Stiri economice
Afacerea „FIFA World Cup 2018”, joc la ruleta rusească
Alexei Merkushkin, preşedintele comitetului de organizare a meciurilor disputate în cadrul Campionatului Mondial (CM) de Fotbal în micul oraş Saransk din Mordovia este mândru de realizările oamenilor aflaţi în subordinea sa. Pe noul stadion Mordovia Arena sunt aşteptaţi jucători, fani şi oficiali din Columbia, Danemarca, Iran, Japonia, Panama, Peru, Portugalia şi Tunisia. Ba chiar şi faimosul actor francez Gérard Depardieu care, după ce a primit paşaport rus de la preşedintele Putin, şi-a stabilit domiciliul în Mordovia. „Întreaga lume se uită la noi. Campionatul va avea un efect economic major asupra zonei noastre”, declară sigur pe el Merkushkin. Doar că nici oficialul rus şi nici altcineva dintre cei implicaţi în organizarea evenimentului nu poate spune care va fi acest efect major. Mordovia Arena este un exemplu clar al investiţiilor făcute fără prea multă logică, doar cu speranţa de a atrage turişti pe perioada Campionatului Mondial şi, eventual, ceva investitori ulterior. Noul stadion a costat circa 300 de milioane de euro, la care se adaugă alte câteva milioane cheltuiţi pentru modernizarea infrastructurii rutiere şi a micului aeroport din Saransk. Toate acestea strict pentru cele patru meciuri care se vor disputa în Mordovia pentru că, mai apoi, utilitatea arenei cu 44.000 de locuri este greu de intuit. E drept că Saransk are echipă de fotbal – FC Mordovia – dar ea evoluează în liga a doua din Rusia şi nu a adunat niciodată la stadion atâţia spectatori. Nici nu ar avea de unde dacă punem în ecuaţie faptul că întregul oraş are o populaţie de doar 300.000 de locuitori.
500 de kilometri către est, se află şi noul stadion din Samara, oraş mult mai mare decât Saransk – circa 1,1 milioane de locuitori – şi cu o echipă de fotbal care se zbate în coada clasamentului primei ligi ruse. Nici aici logica unui stadion cu totul nou, de 45.000 de locuri, care a costat 250 de milioane de euro, nu este uşor de găsit. Iar astfel de situaţii se repetă în majoritatea oraşelor în care autorităţile ruse au investit, pentru a putea găzdui un Campionat Mondial, nu mai puţin de 11,2 miliarde de euro.
Reţetă financiară eronată
În state precum Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa sau Spania, un Campionat Mondial de fotbal poate genera creşteri economice majore şi venituri impresionante. Asta pentru că stadioanele cu dimensiuni croite pe măsura impusă de FIFA există deja, deci investiţiile sunt făcute doar în modernizări, dar, mai ales, pentru că întregul fenomen denumit „fotbal” din aceste state este gândit de la zero pentru a genera profit. În schimb, în ţări precum ultimele gazde ale competiţiei – Brazilia (2014) şi Africa de Sud în (2010) – şi acum în Rusia, lipsa infrastructurii, corupţia şi fotbalul fără un model financiar bine pus la punct poate duce la un rezultat economic dezastruos.
Alături de noile stadioane din Saransk şi Samara, cel din Kaliningrad este un alt exemplu de clacul economic deficitar. Încă de anul trecut guvernatorul regiunii, Anton Alikhanov, a solicitat preşedintelui Vladimir Putin asistenţă pentru întreţinerea stadionului din Kaliningrad după FIFA World Cup 2018. Conform Deutsche Welle, după doar câteva săptămâni, preşedintele rus a solicitat guvernului să găsească resurse pentru acoperirea costurilor operaţionale pentru şapte dintre cele 11 stadioane construite pentru Campionatul Mondial de Fotbal.
Planurile iniţiale ale organizatorilor ruşi ai CM din acest an lăsau toată povara financiară a întreţinerii noilor stadioane pe umerii autorităţilor locale, însă acest lucru s-a dovedit rapid imposibil pentru că sumele anuale necesare, calculate în funcţie de zonă, sunt între 2,6 şi 6,5 milioane de euro. Sume imposibil de acoperit pentru cel puţin şapte dintre oraşele în care s-au costruit stadioane noi. Mai ales că multe dintre ele nici măcar nu au cluburi de fotbal în prima ligă rusă. La meciurile acestor echipe cu greu sunt vândute mai mult de 5.000 de bilete şi nici chiar echipele din primul eşalon nu reuşesc de multe ori să adune 10.000 de spectatori. În acest context, şi cu spectrul unor cheltuieli anuale totale de două miliarde de ruble (27 mil. euro) la nivelul întregii federaţii ruse, autorităţile centrale vor trebui să caute soluţii. Idei care nici acum, după debutul FIFA World Cup 2018, nu au apărut. Asta în ciuda faptului că analiştii PricewaterhouseCoopers au arătat oficialilor ruşi exemplul britanic al pregătirilor pentru Olimpiada de Vară din 2012. Londra era pregătită, cu ani înaintea evenimentului, pentru a utiliza facilităţile nou-construite după încheierea jocurilor olimpice.
