Financial Times: Boris Johnson și Jeremy Hunt se vor confrunta pentru fotoliul de premier. ● Diario de Noticias: Începe Summit-ul pentru alegerea funcţiilor de vârf din Europa. Dar procesul ar putea să nu se oprească aici ● Les Echos: Creșterea economiei ar putea aduce peste 240.000 de noi locuri de muncă în 2019 ● The Guardian: Europa trebuie să oprească această bătaie de joc: Viktor Orbán demantelează democrația

Boris Johnson, lider al campaniei Brexit din 2016, se va confrunta cu actualul ministru de Externe Jeremy Hunt în bătălia pentru a deveni următorul prim-ministru al Marii Britanii după ce secretarul responsabil cu Mediul Michael Gove a fost înlăturat de deputații conservatori.

Confruntarea între fostul primar al Londrei și dl Hunt va dura patru săptămâni, fiecare dintre ei încercând să obțină sprijinul celor aproximativ 160.000 de membri conservatori pentru a reuși să o înlocuiască pe Theresa May în Downing Street.

Echipa lui Johnson s-a simțit ușurată de faptul că bătălia se va duce cu dl Hunt, considerat un adversar mai ușor decât simpaticul domn Gove, care a obținut cu doar două voturi mai puține decât dl Hunt.

De-a lungul zilei de joi au existat speculații că unii dintre susținătorii domnului Johnson i-ar fi „împrumutat” sprijinul acordat domnului Hunt pentru a-l bloca pe domnul Gove, care a torpilat campania dlui Johnson în tentativa de după referendumul UE din 2016, când fotoliul de premier a fost adjudecat de doamna May.

Echipa secretarului de stat de la externe a spus că nu există „nici o dovadă” a unui vot dat ”tactic”.

Lupta seva duce mai ales în cadrul conservatorilor din țară, unde domnul Hunt va avea de luptat serios pentru a opri marșul domnului Johnson către fotoliul de premier.

În ultima etapă, celor aproximativ 160.000 de membrii ai Partidului Conservator le revine sarcina de a departaja cei doi finalişti, după o campanie dusă la nivel naţional, votul lor fiind trimis prin corespondenţă. Partidul a anunţat că doreşte ca această ultimă etapă a alegerii viitorului premier să se încheie în săptămâna care începe cu 22 iulie. Prima reuniune de campanie este prevăzută să se desfăşoare pe 22 iunie

Dl. Johnson, și el fost ministru de Externe în cabinetul doamnei May, care a demisionat în iulie 2018 în semn de protest față de planul Theresei May privind Brexit, insistă acum ca Marea Britanie să părăsească UE la data de 31 octombrie cu sau fără o înțelegere. Asta în timp ce domnul Hunt a indicat că ar putea adopta o abordare mai flexibilă.

Domnul Johnson și domnul Hunt vor participa la 16 dezbateri, primul eveniment având loc la Birmingham sâmbătă. Dezbaterea finală față în față va avea loc în fața activiștilor Tory din Londra, pe 17 iulie.

Între timp, formularele de vot prin poștă vor fi trimise între 6 și 8 iulie. Numai membrii conservatori care au peste 16 ani și au fost în partid de cel puțin trei luni vor avea dreptul să voteze.

• Diario de Noticias(Portugalia): Începe Summit-ul pentru alegerea funcţiilor de vârf din Europa. Dar procesul ar putea să nu se oprească aici

Este posibil să fie nevoie de o nouă reuniune a liderilor celor 28.

Cei 28 se reunesc astăzi, joi, pentru prima oară, pentru a încheia procedura de numire în funcţiile de vârf din instituţiile europene, şi anume la preşedinţia Comisiei. Dar aceasta ar putea să nu fie ultima întâlnire în acest scop.
Din capul locului, pentru că poziţiile sunt împărţite în interiorul Consiliului European însuşi, acolo unde va trebui să se adopte decizia pe baza rezultatelor electorale, pentru Parlamentul European. Apoi, pentru că în Parlament nu există o majoritate cu privire la un nume. Acesta va fi punctul de start al reuniunii cu liderii europeni.

Preşedintele Consiliului, Donald Tusk, va lua act de rezultatele diverselor reuniuni pe care le-a avut cu grupurile politice în ultimele trei săptămâni. La Summit-ul care a urmat alegerilor europene, Tusk fusese mandatat de către cei 28 să dialogheze cu grupurile politice reprezentate în Parlamentul European.

