Stiri economice
Cum deschizi o firmă în alt stat membru UE
Estonia – totul se face online
Estonia este ţara europeană cunoscută ca având cea mai digitalizată societate, cu birocraţie foarte redusă, în condiţiile în care 98% din interacţiunea cu statul se face online. Oricine vrea să îşi deschidă un business în această ţară trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie cetăţean european şi să aibă un calculator conectat la internet. Asta pentru că toate operaţiunile pentru deschiderea unei firme se fac online. Iar compania poate opera la nivel internaţional din prima zi. Acesta e şi motivul pentru care Estonia are cel mai mare număr de start-up-uri per capita din UE. De asemenea, unele dintre cele mai cunoscute companii din Europa şi din lume au sediul aici: Skype, TransferWise sau Taxify. Mai mult, Estonia e prima ţară care oferă rezidenţă online, iar acest lucru oferă aceleaşi drepturi ca oricărui cetăţean al ţării.
Există mai multe tipuri de firme care pot fi deschide aici: societate cu răspundere limitată, societate cu răspundere limitată ai cărei acţiuni pot fi vândute oricând, societate cu un singur proprietar, cu mai mulţi proprietari, sau asocieri comerciale. Cea mai comună e societatea privată cu răspundere limitată.
Practic, de la ambasada Estoniei din ţara dumneavoastră trebuie să ridicaţi un card de identitate, unde veţi fi amprentat şi veţi fi întrebat de ce doriţi să folosiţi serviciile ţării. După ce vi se aprobă cererea, trebuie să obţineţi, tot online, o adresă legală din Estonia pentru companie. Apoi alegeţi numele firmei. Următorul paşi constau în deschiderea unui cont bancar, operaţiune care se face tot online, la o bancă din Estonia, şi depunerea capitalului social minim de 2.500 de euro în cont. Taxarea în Estonia e unică, respectiv nu se plătesc taxe atunci când realizezi profitul, ci doar la distribuirea dividendelor. Impozitul este de 20%. Contribuţiile sociale ale angajatului sunt de circa 33% din salariul brut. Dacă cifra de afaceri depăşeşte 16.000 de euro pe an, atunci firma este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA.
Spania – birocraţie multă
Raportul Doing Business al Băncii Mondiale clasează Spania pe locul 28 în lume când vine vorba de oportunităţi de afaceri. Asta deşi Spania a trecut prin dificultăţi economice în ultimii zece ani. Șomajul a scăzut la 16% în 2018, de la 26,3% în 2013. Cu excepţia sistemului de apărare, toate celelalte sectoare sunt libere la investiţii.
Pentru companiile cu răspundere limitată, capitalul social minim este de 3.000 de euro, iar cel maxim de 120.000 de euro. Birocraţia este destul de stufoasă şi e nevoie de multe documente pentru a deschide o firmă aici: un certificiat care arată disponibilitatea numelui firmei, un număr de identificare (pentru non-rezidenţi), un certificat de depozit al capitalului social, o înregistrare oficială de la notar, să obţii un cod de identificare fiscală, înregistrarea la Registrul Comerţului, o declaraţie de investitor străin etc. Costurile cu deschiderea unei firme ajung la 5.000 de euro, iar firma va fi gata în trei săptămâni, dacă dosarul e complet. Impozitul pe profit e de 25%, însă, pentru start-up-uri, e de 15% pentru primii 300.000 de euro ca cifră de afaceri, şi 20% pentru următorii doi ani. TVA e 21%. Contribuţiile sociale sunt de 29,9% din salariul brut şi sunt plătite de angajator, în numele angajaţilor.
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
