Ce propuneri de imbunatatire a cadrului legal aveti, care influenteaza in realitatea de zi cu zi desfasurarea activitatii arhitectilor si care au şi impact asupra beneficiarilor: suprareglementarile în constructii si domeniile conexe si reglementarile locale?
În momentul de fata, proiectarea si autorizarea constructiilor sunt suprareglementate. Cadrul legal pentru constructii cuprinde cateva sute de reglementari – legi, normative, STAS-uri, ordonante de urgenta, ordine ale Ministerului Sanatatii, ordine ale Ministerului de Interne – toate compun o jungla legislativa incoerenta si dificil de manageriat. Numai pentru Legea 10 / 1995 privind calitatea in constructii exista 644 de reglementari conexe, cu inerente contradictii care au efect negativ substantial, amânând dezvoltarea comunităţilor locale. Mult timp şi bani sunt cheltuiţi degeaba şi din partea beneficiarului şi din partea arhitectului. Soluţia pentru ameliorarea suprareglementarii este utilizarea feedbackului din practica arhitectilorşi folosirea acestora informaţii pentru eliminarea reglementarilor redundante sau contradictorii, în parteneriat cu institutiile implicate.
Ce înseamnă o relaţionare mai bună a arhitecţilor cu autorităţile avizatoareşi cum se poate face asta mai bine in interesul beneficiarilor?
Cred într-unparteneriat pragmatic dintre OAR şi autorităţile locale. OAR ca organizaţie a unui corp de profesionişti trebuie sa fie un partener de discutie pentru autoritatile implicate. Ne trebuie un discurs tehnic, nu politic, nu emoţional si trebuie gasit elementul de cointeresare al autoritatilor. Atat arhitectii cat si autoritatile avizatoare sunt sufocate de birocratia excesiva. Pe termen scurt, situatia ar putea fi imbunatatita prin elaborarea de catre OAR de comun acord cu autoritatile avizatoare a unor ghiduri care sa stabileasca un continut-cadru pentru fiecare tip de documentatie supusa avizarii / autorizarii. Pe termen lung, problema trebuie abordata sistemic, prin eliminarea suprareglementarilor.
„După 6 ani de facultate, tinerii arhitecţi ar trebui să aibă drept de practică; acum, stagiul practic restricţionează accesul tinerilor la exercitarea profesiei”
Cum poate fi îmbunataţită activitatea arhitecţilor şi profesionalizata meseria – cum se poate ca stagiul să devină un element practic de profesionalizare?
După 6 ani de facultate, tinerii arhitecţi ar trebui să aibă drept de practică fără să mai fie obligaţi să urmeze şi alte cursuri. Aşa cum este acum, stagiulpractic restricţionează accesul tinerilor la exercitarea cu drepturi depline a profesiei, limitândacordarii dreptului de semnatură.Metodologia de stagiu prevede condiţii din ce în ce mai drastice de efectuare a stagiului şi de înscriere la interviul de acordare a dreptului de semnatură, iar interviul, care odată o formalitate, a devenit un examen cu rata de promovabilitate mica datorita criteriilor arbitrare si subiective de evaluare. Nu putem profesionaliza profesia, dacă punem filtre birocratice. Întreaga experienţa a stagiului este umilitoare pentru arhitectii stagiari şi dăunatoare pentru piaţa de proiectare. Obligativitatea efectuarii stagiului dupa metodologia actuală generează concurenţa neloială – o firma cu caţiva stagiari nesalarizaţi va oferi servicii mult mai ieftine decat una cu arhitecti asociati.
Dupa cei şase ani de facultate, un absolvent de Facultăţii de Arhitectură ar trebui sa aibă cunoştintele necesare pentru a proiecta. Rolul stagiului este acela de tranzitie între şcoala şi partea practica a profesiei, cu cea mai importanţă valenta a ei – responsabilizarea.
