Stiri economice
Parcarea de la Aeroport, o mașină de bani lăsată în paragină
În incinta aeroportului internaţional Henri Coandă se află cinci parcări publice, două pe termen scurt şi trei pe termen lung, cu o capacitate totală de 1.959 locuri (1.180 pe termen scurt şi 779 pe termen lung). Cea mai mare parte din aceste locuri de parcare se află în aer liber. Mai mult, parcările pe termen lung se află la o distanţă mare faţă de intrarea sau ieşirea din aeroport. Cu toate acestea, în ultimii ani, cele mai ocupate locuri sunt cele pe termen lung, parcări unde tariful de parcare pe termen lung se calculează în funcţie de numărul de zile de utilizare. Dacă pentru locurile de parcare pe termen scurt se percepe o taxă de 3 lei/30 minute, un loc de parcare pe termen lung costă între 10 şi 40 lei/zi, în funcţie de numărul de zile de staţionare.
Chiar dacă CNAB câştigă milioane euro anual din această activitate, bani suficienţi pentru construirea unui tunel sau a unei pasarele, în următorii ani nu se investeşte niciun leu în modernizarea parcărilor. Rareş Măcinică este CEO-ul unei mari companii de logistică, aşa că zboară des atât în ţară, cât şi în străinătate. Starea parcărilor de la aeroportul din Bucureşti l-a pus de multe ori în situaţii penibile. „După ce las maşina, trebuie să parcurg între 500-1.000 metri pe jos până traversez toate parcările. Dacă ai ghinion să plouă, să ningă, să bată crivăţul, este foarte complicat. Automatele de plată nu au opţiune de card. Dacă parcarea te costă 80 lei, ai o bancnotă 50 şi trei de 10 lei, iar automatul refuză bancnotă de 50 de lei, ghici ce? Trebuie să te duci înapoi în aeorport, să scoţi cash şi să te întorci la automat. Mai mult, nu toate parcările au automate de plată, nu se alimentează cu fise automatele. Se afişează locuri libere, când ajungi nu sunt de fapt jetoane. Dacă ai şi două maşini în spate, trebuie să ieşi din maşină, să le explici de ce trebuie să dea înapoi să poţi să ieşi“, ne-a spus Rareş Măcinică.
Conform CNAB, pentru primele două zile de staţionare în parcarea pe termen lung, tariful este de 40 lei/ zi. Dacă staţionarea se prelungeşte până la 3-4 zile, se mai adaugă 20 lei/zi. Pentru o durată cuprinsă între 5 şi 30 de zile, fiecare zi de parcare costă 10 lei. Dacă laşi maşina 7 zile în parcarea pe termen lung te costă 150 lei, iar pentru 30 de zile vei achita 380 de lei. Din datele prezentate de CNAB, durata maximă de utilizare a acestei parcări este de 30 de zile. Fiecare zi de parcare se achită integral, indiferent câte ore staţionează autoturismul. Cine parchează în faţa aeroportului, indiferent că este la Plecări sau Sosiri, trebuie să achite un tarif de 3 lei/30 minute. Pentru parcarea de la Plecări sunt disponibile doar două automate şi un ghişeu, la orele de vârf fiind cozi mari.
Pe lângă faptul că eşti nevoit să stai la aceste cozi aflate în aer liber, lucru deloc plăcut dacă plouă sau ninge, timpul staţionării curge în continuare. „Am stat la coada 10 minute. Am plătit 6 lei parcarea deoarece am stat la coada 10 minute şi astfel am mai fost taxat cu încă 3 lei, deoarece am intrat în altă jumătate de oră“, ne-a spus cetăţean care a însoţit pe cineva la terminalul Plecări. De multe ori, din cele două automate la Plecări, numai unul funcţionează. Automatele pentru plata locului de parcare sunt instalate şi întreţinute de firma UTI, administrată de milionarul Tiberiu Urdăreanu.
Deși mai sunt luni bune până la expirarea schemei de sprijin, ofertele pentru primăvara anului 2026 confirmă temerile consumatorilor: gazele se scumpesc. Analiza AEI indică faptul că prețurile din ofertele actuale depășesc deja plafonul de 0,31 lei/kWh, marcând o tranziție către o piață liberă dictată de incertitudini și marje de profit defensive.
Sfârșitul lunii martie 2026 marchează un punct de cotitură pentru piața energiei din România: expirarea schemei de plafonare, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă . Deși decidenții politici încă oscilează între prelungirea mecanismului și eliminarea sa graduală, semnalele din piață sunt deja clare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE indică o realitate dură: era gazului ieftin și plafonat la 0,31 lei/kWh a apus.
Oferte bazate pe și profit și protecție la instabilitățile ulterioare
Analiza președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, arată că noile tarife, cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, nu reflectă prețul real al mărfii pe bursă, ci mai degrabă o „anvelopă de risc”.
Oferta de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere ușoară, de 3%, considerată o actualizare normală de portofoliu. La polul opus, prețul de 0,41 lei/kWh înseamnă o scumpire de 32%. Această diferență majoră arată că unii furnizori nu mai caută să atragă volume mari de clienți, ci urmăresc profituri sigure și protecție în fața eventualelor instabilități viitoare.