„Aceste consultări au arătat că există păreri diferite, interese diferite, dar şi o voinţă comună de a încheia acest proces înaintea primei sesiuni a Parlamentului European”, care este programată pe 2 iulie. „Rămân precaut optimist, întrucât cei cu care am discutat şi-au manifestat hotărârea de a decide rapid”, a declarat preşedintele Consiliului European în scrisoarea sa de invitaţie, pe care o adresează de obicei şefilor de stat sau de guvern.
Tusk a pregătit structura dezbaterii printr-o „abordare maximală”, a arătat un înalt funcţionar al Uniunii Europene contactat de „DIÁRIO DE NOTÍCIAS”, precizând că „se aşteaptă ca lucrurile să fie finalizate între joi şi vineri”.

Discuţiile s-ar putea prelungi până în zorii zilei de vineri, fiind sigur faptul că „până atunci situaţia rămâne deschisă şi fără speculaţii legate de nume”, a mai afirmat aceeaşi sursă, care a arătat ironic spre lista care se află în discuţie şi „care este cunoscută de toţi”, aluzie la candidaţii cap de listă pentru Parlamentul European.

În cursa pentru conducerea executivului comunitar, având drept bază procedura Spitzenkandidat-ului – cu alte cuvinte, candidatul susţinut de fiecare grup politic reprezentat în Parlamentul European – există două nume care corespund profilului susţinut de socialişti şi liberali. Socialistul olandez Frans Timmermans şi liberala daneză Margrethe Vestager, ambii deţinând „experienţă de guvernare” la nivel „naţional şi în Europa”, care sunt „caracteristici” pe care candidatul conservator „[Manfred] Weber nu le are”, după cum afirmă primul-ministru portughez, António Costa.

Partidul Popular European s-a încăpăţânat, însă, insistând asupra faptului că la preşedinţia Comisiei trebuie să se afle candidatul de pe lista cu cele mai multe voturi. Iar în acest caz, preşedinţia i-ar reveni germanului Manfred Weber, pe care „practic nimeni nu îl cunoaşte” în ţara sa şi „cu atât mai puţin în Europa”, după cum a comentat o sursă parlamentară pentru „DIÁRIO DE NOTÍCIAS”.

Guvernul portughez, condus de socialistul António Costa, l-a susţinut public pe Frans Timmermans, deşi recunoaşte că „indiscutabil, Margrethe Vestager deţine şi ea o experienţă executivă în guvernul Danemarcei, dispune de o bună experienţă executivă şi în Comisie”. Costa a admis pe 28 mai că daneza „îndeplineşte criteriile”. Ieri, acesta şi-a reiterat punctele de vedere la Lisabona.

Coregrafie

Reuniunea va începe cu tradiţionalul schimb de opinii cu preşedintele Parlamentului European, la ora 15:00. Vor fi adoptate concluziile cu privire la Cadrul Financiar Multianual, la schimbările climatice, la dezinformare şi la ameninţările hibride, precum şi la relaţiile externe şi la Agenda Strategică.

Agenda Strategică

Acest ultim punct de pe lista de aprobări a Summit-ului de astăzi are drept punct de plecare angajamentul la care s-a ajuns la Summit-ul de la Sibiu, din România. La acea reuniune, de Ziua Europei, pe 9 mai, liderii europeni au semnat un text generic, în care îşi exprimă convingerea că „uniţi suntem mai puternici” şi prezintă un ansamblu de zece angajamente, fiecare dintre acestea fiind redactat aparent cu gândul la o Europă post-Brexit.

A rămas promisiunea de „a apăra Europa – de la est la vest, de la nord la sud”, cu asigurarea că la capătul a „30 de ani” de la „căderea” cortinei de fier „nu este loc pentru divizări care să meargă împotriva interesului colectiv”.

Printre diversele promisiuni se evidenţiază şi cea în care este exprimată ambiţia de a face Europa „mare în cadrul marilor probleme”, obţinând „rezultate în ceea ce contează mai mult”. Intenţia este aceea de a asigura „protejarea stilului nostru de trai, a democraţiei şi a statului de drept”, fără a uita de lupta împotriva schimbărilor climatice ca modalitate de „a salvgarda viitorul generaţiilor următoare de europeni”, de a-i „proteja pe cetăţenii noştri”, de a garanta că „Europa va fi un lider mondial responsabil”.

