Diario de noticias: Guvernele încep să trimită bugetele la Bruxelles. Deficitele sunt revizuite în creştere ● Financial Times: Johnson și Varadkar văd posibilă încheierea unui acord în această lună ● Dyson renunță la proiectul privind mașina electrică. Trump grăbeşte declinul Americii ● L’Express: România: guvernul răsturnat de Parlament ● Insider.gr: Semnarea acordului pentru gazoductul greco-bulgar IGB

Boris Johnson și Leo Varadkar (premierul irlandez- n.red) au susținut că poate exista „o cale” către un acord în privința Brexitului, premierul irlandez susținând că un tratat ar putea fi convenit înainte de sfârșitul lunii.

Domnul Varadkar s-a referit la discuțiile „foarte pozitive și foarte promițătoare” cu omologul său britanic, declarând că domnul Johnson ar putea fi dispus să lase Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală a UE.

Michel Barnier, negociatorul principal Brexit al UE, va decide vineri dacă progresele înregistrate de premierii britanici și irlandezi în cele două ore de discuții față în față la un hotel din nord-vestul Angliei ar putea deschide calea către depășirea blocajului actual din negocierile privind Brexitul.

Un diplomat senior al UE, la curent cu discuțiile de joi, a declarat că noua ofertă a lui Johnson ar fi substanțial diferită de cele anterioare în privința cooperării vamale după Brexit.

Dar, dacă domnul Johnson ar fi acceptat cererea UE ca Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală – chiar și pentru un interval limitat de timp – acest lucru ar crea o furtună politică acasă.

Aliații politici ai domnului Johnson și parlamentarii euroceptici s-ar opune oricărei astfel de concesii.

Într-un comunicat comun, cei doi lideri au spus că au purtat o „discuție detaliată și constructivă” și amândoi au convenit „că un acord este în interesul tuturor”.

Reuniunea a lăsat ușa deschisă pentru negocieri ulterioare înaintea reuniunii Consiliului European de săptămâna viitoare, însă mai rămân câteva obstacole grave care trebuie depășite într-un timp tot mai scurt.

Ulterior, domnul Varadkar le-a spus reporterilor că crede că un nou acord ar putea fi convenit până la sfârșitul lui octombrie.

„Momentan ne aflăm într-o etapă foarte sensibilă”, a spus Varadkar. „Sper că este ceea ce s-a întâmplat astăzi va fi suficient pentru a permite reluarea negocierilor la Bruxelles.

„În ceea ce privește calendarul, cred că este posibil să ajungem la un acord, să avem un acord convenit care să permită Regatului Unit să părăsească UE într-o manieră ordonată, acord pe care să îl finalizăm până la sfârșitul lunii octombrie”

Lira a crescut brusc în urma declarației și a fost cu 1,5 la sută mai mare joi față de dolarul american, tranzacționându-se la 1,24 dolari joi după-amiază.

Dyson a abandonat încercările de a intra în industria auto și a anunțat că renunță la proiectul său privind vehiculul electric, punând astfel capăt unei aventuridespre care fondatorul James Dyson susținea că îi va revigora businessul. Compania nu a reușit să găsească un cumpărător pentru proiectul său și a spus că planurile sale de a construi o mașină de la zero în Singapore nu mai sunt viabile din punct de vedere comercial.

Decizia lui Sir James e văzută ca un gest de umilință pentru un bărbat considerat unul dintre cei mai mari inventatori în viață din Marea Britanie.

„Deși ne-am străduit foarte mult pe parcursul întregului proces de dezvoltare, pur și simplu nu mai vedem o modalitate de a face acest proiect viabil din punct de vedere comercial”, a scris Sir James într-un e-mail trimis joi angajaților. „Am trecut printr-un proces foarte serios în care am încercat să găsim un cumpărător pentru proiectul care, din păcate,până acum nu a dat rezultate.”

