecare an în plus, până ajunge la 67 de ani pentru cei născuţi în 1964. Până în 2060, statul intenţionează să majoreze vârsta de pensionare la 69 de ani. Cu toate acestea, stagiul minim cotizare pentru care se acordă o pensie este de cinci ani.
Acest articol a fost publicat în numărul 17 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 30 aprilie – 6 mai 2018
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
