În ultimii ani, au dispărut de pe piaţă în jur de 2.000 de medicamente la preţuri accesibile, din cauza cadrului fiscal şi a politicii de preţuri nefavorabilă pentru industria producătoare de medicamente. Iar alte 2.000 de medicamente, din toate ariile terapeutice, sunt în pericol de a dispărea în următoarea perioadă. Criza a devenit deja cronică. Unii dau vina mai ales pe taxa clawback. De exemplu, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice a transmis miercuri liderilor coaliţiei de guvernare, Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, o scrisoare deschisă prin care solicită aplicarea unei formule diferenţiate de calcul a taxei clawback, pentru a preveni dispariţia tratamentelor ieftine din farmacii.„De ce dispar medicamentele? Pentru că taxa clawback, prin care producătorii contribuie la finanţarea consumului de medicamente se aplică în mod uniform atât medicamentelor care costă mii de euro, cât şi celor generice, ieftine. Povara taxei face ca preţul de vânzare al medicamentului să ajungă mai mic decât costul de producţie“, le-a transmis demnitarilor Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice.

Politica de calcul a preţului la medicamente practicată de Ministerul Sănătăţii nu ar fi cauza principală a dispariţiei medicamentelor, pentru că este de înţeles efortul autorităţilor de a obţine de la producători preţuri similare cu cele practicate în restul Uniunii Europene. Totuşi, problema apare atunci când, la un preţ negociat la cel mai mic nivel pentru medicamentele, producătorii sunt obligaţi să achite „taxa clawback“ de aproape 25% şi să plătească o „taxă de raft“. „Preţul medicamentelor generice şi biosimilare devine cu până la 50% mai mic decât în Europa, producătorii fiind nevoiţi fie să le retragă din comercializare fie să nu le mai lanseze deloc în România“, a declarat Dragoş Damian, Directorul Executiv al Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România (PRIMER). Din cauza aplicării taxei clawback la preţul de farmacie şi a sistemului reglementat de adaosuri comerciale, nivelul actual al taxei, de 24,13%, ajunge să reprezinte 34% din preţul de producător al unui medicament sub 100 de lei, mai susţine Dragoş Damian. 

Astfel, aproximativ două treimi din medicamentele care riscă să dispară de pe piaţa românească ar fi medicamente care costă mai puţin de 25 de lei, utilizate de peste 8,5 milioane de pacienţi, de oameni cu venituri reduse, de bătrâni şi de bolnavii cronici, şi în marea lor majoritate sunt fabricate în România.

Soluţii pentru rezolvarea acestei probleme există, spun reprezentanţii Asociaţiei Producătorilor de Medi­ca­mente Generice. Aceştia cer introducerea prin Ordonanţă de Urgenţă a unei formule diferenţiate de calcul a taxei pentru medicamente în funcţie de preţul de referinţă generic, concomitent cu controlul consumului prin introducerea de noi medicamente inovative scumpe doar în regimul de compensare prin contracte individuale cu fiecare producător. O astfel de soluţie nu ar avea niciun impact asupra bugetului, însă ar asigura o distribuţie echitabilă a sarcinii fiscale.

Exportul paralel de medicamente

Exportul paralel este frecvent men­ţi­onat în România ca una dintre principalele cauze a repetatelor crize şi dispariţii temporare ale unor medicamente esenţiale sau dificil de înlocuit pentru pacienţi. Potrivit unui studiu al Observatorului Român de Sănătate, statul român cumpără, „chiar dacă ilegal“, tratamente la preţuri mai mari decât alte ţări europene. Concret, distribuitorii aduc medicamente în România, însă nu toate ajung la pacienţi. Unele pleacă în ţări în care sunt vândute la un preţ mai mare, cele mai multe dintre medicamente ajungând în Germania, Olanda şi Suedia. În Uniunea Europeană, valoarea totală a pieţei exportului paralel depăşeşte 5 miliarde de Euro, conform unui studiu comandat de Federaţia Europeană a Industriei Farmaceutice (EFPIA). Nu există cifre oficiale care să cuantifice cu exactitate amploarea exportului paralel în România, dar „cele mai multe estimări consideră că valoarea pieţei exportului paralel în România se ridică la aproape o cincime din valoarea totală a pieţei locale“, scrie în raportul Observatorului Român de Sănătate.

O altă perspectivă

Estimarea amplorii exportului paralel de medicamente din România, precum şi soluţiile care se impun, pot fi obiectiv prezentate doar de către autorităţile competente, afirmă Asociaţia Distribuitorilor Europeni de Medicamente (ADEM). „Deşi, la prima vedere, rapoartele sunt în detaliu documentate, la o analiză mai atentă multe date şi informaţii despre companii nu sunt  actuale. Nu considerăm datele prezentate în aceste rapoarte ca fiind obiective sau relevante pentru determinarea cauzelor reale ale deficitului de medicamente“, susţine ADEM.

Potrivit reprezentanţilor ADEM, de la data intrării în vigoare a OMS 269/2017, 15 martie 2017, până în prezent, „nu a fost emisă nicio listă temporară“ de medicamente interzise temporar de la livrare intracomunitară şi de la export, pe baza datelor transmise prin Sistemul electronic de Raportare (SER) către Ministerul Sănătăţii şi Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale (ANMDM). 

Aceştia susţin că modul în care au fost calculate procentele de export paralel de către autorii acestor studii, respectiv raportat la un consum mediu lunar şi anual, bazat pe datele de rambursare transmise către CNAS, este „complet eronat, medicamentele exportate paralel nefăcând subiectul decontărilor CNAS“.

Acest articol a fost publicat în numărul 28 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 16 – 22 iulie 2018