Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre de guvern prin care îi obligă pe beneficiarii autorizaţiilor de construire să întocmească un plan de gestionare a deşeurilor rezultate din lucrările de construcţii. Titularii autorizaţiilor trebuie să angajeze un muncitor sau o firmă autorizată, care să sorteze, colecteze, recicleze şi valorifice deşeurile direct pe şantier. Dacă firmele mari sortează deja deşeurile, până la un anumit grad, pe şantierele mai mici vor apărea nişte costuri suplimentare ce se vor reflecta în preţul final al proprietăţilor. 

„Obligaţia constructorilor de a respecta toate aceste reglementări noi, la care se adaugă costul forţei de muncă şi al materialelor, va face ca preţul construcţiilor să se apropie de cel din Ungaria, Cehia sau Polonia. Dacă la noi se lucrează cu 500-550 euro/mp, la ei se percep 800-900 euro/mp“, spune Cristian Erbaşu, preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC). Dacă forţa de muncă şi materialele s-au scumpit cu 15-20%, potrivit acestuia, noile reglementări privind reciclarea deşeurilor din construcţii ar putea creşte costurile cu numai 1%. Erbaşu consideră că valorificarea deşeurilor din construcţii ar putea să acopere, în mare parte, procedura de sortare şi reciclare, iar, cu o organizare eficientă, procesul s-ar putea să nu fie foarte costisitor. 

„Costul construcţiilor va creşte având în vedere costurile cu manopera suplimentară necesară în cadrul procesului de selectare a deşeurilor, precum şi a cheltuielilor înregistrate cu amortizarea investiţiilor în echipamente specifice“, este de părere Mircea Oros, directorul tehnic al Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO).

Legea apare în contextul în care România este obligată ca, până la finalul anului 2020, să recicleze şi să valorifice minim 70% din cantitatea de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări. Pentru anul acesta, ţinta de reciclare şi reutilizare a deşeurilor este de minim 45%, iar în 2019 va creşte la 55%. Datele Ministerului Mediului arată că, în 2014, cantitatea deşeurilor rezultate din construcţii a fost de circa un milion de tone, faţă de 1,3 mil. tone în 2012 sau aproximativ 971.000 de tone în 2010. Deşeurile din construcţii reprezintă o treime din toate deşeurile produse la nivel naţional. 

Gropi ilegale

Primăriile au obligaţia ca, în decurs de 180 de zile de la publicarea noii legi, să înfiinţeze centre de colectare a deşeurilor din construcţii, dacă pe o rază de cel mult 15 km nu există un astfel de centru şi/sau o staţie de transfer pe o rază de cel mult 35 km. Aceste centre pot fi administrate de primărie sau date în gestiunea firmelor de salubritate care asigură curăţenia în localitate. 

„Eu am un centru de procesare a deşeurilor din construcţii la Timişoara, dar nu a dus nimeni nicio tonă de deşeu acolo în decurs de trei ani, pentru că procesarea este mai scumpă decât aruncatul pe câmp“, explică Radu Merică, directorul general al companiei de reciclare ecologică RER.

Dacă nu sunt reciclate în vederea valorificării, deşeurile trebuie duse la groapa de gunoi, unde preţul pe tonă este descurajant. Din acest motiv, multe firme aruncă gunoiul în zone neautorizate, iar dacă primesc o amendă, aceasta este mult mai mică decât valoarea taxei de groapă, susţine Erbaşu. Cu alte cuvinte, fără nişte norme de aplicare clare, noua lege ar putea mări munţii de gunoi aruncaţi ilegal în jurul oraşelor.  

„Ministerul trebuie să facă standarde tehnice şi să explice foarte clar când se consideră reciclat deşeul inert din construcţii. Dacă mergeţi 5 km în jurul Bucureştiului, în orice direcţie, o să găsiţi tot felul de gropi de gunoi ilegale. Sunt nişte băieţi care aşteaptă în parcările magazinelor de materiale de construcţii cu maşini înmatriculate în Bulgaria care transportă moloz“, mai spune Merică.

Bani la primării

Pe baza planului realizat de dezvoltatorul imobiliar, care cuprinde şi valoarea estimată a procesului de reciclare, primăriile stabilesc o garanţie financiară care să acopere cheltuielile cu gestionarea deşeurilor, conform proiectului legislativ. În cazul în care beneficiarul construcţiei nu îşi respectă planul, primăria execută garanţia, de minim 0,5% din valoarea lucrării declarată în autorizaţia de construire. Banii sunt depuşi de către proprietari în contul unei bănci agreate de primărie şi trebuie păstraţi acolo pe toată perioada desfăşurării construcţiei sau demolării. Un calcul simplu arată că, doar în cazul lucrărilor autorizate anul trecut pentru construirea de locuinţe noi în Bucureşti, beneficiarii ar fi trebuit să constituie, în favoarea primăriilor, garanţii în valoare de minim 8,7 mil. lei. Trebuie remarcat faptul că valoarea de investiţie declarată în autorizaţia de construire nu reflectă valoarea reală de construire, ci este valoarea utilizată la calcularea taxei de autorizare, care se regularizează după recepţia finală.