Haosul legislativ și „factura” incertitudinii
Întârzierea unei decizii clare din partea Guvernului a creat un vid care îi penalizează pe consumatori. În timp ce premierul Ilie Bolojan promite o decizie finală în scurt timp, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune o alternativă pentru cei vulnerabili: un tichet de sprijin de 50 de lei lunar (care poate ajunge la 100 de lei în lunile de iarnă).
Totuși, lipsa unei strategii de ieșire graduală din plafonare a forțat piața să reacționeze defensiv. Consumatorii riscă acum să „înghită” prețuri mari prin semnarea tacită a noilor contracte, din cauza crizei de timp și a lipsei de transparență.
Cât ne costă neatenția?
Scumpirea gazului nu vine singură. Odată cu prețul de bază, crește automat și suma plătită pentru TVA, alimentând bugetul statului direct din buzunarul cetățeanului.
Estimările costurilor suplimentare pe an:
- Apartament cu 2 camere: între 150 și 1.500 lei în plus.
- Casă: între 300 și 3.000 lei în plus
- Diferența de preț de pe piață nu este doar despre bani, ci despre modele economice diferite. Unii furnizori mizează pe prudență, alții pe marje ridicate de profit (care urcă de la 4% la 22%). În acest context, în 2026, cea mai mare greșeală a consumatorului nu va fi prețul gazului în sine, ci lipsa de atenție la detalii în momentul alegerii ofertei.
Ceea ce a început ca o declarație de intenție politică a devenit, de luni, o realitate juridică implacabilă: Uniunea Europeană a pus capăt oficial erei gazului rusesc.
Uniunea Europeană a transformat, luni, voința politică în obligație juridică, oferind aprobarea finală pentru interzicerea totală a importurilor de gaze din Rusia. Decizia, luată la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de resort, a fost adoptată prin majoritate calificată. Deși Ungaria și Slovacia s-au opus, iar Bulgaria a ales calea abținerii, mecanismul de vot a permis evitarea unui veto, spre nemulțumirea Budapestei, care a anunțat deja că va contesta măsura la Curtea de Justiție a UE.
2026 și 2027 – bornele independenței energetice față de Moscova
Noua legislație nu impune o tăiere bruscă, ci un proces etapizat menit să protejeze economiile europene. Primele vizate sunt transporturile de gaz natural lichefiat (GNL), care trebuie să dispară din porturile europene până la sfârșitul anului 2026. Ulterior, gazul livrat prin conducte va deveni istorie cel târziu la 30 septembrie 2027. Totuși, legea oferă o mică „plasă de siguranță”: statele care demonstrează dificultăți reale în umplerea depozitelor cu resurse non-rusești pot obține o derogare limitată până la 1 noiembrie 2027, pentru a evita crizele de încălzire în prag de iarnă.
De la dependență totală la procente reziduale
Schimbarea este radicală dacă privim cifrele: înainte de invazia din Ucraina, Moscova dicta piața europeană cu o cotă de peste 40%. Până în 2025, acest procent s-a prăbușit la aproximativ 13%, însă dependența a rămas vizibilă în buzunarele Kremlinului. Doar în luna precedentă, cinci state membre au pompat 1,4 miliarde de euro în economia rusă, Ungaria fiind lider la achiziții, flancată paradoxal de Franța și Belgia, care au continuat să importe cantități semnificative de GNL.
Amenzi drastice pentru companiile „nostalgice”
Regulile sunt stricte și nu lasă loc de interpretări: semnarea unor noi contracte cu furnizorii ruși este strict interzisă, iar cele existente trebuie reziliate. Contractele pe termen scurt expiră forțat în 2026, în timp ce acordurile pe termen lung vor fi eliminate progresiv. Pentru companiile care ar putea fi tentate să ignore embargoul, sancțiunile sunt usturătoare, amenzile putând ajunge până la 3,5% din cifra de afaceri anuală globală.
Reconfigurarea traseului petrolul prin conducte și energia nucleară
Victoria de la Bruxelles privind gazele naturale este doar o etapă. Comisia Europeană a semnalat deja că nu se va opri aici, pregătind terenul pentru măsuri similare care să vizeze petrolul rusesc livrat prin conducte, dar și reducerea dependenței strategice de combustibilul nuclear provenit din Rusia. Este o reconfigurare totală a hărții energetice, menită să elimine orice pârghie de șantaj pe care Moscova o mai deține asupra continentului.
Guvernul ar urma să definitiveze săptămâna aceasta pachetul de măsuri pentru relansarea economiei asupra căruia vrea să-şi asume răspunderea în parlament pe 29 ianuarie, alături de proiectul privind reforma administraţiei publice locale.
PSD pledează, între altele, pentru credit fiscal majorat, garanţii pentru IMM-uri şi deduceri suplimentare pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent la RRA că două treimi dintre primăriile din România au nevoie de reduceri de personal, iar reforma administraţiei va reduce cheltuielile cu personalul cu 10%, va descentraliza decizia către autorităţile locale şi va stimula performanţa.
El a precizat că cele două proiecte vor sta la baza construcţiei bugetului din acest an, care ar putea să depăşească 2.000 de miliarde de lei, să se bazeze pe un deficit de 6% şi pe o inflaţie de 4%.
Ministerul de Finanţe ar urma să prezinte săptămâna aceasta principalii indicatori ai proiectului de buget.
