Stiri economice
se doresc rute transatlantice și se așteaptă profit, în timp ce gaura este de 37 milioane euro
Pierderile de la Tarom din 2017, de peste 37 milioane euro, s-au realizat cât timp la comanda companiei s-au succedat cinci directori: Dan Plaveti, Eugen Davidoiu, Florin Susanu, Daniela Dragne şi Werner Wolff, actual manager. Cu toţii au avut salarii de top, dar au ocupat fotoliul de director general fără să reuşească să implementeze o strategie viabilă. Mai mult, rezultatele financiare au trecut mult sub linia roşie. Pentru fiecare, timpul petrecut la manşa companiei a fost mult prea scurt pentru a permite o evaluare – iar aici este, fără îndoială, vina guvernanţilor. Cu toate acestea, deciziile luate într-un timp scurt pot cântări greu în orice plan de redresare.
Pierderea vine cu avionul
În vara anului trecut, fosta conducere a Ministerului Transporturilor anunţa cu ocazia intrării în flota Tarom a primelor două aeronave Boeing 737-800 NG că operatorul aerian va încheia anul pe profit. Ei bine, dacă în 2016, Tarom a raportat pierderi de circa 47 milioane lei, anul trecut, managerii operatorului aerian au reuşit un rezultat record: pierderi de peste 172 milioane lei. Și asta nu e atât de rău. În toamna anului trecut, compania estima pentru 2017 o pierdere de 206,79 milioane lei, potrivit proiectului privind bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat. Istoria însă pare a se repeta şi anul acesta.După zece ani de pierderi, cu datorii de aproximativ 500 milioane euro, Tarom, cu Werner Wolff în frunte, anunţă că va zbura pe profit. Mai mult, la începutul acestei luni, cu mare fast, oficialii Ministerului Transporturilor şi conducerea Tarom au prezentat încă două avioane Boeing 737-800 New Generation, second-hand, prezentate însă ca noi. Cele două aeronave, care au fost utilizate mai bine de patru ani de compania aeriană Malaysia Airlines, au fost botezate „Mihai Viteazul“ şi „Alexandru Ioan Cuza“. Compania Tarom va plăti o rată lunară de puţin peste 300.000 dolari pentru fiecare avion, cele două aparate fiind achiziţionate în leasing operaţional.
Ministrul Șova aşteaptă rute transatlantice
Prezent pe aeroportul Henri Coandă în ziua aterizării celor două aeronave, ministrul Transporturilor, Lucian Șova, a recunoscut că sunt multe lucruri de remediat pentru a îmbunătăţi parametrii de profitabilitate ai Tarom. Şeful de la Transporturi a adăugat că este nevoie de creşterea competitivităţii şi a calităţii serviciilor pe care Tarom le va oferi în următoarea perioadă. Mai mult, Lucian Șova are aşteptări din partea companiei Tarom în a deschide rute transatlantice către Statele Unite ale Americii şi China. Acesta s-a referit şi la posibilitatea iniţierii unor discuţii cu Air Canada pentru un acord codeshare, în vederea operării de către Tarom a unor zboruri lung-curier, cum ar fi către China şi SUA. „Probabil că în viitorul apropiat deja se vor genera o serie de discuţii cu cei de la Air Canada, poate vom începe un codeshare cu această companie şi, pe măsură ce vor fi făcute achiziţii de avioane în flota Tarom, care să poată atinge parametrii de exploatare în sensul de a putea efectua rute transatlantice, transcontinentale, lucrul acesta să poată fi pus în practică. Este o aşteptare din partea pieţei, este o aşteptare din partea pasagerilor români, dar şi străini, şi înţelegem ca această oportunitate să o exploatăm de o manieră cât mai eficientă“, a declarat ministrul Șova.
Când începe plata avioanelor
Aeronavele Boieng 737-800 au fost achiziţionate în leasing operaţional, iar plata acestora începe peste doi ani. După cele 24 de luni, costurile lunare vor ajunge la 304.000 dolari. Șeful Tarom, Werner-Wilhelm Wolff, a anunţat, odată cu recepţionarea celor două aeronave, că operatorul aerian are planuri multe legate de rute, atât interne, cât şi externe.
„Pentru anul acesta avem Stuttgart, avem (rute – n. r.) deschise de la Timişoara şi de la Sibiu, avem Parisul din Timişoara şi din Cluj. Sunt câteva (zboruri – n. r.) înspre estul continentului, mare parte peste Marea Neagră – vedem acum ce se concretizează până în 15 iulie acolo. Intern, va trebui să mişcăm un pic avioanele în alt mod, pentru că acolo unde am folosit avioane de o anumită capacitate, cele care să se umple rămân mai departe sau vor creşte în gradul de umplere. Avem chiar şi rute care sunt vândute 100%, cu un grad de ocupare de peste 100%, unde trebuie să avem întotdeauna grijă să upgradăm nava cu locuri mai multe, cum ar fi Timişoara, Cluj“, a precizat Wolff.
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