Lansat acum doi ani, proiectul lui Dyson anunța o mașină electrică „radical diferită”, care ar fi urmat să devină un nou brand faimos din gama aparatelor sale de înaltă calitate.
Compania a depus chiar și brevete care arată forma potențială a vehiculului, iar Sir James declarase că echipa sa a dezvoltat o „mașină fantastică”.

Investițiile în proiect au fost de 4,5 miliarde de lire sterline, banii fiind băgați într-o serie de tehnologii, inclusiv inteligență artificială, robotică și bateria mașinii.

Compania are 523 de angajați în cadrul proiectului, dintre care 498 lucrează într-un centru de cercetare cu sediul într-o fostă baze a Forțelor Aeriene Regale din Hullavington, Wiltshire. Douăzeci și doi de angajați sunt în Singapore, unde Dyson spera să construiască mașina.

Sir James, care este un susținător al Brexitului, a atras critici la începutul acestui an cu privire la relocarea sediului central al Dyson în statul asiatic. La vremea respectivă, compania a spus că această mutare se datorează faptului că principalii furnizori dar și potențiali clienți ar fi din regiune și că nu e vorba de Brexit sau de optimizări fiscale.

Se obişnuia să se spună că e mai bine ca Marii Britanii să îi fi duşman decât prieten; Marea Britanie a încheiat acorduri cu inamicii săi şi şi-a trădat prietenii. S-ar putea ca şi kurzii să simtă acelaşi lucru în privinţa Statelor Unite. Cu mult timp în urmă, cam prin anul 1975, după ce Washingtonul a retras sprijinul CIA dintr-o revoltă a kurzilor irakieni, Henry Kissinger a spus: „Să-i dăm dracului pe kurzi dacă nu ştiu de glumă”. Decizia dlui Trump de a abandona cel mai important aliat al Americii din Siria este nesăbuită – nu doar din cauză că deschide calea unei revigorări a militanţilor ISIS. Dar trădarea lui nu e nici măcar originală.

Diferenţa constă numai în faptul că Statele Unite îşi plătesc acum mai scump greşelile. Ale dlui Trump se prezintă sub două forme. Prima constă tocmai în felul în care le comite. Una e să-ţi iei aliaţii prin surprindere, şi alta e să-ţi pui proprii oameni pe picior greşit. Asta creează confuzie şi demoralizează. I-a dat dl Trump undă verde dlui Erdoğan să-i distrugă pe kurzii sirieni? Nimeni dintre cei care se află în serviciul dlui Trump nu ştie asta pentru că el se tot contrazice. Dl Erdoğan este cel care dovedeşte răspunsul la această întrebare.

A doua formă este natura greşelilor dlui Trump. Pe măsură ce puterea Americii la nivel mondial slăbeşte, nevoia sa de aliaţi creşte. În 1975, Statele Unite îşi puteau permite nişte războaie păguboase şi un preşedinte escroc. Richard Nixon a fost înlăturat din funcţie. Războiul din Vietnam era cu mult mai costisitor şi mai sângeros decât oricare asemenea implicări ale SUA de până atunci. Astăzi, marja de eroare e mai subţire. Dl Trump urăşte alianţele Americii. Asta le vizează atât pe cele oficiale, precum NATO, cât şi pe cele neoficiale, precum cea convenită cu kurzii sirieni.

Cu cât le trage mai vârtos pumni în ochi prietenilor Americii, cu atât e mai puţin probabil ca ei să rămână nemişcaţi. Asta îi pune pe aliaţii din Asia, legaţi militar de SUA, dar tot mai dependenţi de China în privinţa prosperităţii lor, într-o neplăcută dilemă. În Orientul Mijlociu, Forţele Siriene de Apărare , care sunt formate din luptători kurzi, au pierdut aproximativ 11000 de oameni în lupta împotriva militanţilor ISIS, care, pentru dl Trump, reprezenta o prioritate. Statele Unite au pierdut cinci soldaţi. Data viitoare când Washingtonul va avea nevoie de kurzi, ei vor cere ca SUA să-şi pună mai mult pielea în joc.

