Stiri economice
Trei economii emergente, în pericol. Se repetă scenariul din 2013?
Pieţele financiare internaţionale nu au uitat scenariul de groază din 2013, când Ben Bernanke, fostul şef al FED, sistemul american de bănci centrale, a anunţat că autoritatea financiară a SUA ar putea reduce achiziţiile de obligaţiuni în valoare de miliarde de dolari. Pieţele de capital au intrat în stare de şoc: cursurile obligaţiunilor s-au prăbuşit, randamentele împrumuturilor au explodat în sus. Afectate au fost mai ales economiile ţărilor emergente. Monedele lor naţionale s-au prăbuşit iar economiile lor au fost lovite de o retragere masivă a capitalului străin.
Și acum se observă tendinţe similare, chiar dacă nu atât de abrupte şi masive precum în 2013: lira turcească, pesoul argentinian şi randul sud-african s-au devalorizat serios în ultimele luni. O contribuţie însemnată la aceste evoluţii au avut din nou SUA şi dolarul american. „Pe moment, dolarul puternic este cel care pune sub presiune cele trei devize. Monedele naţionale din lumea întreagă resimt efectele, dar în cele trei ţări este impactul cel mai amplu”, explică Antje Praefke, expertă monetară la Commerzbank.
Cresc dobânzile la obligaţiunile americane pe termen lung
Totuşi, situaţia de azi diferă de cea din 2013. FED-ul american a pus capăt între timp programului de achiziţionare de obligaţiuni, menit să sprijine economia, şi vizează acum echilibrarea bilanţului său. Dobânda de referinţă a fost de asemenea majorată în mai multe etape de autoritatea financiară de la Washington. FED a învăţat din anunţul hazardat din 2013 al lui Bernanke şi a luat aceste măsuri gradual, pregătind în prealabil cu grijă pieţele financiare pentru paşii ce au urmat. Randamentele la obligaţiunile de stat americane au crescut însă la rândul lor. Săptămâna trecută, dobânzile la obligaţiunile americane pe zece ani au depăşit pragul de 3%. Ceea ce face ca aceste hârtii de valoare să devină interesante pentru investitorii din spaţiul american şi duce la reorientarea fluxului de capital din alte regiuni spre SUA. Cel mai mult au de pierdut tocmai economiile emergente. Dar riscurile sunt împărţite în mod deosebit în rândul acestor ţări emergente. „Avem azi în principiu un mediu mai solid pentru economiile emergente. Doar câteva ţări se confruntă cu probleme mai mari”, crede Mauricio Vargas, economist la Union Investment.
Turcia şi problemele ei autogenerate
De exemplu Turcia: ţara se află în plină transformare într-un stat prezidenţial autoritar, sub Recep Tayyip Erdogan. Inflaţia este galopantă, a ajuns la 10%. Banca centrală ar trebui deci să majoreze dobânzile. Dar Erdogan s-a opus. Săptămâna trecută a ameninţat că vizează sporirea controlului său asupra băncii centrale. Lira turcească este de luni bune în cădere liberă iar cursul descendent s-a accentuat după afirmaţiile şefului statului.
Observatorii cred că problemele economice şi monetare ale Turciei sunt mai degrabă autogenerate. Vinovat este principalul om din stat, chiar dacă nu îi place să audă aşa ceva. Iar situaţia s-ar putea chiar înrăutăţi, având în vedere lipsa unei viziuni de redresare. Lira slabă determină scumpirea importurilor, ceea ce va duce la noi creşteri de preţuri şi la majorarea inflaţiei. De suferit au mai ales oamenii de rând, a căror putere de cumpărare se duce şi mai mult la vale.
Criza din Argentina şi FMI
Un alt exemplu este Argentina. Situaţia economică de acolo poate fi descrisă drept dramatică. Este evident acest fapt şi prin gestul guvernului de la Buenos Aires de a cere ajutorul FMI. Moneda naţională aregentiniană peso a pierdut 10% faţă de dolarul american într-o singură săptămână. Și aici urmarea este scumpirea importurilor. Situaţia este grea pentru Argentina deoarece acest stat, la fel ca Turcia, are un bilanţ comercial negativ, adică importă mai mult decât exportă. Cresc astfel datoriile de stat, preţurile explodează: FMI estimează că Argentina va avea anul acesta o inflaţie de 23%. Pentru a evita noi retrageri de capital din ţară, banca centrală de la Buenos Aires a majorat dobânda de referinţă de la 27,5 la 40 de procente.
În ciuda problemelor mari din aceste ţări amintite, vestea bună este că majoritatea statelor emergente reuşesc să facă faţă fără mari dificultăţi la majorarea dobânzilor din SUA. Dar presiunile se vor menţine, pentru că dobânzile din America vor creşte în continuare în mod normal în lunile care vin. Acest lucru face ca investiţiile în spaţiul dominat de dolarii americani să devină mai atractive, slăbind astfel celelalte monede naţionale şi regiuni economice.
Articol realizat de Mischa Ehrhardt pentru DW.com
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