Culmea, în ciuda investiţiilor totale estimate la circa 11,2 miliarde de euro, Rusia nu va beneficia de o creştere economică majoră generată de Campionatul Mondial. Un raport Moody`s dat publicităţii la finalul lunii mai arăta că efectele economice pozitive generate de eveniment vor fi de scurtă durată, iar impactul va fi extrem de mic asupra unei economii ruse cu dimensiuni considerabile. „Nu ne aşteptăm ca CM 2018 să aducă o contribuţie semnificativă la creştere economică”, a declarat Kristin Lindow, Senior Vice President la Moody`s. Ea a menţionat însă că o mare parte dintre efectele pozitive au avut deja loc în perioada construcţiei stadioanelor şi infrastructurii asociate. Aceasta din urmă va continua să genereze venituri pentru autorităţile locale graţie şoselelor, mijloacelor de transport şi clădirilor modernizate.
Totodată, un studiu realizat chiar de guvernul rus menţionează efecte pozitive majore asupra Produsului Intern Brut al Rusiei. Acesta ar putea creşte cu sume curpinse între 22 mld. euro şi 26 mld. euro în cei zece ani cuprinşi între 2013 şi 2023.
2,5 milioane de bilete
Până în ziua primului meci al FIFA World Cup 2018 au fost vândute, conform forului european, circa 2,5 milioane de bilete. Începute în septembrie 2017, vânzările de bilete vor continua cu aşa-numitele „last minute sales” până pe 15 iulie. Deocamdată, cele mai multe bilete au fost achiziţionate de fani ruşi, aproape 1 milion, americani (cca. 90.000), brazilieni (75.000) şi columbieni (65.000).
3,2 miliarde de oameni au urmărit măcar un minut din meciurile Campionatului Mondial din 2014, adică aproape jumătate din populaţia planetei
892 de euro a fost preţul celui mai scump bilet pentru finala de la Moscova. Cel mai ieftin a costat 85 de euro. Ruşii pot obţine bilete „last minute” cu doar 19 euro.
38 milioane de euro va încasa câştigătoarea turneului, echipa de pe locul secund primind 28 mil. euro. Trecerea de faza grupelor garantează 8 mil. euro
Cifrele FIFA World Cup 2018
21 de ediţii ale Campionatului Mondial de fotbal, inclusiv cel din Rusia, au avut loc până acum
736 de jucători au fost acreditaţi la FIFA World Cup 2018. Dintre aceştia 200 au jucat la ediţii anterioare, iar unul – Rafa Marquez – chiar la alte patru ediţii
53 dintre jucătorii echipelor prezente în Rusia au marcat goluri la alte ediţii ale Campionatului Mondial
1,08 mld. euro este valoarea lotului Franţei, pe următoarele locuri în clasamentul valorii echipelor fiind Spania (1,04 mld. euro) şi Brazilia (952 mil. euro).
45 de ani are cel mai în vârstă jucător, Essam El-Hadary
28 de ani este vârsta medie a jucătorilor prezenţi la FIFA World Cup 2018
16 jucători ajunşi la turneul final fac din Manchester City echipa cel mai bine reprezentată. Alţi 15 vin de la Real Madrid şi 14 de la FC Barcelona
Bine de ştiut
- Este penultimul turneu final cu 32 de echipe. Din 2026 vor fi 48 de echipe
- Distanţa dintre cel mai estic stadion (Kaliningrad) şi cel mai vestic (Ekateringurg) este egală cu cea dintre Londra şi Moscova, 2.424 km
- Germanul Thomas Müller este jucătorul prezent la World Cup 2018 cu cele mai multe goluri (10) şi pase de gol (6)
- Toate Cupele Mondiale au fost cucerite de antrenori având acceaşi naţionalitate cu echipa
- Rusia (nu URSS) nu a trecut niciodată de faza grupelor
- Islanda este cea mai mică ţară prezentă la Campionatul Mondial (334.000 locuitori)
- Echipa SUA nu s-a calificat la turneu, dar Fox Sports a plătit 324 mil. euro pentru drepturile de transmisie, iar 90.000 de fani au cumpărat bilete. Unii dintre ei au ajuns în Rusia cu eşarfe pe care scrie „Neînvinşi. Nu poţi pierde dacă nu joci”.
- Este prima dată când un turneu final se desfăşioară pe două continente, Europa şi Asia
- Luzhniki este cel mai mare stadion al FIFA World Cup 2018. Stadionul din Moscova are 80.000 de locuri
- Moscova este singurul oraş care pune la dispoziţia Cupei Mondiale două stadioane, Luzhniki şi Spartak
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
