Toate băncile recunosc că lumea se orientează către digital și toate spun că cine pierde startul va fi pe lista perdanților. Însă, privit mai în detaliu, banca viitorului se lovește de provocările prezentului. Unele dintre aceste provocări vin ​din interiorul sistemului bancar, în vreme ce altele vin din afara lui. Cele din interior pot fi rezumate prin declarația directorului general al CEC Bank, bancă ce are 20% din numărul total de unități bancare din România. ​Laurențiu Mitrache, fostul executiv al Leumi Bank, acum director general CEC Bank, spune lucrurilor pe nume: ”Eu, ca cetățean, nu m-am gândit niciodată să îmi deschid un cont la o bancă fără să discut cu funcționarii din ING, că acolo am contul. Ponderea serviciilor digitale va crește, dar factorul uman va rămâne decisiv!”

Raportul BNR asupra stabilității publicat ieri, pare să îi dea dreptate: ”Segmentul FinTech este încă slab dezvoltat, însă instituțiile de credit depun eforturi pentru dezvoltarea de noi tehnologii și produse bancare. Acestea au în vedere cu precădere orientarea clienților spre mediul online. Cu toate acestea, este posibil ca gradul redus de incluziune financiară, precum și asimetriile sociale și economice să contribuie la încetinirea dezvoltării procesului de digitalizare în domeniul financiar – bancar. Deși numărul clienților receptivi la noile produse și servicii bancare este în creștere, România înregistrează în continuare o proporție redusă de persoane fizice care apelează la serviciile de internet pentru activități de tip e-banking. Doar circa 11 la sută din populația României a avut cel puțin o activitate în domeniul financiar – bancar pe parcursul anului 2017 prin intermediul internetului, comparativ cu media UE de 61 la sută. În plus, rata de deținere a unui cont bancar în rândul populației adulte este încă redusă comparativ cu nivelul european (58 la sută față de aproximativ 95 la sută media UE, date aferente anului 201738). Din punct de vedere al potențialului de inovare, România s-a clasat în anul 2018 pe locul 49 la nivel global, iar din perspectiva nivelului de digitalizare s-a situat pe ultimul loc în clasamentul statelor europene,”, se arată în Raportul BNR.

Într-o dezbatere organizată joi de Oxygen Events, reprezentanții principalelor bănci comerciale din România au admis că digitalizarea poate fi ceva care merită studiată, admirată sau negată, dar în niciun caz nu poate fi ignorată. Șeful CFA România ( asociația elitelor analiștilor financiar-bancari), Adrian Codirlașu, a arătat cum se repliază bănci de top ca Goldman Sachs sau JP Morgan în fața acestui fenomen.

E drept, inovarea vine cu un cost. Automatizarea unor procese va însemna pierderea unor locuri de muncă. De pildă scoringul pe care azi îl fac bancherii pentru a vedea dacă te încadrezi la obținerea unui credit, poate fi făcut de un soft nu foarte scump, dar care ar lăsa în fiecare unitate circa 3-5 oameni fără serviciu.

De cealaltă parte, tinerii vor creditul cât mai rapid. Dacă factorul uman le analizează cererea, ar dura două zile. Un robot le-ar aproba sau nu solicitarea de împrumut în câteva minute.

Pentru a deveni bănci ale secolului XXI, e nevoie de revizuirea totală a actualelor sisteme operaționale. Formula băncii viitorului este destul de simplă și constă în patru componente: Inteligență artificială; Big Tech; Core Banking & Cloud și active digitale. De reținut este faptul că în zilele noastre, oamenii au nevoie de servicii bancare, nu de bănci fizice. Cum rămân relevante băncile existente? Trebuie să devină mai rapide, mai inteligente și mai eficiente.

Ceea ce nu s-a discutat la conferința de joi este calitatea angajaților din industria bancară. Sunt mulți oameni încă insuficient de bine pregătiți pentru transformările care urmează, mai ales cei din zona ne-urbană. O abordare completă a modului în care salariații de acolo fac față noilor exigențe poate că ar merita făcută.

Drept este că șefii băncilor românești trebuie să facă față în prezent mai multor presiuni: cea venită dinspre reglementare (BNR), celei din partea clienților (care au așteptări tot mai ridicate) și celei din partea neobositei zone politice, care încearcă extragerea unor rente electorale indiferent de numele partidului aflat la putere. Ca să nu mai vorbim de presiunea acționarilor băncii proprii, care vor profit.

În concluzie, bankingul românesc se va schimba, dar cu întârziere față de cel european și nu neapărat în favoarea digitalizării, în următorii 5 ani. Asta pe fondul unei clase politice care nu pricepe sau nu vede avantajele unui fundamental necesar banking modern.