Cum a dat faliment compania românească care a ajutat la dezvoltarea Dubaiului. Produsele sale erau secrete de stat

0
48

Cei care merg să îşi facă cumpărăturile în Obor nu au cum să nu remarce pe cealaltă parte a pieţei ruinele uzinei de pompe nucleare Aversa. 

Povestea Aversa începe cu un industriaş sas, care deschide în 1882, un atelier de forjă şi o turnătorie. În Al Doilea Război Mondial, devine fabrică de armament. Din atelierele de la Obor ies ţevi şi roţi de tun, piese pentru mitraliere şi corpuri de bombe.“În ’64, s-a făcut reorganizarea şi s-a numit fabrica de pompe: uzina de pompe Aversa”, îşi aminteşte Gheorghe Matei, fost director general după ’90.La început, Aversa, făcea pompe care aduceau apa din Dunăre în sistemele de irigaţii din Bărăgan.„În anii ’69, a luat un avânt mare. S-a făcut o staţie pentru aer comprimat, s-a făcut fabrică de oxigen, s-a făcut o secţie mare, frumoasă de sculărie, s-a făcut secţie nouă pentru modelărie, s-a făcut turnătorie nouă”, spune Ion Chiţu, angajat în 1968 şi lider sindical mai târziu.„Era o cerere enormă, nu puteam să îi facem faţă. Începuse programul de energetică clasică: Turceni, Rovinari, Anina, Drobeta. Începuse programul de chimie şi petrochimie. Am continuat, după aceea, cu energetica nucleară”, face Gheorghe Matei socoteala primelor mari comenzi de pompe industriale.

 

În 1999, cu argumentul pregătirii fabricii pentru privatizare, FPS concediază 600 de angajaţi şi restrânge spaţiile de producţie cu 18.000 de metri pătraţi. Dintre aceştia, vinde 10.000. Uzina de pompe rămâne cu 1800 de oameni şi 98.000 de metri pătraţi de teren. Plus o bază sportivă de 6 hectare pentru care nu are, însă, acte de proprietate. Datoriile, cele mai multe către stat, sar de 8 milioane de dolari  şi depăşesc chiar cifra de afaceri de la acea vreme.

Totuşi, Aversa păstrează multe dintre contractele pentru export, fabrică în continuare pentru centrala nucleară de la Cernavodă şi scoate profit din serviciile de mentenanţă a pompelor livrate în anii ’80.

 

„Aveam un export extraordinar în Dubai. Şi am participat la alimentarea cu apă a Dubai-ului. Arabii au fost foarte încântaţi, drept dovadă au venit cu un contract fabulos pentru Aversa de 1.000 de pompe. Noi ar fi trebuit să producem cam 100 de pompe pe an. Mai mult de 5-7 bucăţi pe an nu reuşeam să facem” spune Matei.

În anii 2000 au fost mai multe încercări de privatizări eşuate. În 2005, noul guvern repune Aversa în capul listei pentru privatizare. Este, însă, anul în care rapoartele financiare nu mai ascund declinul. Restanţele către stat urcă la 22 de milioane de lei, în 2002, la 86 de milioane de lei, în 2004. 48 de milioane sunt doar penalităţile.


 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here