Şi totuşi, dl Trump nu e singurul care comite greşeli. Dacă asculţi mârâitul democraţilor, ai crede că el i-a băgat pe kurzi în sclavie. În principal, diferenţa dintre dl Obama şi dl Trump în privinţa războaielor din străinătate e o chestie de stil. De fapt, dl Trump reprezintă o continuitate.

Indignarea republicanilor este şi mai mioapă. Cei mai fideli apărători ai dlui Trump, printre care se numără Mitch McConnell, liderul majorităţii din Senat, şi Lindsey Graham senatorul din Carolina de Sud, au calificat retragerea sa drept catastrofală pentru puterea Americii. E o greşeală, întrucât trădarea kurzilor datează de multă vreme. Furia republicanilor arată şi mai prost decât tăcerea lor în privinţa Ucrainei. Ca democraţie aflată la graniţa cu Rusia, supravieţuirea Ucrainei este, strategic, mai importantă pentru SUA decât kurzii.

Desigur, diferenţa constă în faptul că dl Trump riscă demiterea din cauza cazului „Ukrainegate”. A guverna înseamnă a alege. Puşi să aleagă între a sprijini un prieten al SUA din ograda Rusiei şi a-l sprijini pe dl Trump, aproape toţi republicanii au optat pentru cea de-a doua soluţie. Furia lor legată de kurzi trădează mustrări de conştiinţă. Ea survine ca o compensaţie suplimentară a faptului că Ucraina a fost lăsată de izbelişte.

Pentru prietenii Americii, toate astea sunt nişte veşti proaste. Mai mult ca sigur, dl Trump are un obiectiv irezistibil: mesajele sale de pe Twitter, exprimându-i „marea şi nepreţuita înţelepciune”, ar trebui să-i ajungă epitaf.

Pentru aliaţii Americii, lecţia este mai de durată. Statele Unite nu mai sunt stânca de pe vremuri, iar dl Trump este doar o parte a motivului.(RADOR)

Acuzat de clientelism şi de corupţie, guvernul român al Vioricăi Dăncilă a fost răsturnat joi printr-o moţiune de cenzură a opoziţiei.

Guvernul român, condus de social-democrata Viorica Dăncilă, a fost răsturnat joi în parlament de o moţiune de cenzură, deschizând calea spre negocieri pentru a se găsi o nouă majoritate, cu o lună înaintea alegerilor prezidenţiale.
„Moţiunea a fost adoptată, parlamentul retrage încrederea guvernului”, a anunţat preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, în situaţia în care 238 de aleşi dintr-un total de 465 s-au pronunţat pentru plecarea Vioricăi Dăncilă, aflată în dificultate de mai multe săptămâni.
„Incompetenţă”, „clientelism”, „corupţie”: opoziţia reproşa executivului că a „ratat toate oportunităţile” oferite de puternica creştere economică înregistrată în România în aceşti ultimi ani şi că a făcut din ţară „statul cel mai vulnerabil din cadrul UE”.
Partidul Social-Democrat (PSD) a revenit la putere în forţă la finalul lui 2016. Dar o reformă controversată a sistemului judiciar, viu criticată de Bruxelles şi destinată, potrivit detractorilor săi, să-i spele pe politicienii acuzaţi de corupţie, a făcut să-i scadă rapid cota de popularitate.

Spre o nouă majoritate?

Îi revine de acum sarcina preşedintelui de centru-dreapta Klaus Iohannis să se consulte cu diferitele partide politice înainte de a desemna un nou prim-ministru, probabil provenit din rândurile opoziţiei de centru-dreapta. „Un nou guvern care va asigura o tranziţie ordonată spre viitoarele alegeri legislative va fi formată în jurul vostru (liberalii)”, spusese el miercuri seara, în faţa mai multor sute de membri ai acestei formaţiuni din care provine el.
Sarcina se anunţă totuşi dificilă: liberalii vor trebui să se alieze cu alte formaţiuni ale căror interese şi priorităţi sunt divergente, ca partidul anti-sistem USR, dar şi cu o formaţiune de stânga provenită dintr-o sciziune din PSD şi cu centriştii din ALDE.