De atunci, Donald Tusk a pregătit documentul care va fi aprobat astăzi şi care ajunge la această reuniune deja cu unele critici. Structurile sindicale au strâmbat din nas în privinţa conţinutului documentului care a circulat neoficial înaintea Summit-ului de astăzi, deoarece acesta nu cuprinde un capitol consacrat politicilor sociale, acestea fiind menţionate generic în partea destinată schimbărilor climatice.

De asemenea, textul „nu menţionează garanţiile potrivit cărora tranziţiile spre o economie neutră privind carbonul şi digitală sunt corecte din punct de vedere social”, la fel cum „nu menţionează aplicarea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă ale ONU în Europa, ci doar în restul lumii”, a indicat o sursă pentru „DIÁRIO DE NOTÍCIAS”, aceasta subliniind şi că textul „vorbeşte pe larg despre combaterea migraţiei ilegale”, fără a pomeni „noile politici pentru migraţia legală şi pentru integrarea refugiaţilor şi a migranţilor”.

Summit-ul euro

Vineri, Mário Centeno va prezenta rezultatele legate de activitatea desfăşurată în ultimele şase luni în vederea elaborării unui buget destinat zonei euro. La acest nivel încă nu a fost posibilă ajungerea la un acord, având în vedere opoziţia energică a guvernului olandez pe un subiect care necesită unanimitate. Liderii prezenţi la Summit vor „saluta activitatea desfăşurată” până acum de către Mário Centeno, solicitând ca „această activitate să fie continuată”, a aflat „DIÁRIO DE NOTÍCIAS”.
La reuniunea Eurogrupului de vineri, 14 iunie, Centeno recunoscuse deja că „într-adevăr, trebuie să continuăm activitatea”, deoarece „nicio cale spre acest instrument bugetar nu a fost blocată”.

Brexit

La Summit-ul care se încheie vineri „pe la ora prânzului” va mai fi timp pentru ca preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, şi cel al Consiliului, Donald Tusk, să facă „o scurtă actualizare referitoare la Brexit”. (RADOR)

După ce a demarat puternic în primul trimestru, piața muncii va încetini ritmul până la finalul anului, dar va păstra o bună cadență, se arată în raportul Institutului de Statistică publicat la jumătatea anului. INSEE se așteaptă ca locurile de muncă din economie să crească cu 241.000 în 2019. Desigur, ar fi semnificativ mai puține decât în ​​2017 (340.000), datorită creșterii puternice din acel an.

Chiar dacă e puțin mai ridicată decât cea a zonei euro, creșterea PIB-ului Franței nu este, totuși, marcantă. Estimările sunt de o creștere de 1.3% pe 2019, creștere sprijinită în principal de consumul gospodăriilor. Nu e ceva flamboyant, dar e suficient pentru ca balanța de creare a locurilor de muncă să fie pozitivă, având în vedere tendința de încetinire din ultima perioadă.

„O rată de creștere a PIB de 0,3 puncte în medie pe trimestru este suficientă pentru a accentua dinamismul ocupării forței de muncă“, a declarat Julien Pouget, șef al departamentului economic al Institutului de Statistică. Mai detaliat, INSEE se așteaptă ca în fiecare trimestru să se creeze circa 47-48.000 de noi locuri de muncă. Potrivit datelor Statisticii, personalul din construcții se va dubla. Aceste cifre arată că acum, mai mult decât oricând, guvernul are o fereastră de oportunitate de a impune partenerilor sociali reforma asigurărilor de șomaj și introducerea taxării pe contractele part-time.

Efectele reformei ar trebui să conducă la scăderea numărului de șomeri în următorii 3 ani cu până la 250.000 de persoane. Desigur, va fi greu de spus după acești 3 ani dacă reducerea numărului de șomeri a fost strict rezultatul reformei sau a venit pe căi economice naturale. Dacă economia va crește în ritmul estimat de INSEE, șomajul ar trebui să scadă cu 0.1 puncte procentuale în fiecare trimestru.

Estimările oficiale arată că până la sfârșitul anului 2019 șomerii vor reprezenta 8,3% din populația activă, iar peste doi ani ponderea lor va ajunge la 7,5% . Dacă reformele anunțate de Guvern vor avea loc, bara de 7% ar putea fi trecută în cel mult doi ani.

• The Guardian: Europa trebuie să oprească această bătaie de joc: Viktor Orbán demantelează democrația

Premierul ungar își consolidează regimul iliberal – cu ajutorul fondurilor UE.