Dacă obligaţia constituirii garanţiei va fi transferată constructorului, acesta va trebui să suporte o diminuare a resurselor financiare disponibile la nivel de luni sau chiar ani, în cazul unor proiecte complexe, susţin reprezentanţii ARACO. 

„Această garanţie se va adăuga numeroaselor pietre de moară legate de picioarele constructorilor, care şi aşa întâmpină mari dificultăţi. Sunt tot mai puţine firme de construcţii potente şi chiar şi acelea nu sunt capitalizate suficient“, consideră preşedintele FPSC. 

În cazul deşeurilor pentru care nu se poate justifica cu documente reciclarea, primăria reţine din garanţie o sumă proporţională în vederea acoperirii costurilor de reciclare şi valorificare. Chiar dacă planul investitorului este respectat întocmai, primăria reţine de la fiecare beneficiar 2,5% din garanţie, bani ce vor fi utilizaţi pentru gestionarea deşeurilor lăsate în urmă de dezvoltatori imobiliari intraţi în insolvenţă sau faliment. Suma reţinută de primărie, în această situaţie, nu poate fi mai mică de 50 lei pentru persoane fizice, respectiv 1.500 lei, pentru firme. 

Cazul producătorilor

În economiile vest-europene, procesul de reciclare a deşeurilor din construcţii este foarte strict şi costisitor. „În Germania, dacă deşeul este bine sortat, fără impurităţi, plăteşti la centrul de procesare 20 euro/tonă; în schimb, dacă are impurităţi – adică pungi, plastic, cum aruncă muncitorii la noi pe şantier, ajungi să plăteşti 80 de euro/tonă pentru reciclare“, spune Radu Merică. 

Proiectul de act normativ, care vizează beneficiarii construcţiilor, vine în continuarea legii care amendează cu 2 lei/kg toţi producătorii de materiale de construcţii care nu reuşesc să recicleze într-un an 60% din ambalajele puse pe piaţă. Anul trecut, producătorii au cerut, fără succes, reducerea penalităţii la 0,7 lei/kg, ameninţând că multe firme vor intra în incapacitate de plată.  

Concret, dacă un producător nu reciclează un palet de lemn, care este cel mai frecvent deşeu rezultat din activitatea de producţie de materiale de construcţii, el trebuie să plătească între 30 de lei şi 80 de lei, în contextul în care greutatea paleţilor variază între 15 kg şi 40 kg. Un producător mediu pune minim 100.000 de paleţi pe piaţă, iar la final de an trebuie să plătească de la 3 mil. lei la 8 mil. lei, dacă nu îi reciclează.

„Fără să mai aştepte ajutorul statului, majoritatea producătorilor şi-au introdus în contracte propriul sistem de recuperare, în special a deşeurilor de lemn, şi piaţa s-a reglat singură. În acest cerc au intrat şi distribuitorii. Preţul lemnului a scăzut, pentru că volumul de paleţi noi ceruţi este mai mic“, spune Marius Marin, directorul general al Macon şi al organizaţiei patronale PRO BCA, ai cărei membrii şi-au implementat sisteme proprii de recuperare a ambalajelor. 

Dacă noua lege va conduce la creşteri de costuri, acestea se vor reflecta în preţuri majorate, spune Marius Marin. El mai precizează că producătorii şi-au descărcat costul legat de implementarea sistemelor de recuperare a ambalajelor în preţul produselor, chiar dacă impactul a fost unul minor.

Preţul locuinţelor aproape de pragul de alertă

Creşterea continuă a preţului locuinţelor din Bucureşti, începută în anul 2015, este îngrijorătoare în contextul înregistrării unei deviaţii substanţiale de la tendinţa pe termen lung, se arată în cel mai recent raport asupra stabilităţii financiare, elaborat de Banca Naţională a României (BNR).

Ritmul de creştere a preţului locuinţelor din România s-a diminuat în ultimul trimestru al anului 2017, creşterea medie anuală fiind de 4,1%, în timp ce pentru Bucureşti majorarea medie anuală a preţului s-a situat la 6,3%. Potrivit instituţiilor de credit, tendinţa de majorare a preţului locuinţelor a continuat şi în ultimul trimestru din 2017, aşteptările fiind de continuare a acesteia pe termen scurt.

Anul trecut, Comitetul European de Risc Sistemic a avertizat opt ţări privind riscurile de pe piaţa imobiliară, pentru că au depăşit mai mulţi ani la rând ritmul mediu de creştere al preţurilor din Europa, care este de 6%. „Noi am fost aproape de 6%, în ultimii doi ani. Nu am trecut pragul de semnal, dar nu suntem foarte departe de el“, a declarat recent Liviu Voinea, viceguvernatorul BNR.

„Eu am un centru de procesare a deşeurilor din construcţii la Timişoara, dar nu a dus nimeni nicio tonă de deşeu acolo în decurs de trei ani, pentru că procesarea este mai scumpă decât aruncatul pe câmp“

Radu Merică, director general RER

„Legea este bună, dar trebuie aplicată treptat astfel încât firmele să aibă timp să se adapteze şi să se doteze pentru o astfel de procedură“

Cristian Erbaşu, preşedinte Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii

 Acest articol a fost publicat în numărul 28 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 16 – 22 iulie 2018