Domnița România și moravurile politicii

0
114

Întreaga presă a speculat pe marginea votului de la Camera Deputaţilor – decizională – prezentând forma finală a legi drept o variantă susţinută şi promovată de Liviu Dragnea. Asta după ce Senatul votase iniţial o formă foarte diferită de cea care a fost trimisă spre promulgare către preşedintele Iohannis. Concret, „varianta Dragnea” prevede impozitarea suplimentară a veniturilor companiilor exploatatoare, renunţarea la creditul fiscal şi obligaţia de a vinde jumătate din producţia de gaze în România. Companiile titulare de concesiuni au reacţionat acuzând schimbările survenite peste noapte şi ameninţând cu retragerea în cazul în care legea este păstrată în forma actuală.

Fostul redactor şef al Capital, Ionuţ Popescu, a reacţionat pe Facebook printr-o paralelă între actuala „lege a gazelor din Marea Neagră” şi fosta lege a aurului de la Roşia Montană. Acesta a dovedit concret, cu cifre, că propunerea contestată la vremea respectivă de către societatea civilă referitoare la exploatarea aurului era net mai avantajoasă pentru statul român decât varianta iniţială a legii gazelor din Marea Neagră, votată iniţial de senatori şi agreată de companiile străine. În opinia sa, intervenţia lui Liviu Dragnea este una binevenită şi în favoarea României. Pe de altă parte, aurul nu este gaz aflat sub apele mării. Metalul preţios este mult mai sigur, odată începută exploatarea, decât pungile de metan îngropate în fundul mării. Cu toate metodele moderne de investigare, plasarea unei sonde maritime este o chestiune care ţine mult de şansă. Iar costurile de re-instalare a unei sonde după o eventuală ratare sunt imense. Sau, cel puţin, asta am aflat eu de la fostul CEO Petrom, Mariana Gheorghe, care explica de ce dureză atât de mult o decizie privitoare la exploatările din Marea Neagră. Cu alte cuvinte, legislaţia gazelor este firesc să fie mult mai prietenoasă cu concesionarii decât cea a aurului, pentru că implică investiţii enorme, tehnologie scumpă şi un grad de risc mult mai ridicat.

Puse cap la cap, informaţiile de până acum arată că am alunecat dintr-o extremă în cealaltă. Am fost inexplicabil de darnici cu străinii în prima variantă a propunerii legislative. Mai apoi am devenit excesiv de rigizi şi complet neînţelegători cu situaţia economică, dar şi cu cea geo-politică, care nu trebuie niciodată neglijată. Concluzia este că, oricum s-ar finaliza această partidă, intreresele personale ale politicienilor implicaţi sunt puse în prim plan, în detrimentul binelui ţării. Adică exact ce se întâmplă atunci când deciziile se iau pe sub masă, în totală lipsă de transparenţă. O dezbatere reală între oameni de bună credinţă ar fi produs cu siguranţă un rezultat mai credibil, util ţării şi uşor de înţeles de către toată lumea. Aşa, rămâne doar impresia că Donald şi Vladimir joacă la poker privilegiul de a o abuza pe domniţa România, chibiţaţi fiecare de câte o gaşcă de politicieni români. Iar noi, cei fără privilegii, vom rămâne, ca de obicei, cu buza umflată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here