În funcţie din ianuarie 2018, executivul Vioricăi Dăncilă a fost slăbit de eşecul de la alegerile europene din mai, urmat în august de ruperea coaliţiei cu aliatul său de centru ALDE. Viorica Dăncilă conducea de atunci un guvern minoritar. (RADOR)

Acelaşi lucru este valabil şi pentru anul 2020. În luna aprilie, guvernul finlandez considera că era posibil să se ajungă la un buget de stat pe deplin echilibrat (sold de 0% din PIB), dar acum este deja la 1,4%. Perspectivele de creştere s-au deteriorat; Finlanda este o economie mare exportatoare şi începe să sufere din cauza climatului de conflict comercial în creştere.
Portugalia, afirmă ministrul de finanţe, se menţine, astfel că ţinta de deficit trebuie păstrată la 0,2% din PIB din 2019, care trebuie comunicată Comisiei Europene. Ar putea fi chiar ceva mai scăzută, a declarat acesta într-un interviu recent acordat Agenţiei Lusa.

În proiectul de buget pe care îl va trimite la Bruxelles pe 15 octombrie, Mário Centeno va menţine această ţintă, dar totul rămâne deschis cu privire la faptul dacă şi în ce loc poate fi plasat un obiectiv de excedent bugetar (0,3% din PIB), în document,aşa cum figurează în Programul de Stabilitate elaborat cu şase luni în urmă.
Economia portugheză s-a menţinut, în ciuda climatului internaţional sumbru şi a Brexit-ului care se află la un orizon apropiat, dar va trebui, probabil, să se adapteze ca urmare a presiunilor externe şi a datoriei înseşi, care este printre cele mai ridicate din lumea dezvoltată.
Adaptarea înseamnă, de asemenea, că ministrul Mário Centeno poate dori să profite de flexibilitatea pe care a dobândit-o din partea Europei pentru că a ieşit din procedura pentru deficit excesiv. A cheltui mai mult pe probleme structurale (investiţii pentru viaţă, în tehnologie şi în calificări) şi a lăsa să funcţioneze aşa-numitele stabilizatoare automate: există mai multe cheltuieli sociale care pot face faţă unui mediu mai dur. Centeno s-a referit deja explicit la ambele subiecte.

În afară de aceasta, PS, care a câştigat alegerile din 6 octombrie cu o majoritate relativă, încearcă să încheie acorduri cu partidele de stânga pentru a încerca să aibă un guvern care să dureze. A avea drept ţintă un excedent în bugetul pe 2020 poate să nu fie un bun început de discuţie cu aceste partide, în special cu PCP şi cu Blocul de Stânga.

Ceea ce este cert este că următorul guvern va avea mari provocări înaintea sa. De exemplu, Spania, care este doar cel mai mare partener economic al Portugaliei, se aştepta să crească cu 2,4% în acest an şi să reducă deficitul la 2%, însă, potrivit băncii centrale a ţării, va fi invers. Deficitul va creşte la 2,4%, iar creşterea ar putea să scadă la 2% sau mai puţin.
Germania, aflată în pragul recesiunii, rămâne fermă şi de neclintit în politica sa de deficit zero. În luna aprilie încă mai avea drept ţintă un deficit de 0,8% în 2019 şi în 2020, dar acum vorbeşte deja despre a rămâne la 0%, pentru a nu-şi asuma o nouă datorie.

Mulţi economişti critică Berlinul pentru această atitudine riguroasă într-un moment în care economia germană şi cea europeană au nevoie de stimulente. Guvernul german spune că nu îi vor lipsi.
Economiile acestora în dobânzi (de luni de zile ratele dobânzilor germane au fost negative aproape la toate scadenţele) sunt monumentale, astfel încât acestea pot finanţa mai multe investiţii şi sprijin pentru companii fără a pune în pericol dogma deficitului zero (black zero sau zero negru), pe care guvernul Angelei Merkel insistă s-o urmărească, dar care deja provoacă dezechilibre macroeconomice profunde în zona euro, avertizează Comisia Europeană. (RADOR)

Undă verde pentru un proiect de mare importanţă geopolitică

Grecia şi Bulgaria semnează joi acordul final pentru gazoductul greco-bulgar IGB, dând astfel undă verde unui proiect cu mare semnificaţie geopolitică ce va transforma, printre altele, Grecia într-un nod regional pentru tranzitul gazelor naturale.