Joi, când liderii UE se vor reuni la Bruxelles, ei vor avea un secret pe conștiință: printre ei se va afla conducătorului unui stat membru care nu mai este o democrație. Viktor Orbán, premierul și conducătorul suprem [titlul folosit este identic în engleză cu al ayatolahului iranian – n.trad.] de facto al Ungariei, se va așeza acolo zâmbind, ca un democrat între alți democrați, când în realitate el a demolat pe parcursul deceniului trecut democrația liberală a țării sale. Colac peste pupăză, el s-a folosit de banii contribuabililor UE pentru a-și consolida regimul iliberal. Cu un nou Parlament European (PE) și o împrospătare a conducerii instituționale în perspectivă, UE trebuie să demonstreze că va apăra democrația în propriile sale state. În caz contrar, toate cuvintele frumoase din Articolul 2 [definește principiile fundamentale ale UE – n.trad.] al tratatului ei de bază nu vor mai valora nimic.

Să afirmi că Ungaria nu mai este acum o democrație este o acuzație tranșantă, însă eu m-am gândit, am citit și m-am documentat temeinic înainte să o formulez. Lumea folosește adesea termenul pe care Orbán însuși l-a aprobat și îl utilizează: „democrație iliberală”. Dar democrația iliberală este o contradicție în termeni. Această etichetă poate fi utilă în a descrie o fază de tranziție a erodării unei democrații liberale, așa cum vedem acum în Polonia, însă Ungaria a trecut cu mult dincolo de acea etapă. Anul acesta organizația pentru drepturile omului Freedom House a retrogradat-o la statutul de țară „parțial liberă”, unicul stat membru UE care a „câștigat” această dezonoare. Cea mai neutră descriere pe care am putut-o găsi este că ea e un „regim hibrid”, nici democrație, dar nici dictatură.

Iată doar câteva caracteristici ale acelui lucru pe care Orbán îl numește „sistem de cooperare națională”. (Orwell ar fi de-a dreptul încântat de un așa eufemism înșelător.) Partidul de guvernare, Fidesz, a penetrat atât de deplin administrația de stat încât Ungaria este acum din nou un stat monopartid. Cu ocazia unei recente vizite la Budapesta, mi s-au oferit exemple numeroase despre cum puterile guvernamentale sunt uzual folosite în scopul controlului politic. Administrația de stat îi favorizează pe amicii și rudele lui Orbán, acordându-le contracte guvernamentale, și pedepsește proprietarii de presă independentă și ONG-urile sau simpatizanții opoziției cu controale fiscale arbitrare, folosește resursele statului pentru propaganda electorală a Fidesz, ba chiar refuză permise de urbanism unui arhitect cunoscut pentru opiniile sale anti-Fidesz.

Fidesz a demolat efectiv independența justiției, fapt documentat pe larg de un raport întocmit de Judith Sargentini pentru PE. A schimbat totodată legea electorală, astfel încât în 2014 Fidesz a obținut 66% din locurile din parlament cu numai 44% din voturile electoratului (pe când în 2010 a avut nevoie de 53% din voturi pentru a obține super-majoritatea parlamentară ce i-a permis să schimbe constituția). O mare parte a presei, care oricum era deja dominată de proprietari având legături strânse cu regimul Orbán, a fost acum consolidată într-o așa-zisă Fundație de Presă și Media – efectiv un cartel proguvernamental. Ungaria s-a prăbușit anul acesta pe poziția 87 în Indicele Mondial al Libertății Presei.

O nouă lege a ONG-urilor, similară celei a lui Vladimir Putin, a expulzat efectiv Fundația Societate Deschisă a lui George Soros – filantropul evreu împotriva căruia regimul Orbán ațâță ura, cu imagini propagandistice amintind de cele mai urâte perioade ale istoriei europene. Universitatea Central-Europeană (CEU) finanțată de Soros a fost forțată să-și mute la Viena principalele activități, cele prin care se acordă diplome, iar în prezent guvernul se ocupă cu preluarea controlului asupra institutelor de cercetare și a proprietăților Academiei Ungare de Științe.

