Stiri economice
Alro Slatina, o nouă lovitură: Culisele vânzării de acțiuni
UPDATE În momentul închiderii ediţiei, a fost publicat un amendament aprobat de ASF la prospectul de vânzare al acţiunilor Alro. Astfel, perioada de ofertă se prelungeşte cu 3 zile lucrătoare, până la data de 19.07.2018, iar preţul va fi stabilit în intervalul 3,5 RON şi 4 RON pe acţiune, investitorii de retail putând subscrie la limita superioară a intervalului de preţ. În plus, investitorii de retail vor beneficia de un discount de 7% din preţul de ofertă.
Industria grea din România a trecut prin perioade foarte dificile după 1990. Lipsa de tehnologie modernă, provocată de absenţa investiţiilor înainte de 1990, eficienţa redusă şi lipsa de capital au dus la închiderea multor fabrici şi uzine pe care nu le-a dorit niciun investitor. Au rămas câteva unităţi din industria grea, printre acestea aflându-se şi Grupul Alro.
O vizită în cadrul fabricii de producţie de la Slatina îţi oferă o imagine a modului în care s-a putut păstra o unitate construită în perioada de avânt a comunismului. Mai exact, în timp ce clădirile, de la birouri la hale de producţie, arată la fel ca acum 50 de ani (desigur, modernizate), majoritatea echipamentelor folosite, de la uniformele muncitorilor până la centrele de control, sunt noi şi moderne. O imagine contradictorie deoarece echipamente de cea mai modernă tehnologie nu sunt primele lucruri pe care te aştepţi să le vezi printre clădiri şi coloane de beton turnat acum câteva decenii. Dar este o imagine pe care o poţi regăsi la mai toate fabricile sau uzinele mari construite în urmă cu mulţi ani, dar modernizate şi eficientizate.
Este, în fapt, un exemplu de succes. Mai ales într-o eră în care companiile care cresc rapid sunt axate pe tehnologie sau pe utilizarea ei în diferite scopuri. Facebook, Google sau Apple valorează sute de miliarde de dolari, dar depind de telefoane sau alte produse, care la rândul lor încă depind de materiale precum aluminiu sau siliciu, pe care cineva trebuie să le producă.
Materiale de care avem nevoie şi pentru diversificarea economiei astfel încât să nu depindem doar de unul sau două sectoare economice. Uniunea Europeană are în plan să readucă industria la circa 25% din PIB pentru a elimina dezechilibrele după ce a renunţat la majoritatea unităţilor de producţie în favoarea importurilor din state capabile să le producă mult mai ieftin. În România, industria ocupă în jur de 22% din PIB, cu diferenţa că noi ne aflăm pe un trend mai degrabă de scădere decât deschidere de noi unităţi.
Vânzare de acţiuni
Grupul Alro derulează în această perioadă o ofertă publică secundară pentru cel mult 383,791 milioane de acţiuni, pentru care ar putea încasa până la 2,371 miliarde lei. Vânzătorii sunt acţionarii Vimetco N.V. (acţionar majoritar cu peste 84%) şi Conef S.A. Perioada de subscriere se va încheia pe 16 iulie, iar 15% din ofertă este destinată investitorilor mici şi restul de 85% celor instituţionali.
Grupul este unul dintre cei mai mari producători de aluminiu integraţi pe verticală din Europa după capacitatea de producţie, cu activităţi în toate segmentele semnificative ale producţiei de aluminiu. Bauxita, materia primă pentru unităţile de producţie, este extrasă din minele din Sierra Leone în Africa, iar din aceasta este rafinată în fabrica de la Tulcea, Alum.
Minele acoperă integral necesităţile de bauxită ale Grupului, iar totalul resurselor identificate sunt estimate la 53,6 milioane de tone, suficiente pentru a acoperi producţia din următorii 20 de ani la actualele niveluri de producţie. Anul trecut, Grupul a produs 1,787 milioane de tone de bauxită şi 472.606 de alumină.
Grupul fabrică şi vinde un portofoliu diversificat şi flexibil de produse din aluminiu, inclusiv produse din aluminiu primar, cum ar fi sârmă, bare, plăci şi lingouri, precum şi produse laminate plate, cum ar fi table, bobine şi plăci şi o gamă largă de profile extrudate. Clienţii companiei sunt din sectoare diferite, precum industria aeronautică, auto, maritimă, ca şi din sectorul de construcţii.
Investiţii în eficientizare
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