Ministrul grec al mediului şi energiei, Kostis Hatzidakis, se află de ieri seară la Sofia pentru ca împreună cu omologul său bulgar, Temenuzhka Petkova, să semneze Acordul Interguvernamental pentru Conducta de Gaz Natural Grecia-Bulgaria.

Potrivit unor informaţii, consultările pentru acest proiect au fost intensificate în ultimele trei luni după ce compania elenă de gaz DEPA şi Ministerul grec al Energiei au crescut viteza negocierilor. Pe lângă acordul interstatal, se vor semna mai multe documente (contractul cu constructorul, pentru furnizarea de materiale etc.) pentru a demara construcţia proiectului care a înregistrat deja o mare întârziere (de la proiectarea lui şi până la perfectarea contractului, procedurile au durat 10 ani).

Conducta va începe să funcţioneze la sfârşitul anului 2021, conform estimărilor, va avea o lungime de 182km şi va începe de la Komotini cu punct terminus la Stara Zagora din Bulgaria. Va fi interconectată cu gazoductul TAP, care urmează să intre în funcţiune în 2020, şi cu sistemul naţional grecesc de gaze naturale.

Pe viitor, IGB va primi gaz şi din platforma de regazeificare a gazului natural lichefiat care va fi construită la Alexandroupoli (FSRU) şi pe termen lung va putea fi extins şi în Serbia, prin intermediul IBS (Interconnector Serbia – Bulgaria), precum şi în România prin conducta IBR (Interconnector Bulgaria-Romania), lucru care va ajuta Serbia şi România să diversifice şi aceste căi energetice şi sursele de alimentare a acestora.

Proiectul Conductei Interconectoare Greco-Bulgare este constituit dintr-o conductă cu o lungime de circa 182 km (din care 31 km se află pe teritoriul grecesc) şi din instalaţiile necesare de asistenţă (Staţiile de Măsurare, Centru de Funcţionare). Având ca punct de pornire oraşul Komotini, conducta va avea punct terminus Starea Zagora, legând reţelele de gaz natural din Grecia şi Bulgaria, cu posibilitatea inversării fluxului (reverse flow).

Se prevede transportarea a 3 miliarde de metri cubi de gaz natural pe an, cu posibilitatea creşterii cantităţii la 5 miliarde de metri cubi de gaz pe an prin construirea unei Staţii de Comprimare.

IGB în corelaţie cu TAP şi cu infrastructurile LNG (şi potenţial cu gazoductele East Med şi cu Turkish Stream) va contribui la transformarea Greciei într-un nod de tranzit pentru gaz natural.

Dincolo de consolidarea securităţii aprovizionării, IGB va contribui, de asemenea, la crearea unei pieţe integrate de gaz natural în Balcani, prin fluxuri constante de gaz şi preţuri scăzute, care va permite intrarea de noi jucători. În corelaţie cu conducta interconectoare Serbia-Bulgaria şi intreconectarea existentă Bulgaria-România, se configurează un sistem de infrastructuri de interconectare de gaz natural care va conduce la dezvoltarea unei pieţe unitare, cu aceleaşi coduri şi flux normal neîntrerupt.

Bugetul conductei este de 240 de milioane de euro, din care o parte provin din fonduri comunitare. Realizarea studiilor, construirea şi funcţionarea proiectului vor fi gestionate de Compania ICGB. Acţionarii ICGB AD sunt compania bulgară de stat Bulgarian Energy Holding (BEH) (50%) şi compania grecească YAFA POSEIDON (50%), la care participă în cote egale compania elenă de gaz DEPA şi compania italiană EDISON. (RADOR)