Toate acestea se fac în timp ce spre exterior se proiectează aparența unei democrații liberale care se conformează standardelor UE. Un stol de purtători de cuvânt ai Fidesz, articulați și vorbitori de engleză, avându-l în frunte pe Orbán însuși, e mereu pe fază pentru a denunța critici precum cea de față. Dar uite, spun ei, bineînțeles că mai există presă independentă! Uite, partidele din opoziție au obținut opt dintre cele 21 de locuri la alegerile europene! Uite, există o facultate americană care funcționează chiar bine-mersi în baza legii despre care spuneți voi că a fost făcută special pentru a expulza CEU! Sunt chestii aparent istețe, dar, după cum spune o veche zicătoare evreiască din Europa Centrală, o jumătate de adevăr înseamnă o minciună întreagă.

E celebră expresia prin care Orbán a descris jocul pe care-l face el cu UE: „dansul păunului” – trei pași înainte, un pas înapoi și-ți desfaci coada multicoloră. Cel mai scandalos aspect este acela că se folosește de fondurile UE pentru a-și consolida controlul iliberal, dar și pentru a-și răsplăti cu generozitate camarila. Ungaria primește anual peste 3 miliarde de euro net de la UE, echivalentul a un pic sub 3% din PIB. Fondurile curg direct prin canalele statului-partid la cei pe care Fidesz îi favorizează. Rapoarte întocmite de Transparency International și de Comisia Europeană au constatat că la aproximativ 50% din licitațiile pentru contracte publice a existat un singur ofertant, pe lângă faptul că licitațiile sunt corupte. Boris Johnson spune că vrea să fie și cu varza unsă și cu slănina în pod, însă adevăratul maestru al slăninismului este Orbán. El se folosește simultan și de slănina Bruxelles-ului și de propaganda feroce „stop Bruxelles” pentru a-și consolida propria putere.

Și totuși, confruntat cu toate acestea, președintele Comisiei Jean-Claude Juncker a fost capabil să-l întâmpine pe Orbán la o conferință UE mai veche cu formula glumeață: „Salut, dictatorule!” Confruntat la rându-i cu aceeași situație, Partidul Popular European (PPE) al lui Manfred Weber, deși a suspendat calitatea de membru a Fidesz, mai contează încă pe cei 13 europarlamentari Fidesz ca fiind membri ai grupului său din noul PE. Ce rușine!

Demolarea operată de Orbán nu e ireversibilă. În definitiv, chiar și regimul post-totalitar care s-a încheiat în 1989 a fost în cele din urmă reversibil, iar acest regim hibrid are mult mai multe vulnerabilități. La alegerile locale din toamna aceasta, de pildă, o coaliție cu adevărat eficientă a forțelor de opoziție ar putea avea șanse să recucerească Budapesta.

Atunci, ce ar trebui să facă UE? Ca măsură imediată, Weber nu ar trebui să primească funcția de președinte al Comisiei – în primul rând pentru că nu are experiență administrativă la nivel înalt, dar și fiindcă a legitimat demantelarea democrației ungare de către Orbán prin menținerea Fidesz în PPE. PPE însuși, ca urmare a unui raport realizat de cei trei „înțelepți” ai săi (care vor deveni cei trei șoareci orbi dacă nu vor vedea în Ungaria ceea ce am rezumat eu succint în acest articol), ar trebui să expulzeze în sfârșit Fidesz. Acest gest are o relevanță mult mai amplă, din moment ce imperativul moral și politic al vremurilor noastre este ca partidele civilizate de centru-dreapta să traseze o linie clară de demarcație între ele și extremiștii xenofobi și populiști.

Apoi UE va trebui să oprească această farsă tragică prin care propriile ei fonduri sunt folosite la subminarea valorilor europene. Ar trebui s-o numească drept procuror public european pe românca Laura Codruţa Kövesi, care știe exact cum arată corupția post-comunistă est-europeană, și ar trebui să facă din aderarea la biroul procurorului public european o condiție pentru acordarea de fonduri UE. Ar mai trebui să ia măsuri pentru a distribui mai multe fonduri UE direct autorităților locale și societății civile, iar nu să permită ca ele să fie folosite de către un stat-partid corupt ca un enorm fond centralizat de mituire.

Toate instituțiile europene și toți șefii de guverne trebuie să mențină reflectoarele ațintite pe această tragedie din inima Europei. Orbán însuși nu se simte constrâns de excesele de politețe; nici ei n-ar trebui. Ceea ce face UE în privința Ungariei contează nu numai pentru unguri ci pentru Europa în totalitatea ei. Continentul european poate avea multe tipuri de regimuri, da Uniunea Europeană trebuie să fie o comunitate a democrațiilor. (RADOR)